Dăm slavă bunului Dumnezeu ÅŸi-I mulÅ£umim că am ajuns cu pace la sărbătorile de iarnă prilejuite de NaÅŸterea Domnului, care revarsă în sufletele noastre dragoste ÅŸi bucurie, lumină ÅŸi căldură. Fiecare ne-am pregătit, pe măsura credinÅ£ei ÅŸi a râvnei pentru Dumnezeu, cu post ÅŸi rugăciune, ca ÅŸi prin Taina Spovedaniei ÅŸi a ÎmpărtăÅŸirii cu Trupul ÅŸi Sângele Domnului,  să întâmpinăm după cuviinÅ£ă acest mare Praznic. Slujbele din aceste zile ÅŸi minunatele colinde de Crăciun ne dezvăluie marea Taină care s-a petrecut în Betleem ÅŸi-L preamăresc pe Dumnezeu Care se smereÅŸte ÅŸi se face om, intră în umanitate, împărtăÅŸeÅŸte condiÅ£ia omenească pentru ca să mântuiască lumea din interiorul firii noastre. Pruncul născut în Betleem – Dumnezeu ÅŸi om – este ca o sămânÅ£a dumnezeiască pusă în aluatul umanităÅ£ii, adică în inima fiecărui om, în care se concentrează toată umanitatea, pentru ca toată umanitatea să dospească ÅŸi să devină o singură Pâine. Mântuitorul Iisus Hristos spune despre Sine că este „Pâinea care s-a coborât din cer” (Ioan 6, 51) ÅŸi că cei ce mănâncă această Pâine, adică Trupul ÅŸi Sângele Său, devin una cu El ÅŸi au parte de viaÅ£a veÅŸnică. Fiecare om este chemat să crească în Hristos, străduindu-se, zi de zi, să creeze condiÅ£iile necesare pentru ca sămânÅ£a dumnezeiască din inima sa să-i dospească întreaga fire.

Orice sămânÅ£ă, pentru a creÅŸte ÅŸi a rodi, are nevoie de un pământ bun, de apă ÅŸi de căldură. SămânÅ£a harului primit la botez în sufletul nostru are nevoie, pentru ca să crească, de pământul bun al inimii, pe care-l pregătim mereu prin rugăciune, prin post ÅŸi prin fapte bune. Dacă nu ne rugăm în fiecare zi, dacă nu participăm cu evlavie, duminica, la Sfânta Liturghie ÅŸi nu ne spovedim ÅŸi ne împărtăÅŸim cu Trupul ÅŸi Sângele Domnului, dacă nu postim miercurea ÅŸi vinerea, ca ÅŸi în cele patru posturi de peste an, dacă nu ne silim să facem cât mai mult bine semenilor noÅŸtri, inima ni se împietreÅŸte ÅŸi devine insensibilă la prezenÅ£a lui Hristos în ea. Astfel, în loc să creÅŸtem duhovniceÅŸte ÅŸi să ne asemănăm tot mai mult cu Hristos, ne cufundăm în bezna păcatelor ÅŸi a patimilor care ne distrug treptat ÅŸi sufletul ÅŸi trupul.

A creÅŸte în Hristos înseamnă a creÅŸte în iubire, a ne umple inima de iubire ÅŸi a deveni una cu El: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieÅŸte în mine”, zice Sfântul Apostol Pavel (Galateni 2, 20). AcelaÅŸi Apostol ne îndeamnă să avem în noi „gândul lui Hristos” ÅŸi „simÅ£irea lui Hristos” (cf. I Corinteni 2, 16 ÅŸi Filipeni 2, 5), adică să gândim ÅŸi să simÅ£im ca Hristos, pentru că cine se străduieÅŸte să câÅŸtige gândul ÅŸi simÅ£irea lui Hristos în inima sa, acela va ÅŸi iubi ca Hristos. Urmarea lui Hristos, o carte foarte populară în Evul mediu, dar ÅŸi astăzi, ne îndeamnă ca în fiecare împrejurare a vieÅ£ii să ne întrebăm: „ce-ar face Hristos dacă ar fi în locul meu?”. Dacă ne‑am pune mereu această întrebare, ne‑am feri de multe păcate ÅŸi am scăpa de multe suferinÅ£e! În acelaÅŸi timp, trebuie să avem mereu în vedere că  scopul rugăciunii, al postului, al împărtăÅŸirii cu Sfintele Taine ÅŸi al tuturor faptele bune este  iubirea: iubirea faÅ£ă de Dumnezeu ÅŸi faÅ£ă de semenii noÅŸtrii alături de care trăim în familie, în Biserică ÅŸi în societate. Dacă rugăciunea, postul ÅŸi orice împlinim din credinÅ£ă nu ne fac mai buni, mai iertători, mai iubitori de semeni, înseamnă că ne ostenim în zadar. Din Sfânta Evanghelie de la Matei aflăm că Dumnezeu ne va judeca după măsura iubirii, adică după cât bine am făcut semenilor noÅŸtri (Matei 25, 31-46). De aceea Sfântul Apostol Pavel spune că „iubirea este împlinirea Legii” (Romani 13, 10). Cine iubeÅŸte cu adevărat, împliniÅŸte deodată toate poruncile. Åži numai cine iubeÅŸte cu adevărat este liber. Omul liber se fereÅŸte de păcat, fiindcă ÅŸtie că păcatul îl transformă în sclav: „Adevărat, adevărat  zic: Oricine săvârÅŸeÅŸte păcatul este rob păcatului” (Ioan 8, 34). De aceea Fericitul Augustin zice: „IubeÅŸte ÅŸi fă ce vrei!”.

Mă rog Pruncului Iisus, născut în PeÅŸtera Betleemului, să scrie aceste cuvinte de învăÅ£ătură în inima fiecăruia ÅŸi să le facă roditoare, sporindu-vă iubirea de Å¢ara ÅŸi neamul nostru, iubirea faÅ£ă de țările în care trăim ÅŸi faÅ£ă de toată creaÅ£ia lui Dumnezeu.