În timpul celor 10 zile, copiii au învăÅ£at să se roage, să picteze, să împletească, să cânte, să danseze și să fie unii cu alÅ£ii în duh creștinesc.

Atelierele de teatru (animatoare Maria Rebrean) și teatru de marionete (animatoarea Andreea Ionescu) au făcut deliciul copiilor, dar și al părinÅ£ilor si bunicilor prezenÅ£i la seara talente­lor și la spectacolul de închidere a taberei.

Prin toate aceste activităÅ£i, prin Sfintele Liturghii și prin rugăciunile de seară și de di­mineaÅ£ă, prin joacă si poveÅŸtile înainte de cul­care ne-am conectat și noi împreună cu copi­ii nu la tablete, console de jos și calculatoare (ne-admise în tabără), ci la bucuria copilări­ei și a inocenÅ£ei trăite în Dumnezeu.

Cei mai mari au avut un atelier de comu­nicare (Paul Stan și Pr. Răzvan Ionescu) în care au avut prilejul de a se exprima, de a se cunoaÅŸ­te mai bine pe ei înÅŸiÅŸi ÅŸi de a crea legături de priete­nie puternice.

Văzând în fiecare an bucuria copiilor, ne dorim ca aceste tabere să fie cât mai cunoscute printre fa­miliile de români din Occident, să se înmulÅ£ească (anul acesta am avut trei tabere pen­tru copii ÅŸi una pentru tineri), căci sunt prilejuri de a sădi sămânÅ£a cea bună în sufletele curate ale copiilor. Iar noi dăm mărturie că rodul cel bun se vede încă din timpul tabere­lor ÅŸi ne rugăm ca el să continue în sufletele micuÅ£ilor.

DE LA PENSULÄ‚ LA ALBASTRU. JURNAL DE HOINÄ‚RIT

Vineri

Pe braÅ£ul Teodorei a poposit un fluture. PăÅŸeÅŸte pe curba netedă, pe care ea o ridică atent, să nu pună graniÅ£e miÅŸcării lui. Ne repezim să-l fixăm cu ochiul aparatului, ÅŸi el nu se grăbeÅŸte. ÎÅŸi leagănă graÅ£ios ari­pile măgulite, se desface ÅŸi se răsu­ceÅŸte încet în lumină.

Alina pleacă la domolit coate julite, albine piÅŸcătoare ÅŸi un vag ÅŸi in­cert blues de seară.

AÅŸteptăm ploaia.

Sâmbătă

PăpuÅŸile încep să prindă contur si aÅŸtept să ia suflu de viaÅ£ă. La atelier ne lansăm în dis­cuÅ£ii aprinse despre culori, forme, broderii, despre cine-cu-ce-veÅŸminte vrea să-ÅŸi îmbra­ce păpuÅŸa. Maica Anastasia zâmbeÅŸte.

Dar înserarea vine aÅŸa domoală, că încet-încet ne vine mai degrabă chef să filozo­făm despre viaÅ£ă, în general, decât despre detalii mărunte ÅŸi futile. Gândurile noastre zboară neîngrădite cu vântul de seară, din­colo de cele câteva laturi ale gardului tabe­rei, în lumea cea mare ÅŸi largă. Măcar că, de obicei, ÅŸi între laturile astea sunt atâtea de făcut, ÅŸi de la clopoÅ£elul care ne circumscrie trezirea ÅŸi ritmurile zilei până la ora culcării e atâta viaÅ£ă de trăit, că nu le simÅ£i nicio cli­pă limitarea. Până să ne facem paturile, ÅŸi gimnastica, ÅŸi rugăciunea, nici nu apucăm să mâncăm ÅŸi să trecem bine de cântece ÅŸi jocuri înspre ateliere, că a ÅŸi venit vremea filmului de seară, ÅŸi ideile noastre nici nu-ÅŸi doresc să rătăcească prea departe.

Doar la-ntunecat îÅŸi fac gândurile vreme de părinÅ£i; dar dorul-de-casă nu e o boală de tabără ÅŸi nu naÅŸte epidemii; se-ngână cu zorile ÅŸi pleacă de bunăvoie ÅŸi repede.

Luni

Căutăm îngeri adoptivi. Se zvoneÅŸte de dimineaÅ£ă că niÅŸte îngeraÅŸi au intrat în va­canÅ£ă. La colÅ£ul lor de corespondenÅ£ă, pe aripa unui plic se tânguie un mesaj obidit: „ÎngeraÅŸule, gândeÅŸte-te ÅŸi la mine!”

După atelier o luăm la goană cu sete, o ceată de păpuÅŸari. Nu cu neliniÅŸtea fugii de noi, ci cu bucuria fugii de fugi. În mijlocul iureÅŸului gust pe nerăsuflate deliciul singu­rătăÅ£ii – în gălăgia de aici nu e zgomot!

Misiunile zilei: Fluturi de agăÅ£at pe pân­za lumii noi. Deal de găurit. Ulcior de arun­cat în prăpastia nemulÅ£umirii.

Miercuri

„Leagănul florii-strugure” e o înhămare la necunoscutul lui nu-ÅŸtiu-ce-o-să-iasă. Fiecare pas înainte, pe propria răspundere.

La rugăciunea de dimineaÅ£ă, Luca: sme­renia este când te faci miiic, mic de tot ÅŸi îl iei ÅŸi pe celălalt cu tine.

^Joi

Unde sunt copiii? PrinÅŸi în urzeala lumii acesteia noi, pe care o Å£esem vremelnic, an de an. În care ne Å£esem ÅŸi noi, împreună cu ei, fiecare cu firul lui, colorat, trist, răbdător, rebel, nostim, artist, tăios, înflăcărat, stin­gher, dăruitor. Åži pânza asta iese pe măsură, cu colÅ£uri mai aspre sau mai catifelate. Fiecare ia cu el o bucată din ea, în călătoria spre sine.