De neam pers, de undeva din Veleus, a avut pentru o vreme o viaÅ£ă grea, de rob.

Nu se ÅŸtie în ce context, familia la care slu­jea a hotărât la un moment dat să-l elibe­reze. Cuprins probabil încă din perioada robiei de dragostea pentru Dumnezeu, în care poÅ£i fi liber indiferent de starea so­cială, îndată după dezrobire a plecat în pustiu pentru a schimba jugul sclaviei cu cel al lui Hristos. Dar nu a uitat nici o cli­pă de stăpânii care l-au eliberat ÅŸi, în fie­care an, părăsea o scurtă vreme pustia pen­tru a merge la aceÅŸtia, în cetatea Alexandriei, ca să le ducă bir, ca unora că­rora le-ar fi aparÅ£inut încă. Åži, deÅŸi foÅŸtii stăpâni îl întâmpinau cu evlavie, închinându-i-se ca unui ales slujitor al lui Hristos, avva Mios nu accepta să fie scutit de bir, ba mai mult, insista să le spele picioarele, în semn de recunoÅŸtinÅ£ă pentru că l-au lăsat liber ca să-i poată sluji lui Dumnezeu. AÅŸa, bătrânul se smerea ÅŸi primea de la Stăpânul său ceresc dreaptă socoteală.

Dezrobitul avvă Mios devine pagină a Patericuluinu numai pentru această smere­nie aparte, ci ÅŸi pentru înÅ£elepciunea cu care sădeÅŸte în inima unui soldat speranÅ£a mân­tuirii prin pocăinÅ£ă. Acesta din urmă îl întreabă într-o zi pe avva dacă Dumnezeu îi pri­meÅŸte oare pocăinÅ£a, aÅŸa păcătos cum este. Avva se uită la el cu dragoste ÅŸi îl întreabă la rându-i:

„– Dragul meu, când Å£ie Å£i se rupe haina, o arunci de la tine pentru totdeauna?

– Nu, părinte. O cos ÅŸi o port din nou.

– Vezi? Dacă Å£ie Å£i-e milă de o biată haină a ta, cum nu-I va fi milă lui Dumnezeu de tine, care eÅŸti propria Lui zidire?”

Avva Mios ne învaÅ£ă, aÅŸadar, să ne rugăm cu stăruinÅ£ă pentru ziua în care ne vom primeni, cerând Domnului iertare pentru toate, să cutezăm să coasem neîncetat hai­nele vieÅ£ii noastre, cu lacrimi de pocăinÅ£ă ÅŸi fapte bune, spre propria zidire.

DIN CUVINTELE AVVEI MIOS

Cuvântul 3:

L-a întrebat pe avva, odată, un soldat:

„– De mă rog în lacrimi cu adevărat îmi primeÅŸte gândul cel căit Hristos?

– Ascultă pilda asta ce îÅ£i e de folos:

Dacă îÅ£i rupi o haină, o lepezi chiar de tot?

– Nu, ci o cos cu grijă ÅŸi-apoi din nou o port.

– Vezi ... dacă tu ai milă de biată haina ta, nu mult mai mult Stăpânul pentru zidirea Sa?”

Pr. Trandafir Vid, din volumul „De dragul păcătoÅŸilor"