Răspunsul lui Varsanufie: Frate, îÅ£i vorbesc ca sufletului meu. Căci Domnul a legat sufletul tău cu al meu, spunându‑mi: ,,nu te despărÅ£i de el”. De aceea nu mi‑a fost mie să te învăÅ£ pe tine, ci să învăÅ£ eu de la tine. Căci mă tem de cel ce a zis: ,,Cel ce înveÅ£i pe altul, pe tine nu te înveÅ£i?” (Rom. 2, 21). Dar fiindcă spui că, deÅŸi s‑a zis că „ajunge înÅ£eleptului un semn” (Prov. 9, 9), ,,tocmai de aceea nu‑mi ajunge”¹, ci voieÅŸti să auzi lucrul în mod mai limpede, am primit să‑ţi răspund. TotuÅŸi, ÅŸtiu că dacă greÅŸeÅŸte în cuvânt un om lipsit de minte are iertare de la toÅ£i. Căci este fără minte ÅŸi nu ÅŸtie ce spune. Dar dacă greÅŸeÅŸte un înÅ£elept nu are iertare. Fiindcă este înÅ£elept ÅŸi a greÅŸit întru cunoÅŸtinÅ£ă. Astfel, dacă greÅŸeÅŸte în cuvânt vreunul din fraÅ£ii din afară² are iertare, căci e ca toÅ£i. Dar dacă greÅŸim noi, cei socotiÅ£i de către oameni retraÅŸi ÅŸi vieÅ£uitori în liniÅŸte ÅŸi buni, ce iertare vom avea? Deci, dacă voieÅŸti să cunoÅŸti deschis lucrul de care întrebi, îÅ£i spun: ÅŸezi înăuntru ca un mort lumii. Căci, când mergi la o întâlnire din iubire cu bucurie, dar te întorci cu mânie ÅŸi stăpânit de amintirea răului ÅŸi‑l defăimezi pe altul ÅŸi nu pe tine ÅŸi nu zici ,,sunt nevrednic’”, ci te respecÅ£i pe tine, ÅŸi când se iveÅŸte vreun prilej tu zici „spune că eu am zis ÅŸi te vor asculta cu plăcere”, ce te socoteÅŸti pe tine, de zici că vor primi cu plăcere cuvântul tău? Te socoteÅŸti asemenea proorocului Ilie? Defăimează‑te deci pe tine ÅŸi toate cele întâmplate Å£ie în acest caz. Să ÅŸtii că nu Å£i se întâmplă nimic fără voia lui Dumnezeu, fie odihnă, fie mulÅ£umire, fie necaz spre răbdare. Å¢ine seama de cuvântul scris: ,,Trebuie să răbdaÅ£i ÅŸi pe cel ce vă loveÅŸte peste obraz” ÅŸ.a.m.d. (II Cor. 11, 20). Cât de departe suntem de Dumnezeu! De voieÅŸti să afli calea, aceasta este: să socoteÅŸti pe cel ce te loveÅŸte ca pe cel ce te mângâie. Åži pe cel ce te necinsteÅŸte ca pe cel ce te slăveÅŸte; ÅŸi pe cel ce te ocăreÅŸte ca pe cel ce te cinsteÅŸte; ÅŸi pe cel ce te necăjeÅŸte ca pe cel ce te odihneÅŸte. Åži dacă din uitare sau cu voia unii nu‑ţi dau atenÅ£ia obiÅŸnuită, să nu te superi, ci mai vârtos zi că, dacă ar fi fost voia lui Dumnezeu, mi s‑ar fi dat. Åži când vin unii ca aceÅŸtia la tine primeÅŸte‑i cu bucurie, spunând că, nevrednic fiind, m‑a miluit pe mine Domnul ca pe Daniil, care când l‑a cercetat Domnul spunea numai aceasta: „Åži‑a adus Dumnezeu aminte de mine.” (Dan. 12, 37), socotindu‑se pe sine nevrednic. Nu socoti că e drept ca atunci când ai spus ceva să zici ,,bine am spus”, ÅŸi când ai gândit ceva să zici ,,bine am gândit, bine, bine”. Unde e binele? Pentru ce nu‑l vedem în a nu supăra pe cineva nici cu cuvântul, nici cu fapta, ca să fie Dumnezeu împreună cu noi în toate?³ Te‑ai luptat să arăÅ£i fraÅ£ilor gândul tău ÅŸi să împlineÅŸti voia ta, zicînd „dacă nu se face azi lucrul acesta…” ÅŸi ai rănit gândul celor mai tineri, care zic „ce mare lucru sunt două zile? Pentru ce nu are Bătrînul răbdare să mai aÅŸtepte?” Spune‑mi, s‑a făcut un lucru bun cu adevărat? Åži te‑ai suit la cer.⁴ Ai fost pur ÅŸi simplu lovit de diavol cum nu se cuvenea, fratele meu. Să‑i lăsăm de acum pe morÅ£i să‑şi îngroape morÅ£ii lor.⁵ Åži să binevestim ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru, căruia se cuvine slava în veci. Amin.