Åži de am zice că prin aceasta Dumnezeu îi deprinde pe ei fără să le dea vreo cunoÅŸtinÅ£ă, am spune că Dumnezeu voieÅŸte ca ei să fie ca boii ÅŸi ca asinii ÅŸi ca cei ce nu au libertatea în unele lucruri.² Dar nu gustă omul binele dacă nu e probat mai întâi prin cercarea celor rele. Aceasta pentru ca, atunci când se întâlnește în ele cu binele, să se folosească de ele prin cunoÅŸtinÅ£ă ÅŸi libertate ca prin cele ce‑i sunt proprii.³ Cât de dulce e cunoÅŸtinÅ£a câÅŸtigată prin deprinderea din cercarea lucrurilor ÅŸi câtă putere dăruieÅŸte celui ce a aflat‑o pe ea prin multa lui cercare e un lucru cunoscut celor ce s‑au încredințat despre aceasta ÅŸi au simțit ajutorul ei, cum le e cunoscută ÅŸi slăbiciunea firii ÅŸi sprijinirea ei din partea puterii dumnezeiești. Căci atunci ei cunosc că Dumnezeu, oprind mai întâi ajutorul Său de la ei, îi face să simtă slăbiciunile firii ÅŸi greutatea încercărilor ÅŸi viclenia vrăjmașului; ÅŸi cu cine au de luptat ÅŸi în ce fire sunt îmbrăcați ÅŸi cum sunt păziți de puterea dumnezeiască; ÅŸi cât drum au făcut ÅŸi cât au urcat pe el; ÅŸi cum slăbesc în fața oricărei patimi când se depărtează puterea dumnezeiască de la ei. Aceasta pentru ca din toate să câștige smerenie ÅŸi să călătorească spre Dumnezeu ÅŸi să aștepte ajutorul Lui ÅŸi să stăruie în rugăciune.

Åži toate acestea de unde le‑au învățat, dacă n‑au câștigat cercarea din răbdarea multor rele, în care au ajuns cu îngăduinÅ£a lui Dumnezeu? Căci zice Apostolul: „Ca să nu mă înalț din mărimea covîrÅŸitoare a descoperirilor datu‑mi‑s‑a bold în trup, îngerul satanei.” (II Cor, 12, 7). Dar ÅŸi credință neclintită câștigă cineva din încercări prin cercarea ajutorului dumnezeiesc, pe care l‑a primit de multe ori. Prin aceasta se face neînfricat ÅŸi dobândește curaj din încercări ÅŸi din deprinderea cea dobândită.

Încercarea este de folos oricărui om. Căci dacă încercarea este de folos lui Pavel, toată gura se va astupa ÅŸi lumea se va simți îndatorată înaintea lui Dumnezeu să primească încercările. Cei ce se nevoiesc sunt încercați ca să sporească în bogăția lor; cei leneÅŸi, ca să se păzească de cele ce‑i vatămă; cei somnoroși, ca să se îndemne la trezire; cei ce se află departe, ca să se apropie de Dumnezeu; casnicii, ca să intre în casă cu îndrăzneală. Nici un fiu nedeprins nu primește bogăția casei tatălui său înainte de a se putea folosi de ea. De aceea îi ÅŸi încearcă mai întâi Dumnezeu ÅŸi‑i supune la greutăți, apoi le arată darul. Slavă Stăpânului, Celui ce prin doctorii amare ne duce la desfătarea în sănătate!

Nu este cineva care să nu se întristeze în timpurile de deprindere. Åži nu este cineva căruia să nu i se pară amară vremea în care bea fierea încercărilor. Căci fără acestea nu poate ajunge cineva la băutura cea tare. Dar a răbda nu stă în puterea noastră. Căci cum ar putea vasul de lut să țină apa curgătoare, dacă nu l‑ar fi întărit focul dumnezeiesc? Toate le vom lua în Hristos Iisus, Domnul nostru, de I ne vom supune, cerându‑le întru smerenie, cu o dorinÅ£ă neîncetată. Amin.

Note: