Virtuți sufletești zicem că sunt mai întâi acestea patru, în general: bărbăția, prudența, cumpătarea ÅŸi dreptatea. Din acestea se nasc virtuțile sufletești: credința, nădejdea, dragostea, rugăciunea, smerenia, blândețea, îndelunga răbdare, suferirea răului, bunătatea, nemânierea, cunoștința dumnezeiască, neiuțimea, simplitatea, netulburarea, nefăÅ£ărnicia, neînfumurarea, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint, compătimirea, milostenia, generozitatea, neîntristarea, străpungerea inimii, sfiala, evlavia, dorința bunurilor viitoare, dorul după Împărăția lui Dumnezeu, poftirea înfierii.

Iar virtuți trupești, mai bine zis unelte ale virtuților, care se nasc întru cunoștință ÅŸi după Dumnezeu, ÅŸi duc pe om afară de orice făÅ£ărie ÅŸi dorință de a plăcea oamenilor, la înaintarea în smerenie ÅŸi nepătimire, sunt acestea: înfrânarea, postul, foamea, setea, privegherea, starea de toată noaptea, plecarea deasa a genunchilor, neîmbăierea, mulțumirea cu o singură haină, mâncarea uscată, mâncarea târzie, mâncarea puÅ£ină, băutura de apă, culcarea pe pământ, sărăcia, neaverea, austeritatea, neîmpodobirea, neiubirea de sine, singurătatea, liniștea, neieÅŸirea din casă, lipsa, mulțumirea cu ce ai, tăcerea, procurarea celor de trebuință prin lucrul mâinilor, toată reaua pătimire ÅŸi nevoința trupească, ÅŸi alte asemenea. Toate acestea sunt cât se poate de necesare ÅŸi de folositoare când trupul e sănătos ÅŸi tulburat de patimi trupești. Iar dacă e neputincios ÅŸi cu ajutorul lui Dumnezeu a biruit toate astea, nu sunt așa de necesare, întrucât sfânta smerenie ÅŸi rugăciunea¹ întregesc toate.

Dar acum trebuie să vorbim ÅŸi despre păcatele sufletești ÅŸi trupești, adică despre patimi. Patimi sufletești sunt acestea: uitarea, nepăsarea ÅŸi neștiința.² Când ochiul sufletului (sau mintea) e întunecat de acestea trei, e luat apoi în stăpânire de toate patimile, după cum urmează: neevlavia, credința strâmbă sau toată erezia, blasfemia, iuÅ£imea, mânia, amărăciunea, înfurierea năprasnică, ura față de oameni, pomenirea răului, vorbirea de rău, osândirea, întristarea fără temei, frica, lașitatea, cearta, rivalitatea, pisma, slava deșartă, mândria, fățărnicia, minciuna, necredința, zgârcenia, iubirea de materie, împătimirea, afecțiunea pentru cele pământești, trândăvia, micimea de suflet, nemulțumirea, cârtirea, înfumurarea, părerea de sine, trufia, îngâmfarea, iubirea de stăpânire, dorința de a plăcea oamenilor, viclenia, nerușinarea, ne‑simțirea, lingușirea, înșelăciunea, ironia, duplicitatea, învoirea cu păcatele părții pătimașe ÅŸi gândirea deasă la ele, rătăcirea gândurilor, iubirea de sine, care e maica ÅŸi rădăcina tuturor relelor, iubirea de argint, reaua nărăvire ÅŸi răutatea.

Iar patimi trupești sunt: lăcomia pântecelui, nesăturarea, desfătarea, beția, mâncarea pe ascuns, iubirea de plăceri felurite, curvia, preacurvia, desfrâul, necurăția, amestecarea sângelui (incestul), stricarea pruncilor, împreunarea cu dobitoacele, poftele rele ÅŸi toate patimile urâte ÅŸi protivnice firii, furtul, jefuirea celor sfinte (sacrilegiul), hoția, uciderea, orice moleșire trupească ÅŸi bucurie de voile trupului, mai ales când trupul e sănătos, ghicirile, descântecele, farmecele, prezicerile, iubirea de podoabe, ușurătatea, moliciunile, înfrumusețările, vopsirea feții, pierderea vremii, umblarea fără rost, jocurile de noroc, reaua ÅŸi pătimașa întrebuințare a lucrurilor dulci ale lumii, viața iubitoare de trup, care, îngro‑șând mintea, o face pământească ÅŸi dobitocească ÅŸi nu o lasă  niciodată să tindă spre Dumnezeu ÅŸi spre lucrarea virtuților.

Iar rădăcinile tuturor patimilor acestora ÅŸi, cum ar zice cineva, cele dintâi pricini ale lor sunt: iubirea de plăcere, iubirea de slavă ÅŸi iubirea de argint, din care se naște tot răul.³

Cuvânt al celui între sfinți părintelui nostru Ioan Damaschin, ales de Pr. Podar Lucian