În timpul celor 10 zile, copiii au învăţat să se roage, să picteze, să împletească, să cânte, să danseze și să fie unii cu alţii în duh creștinesc.

Atelierele de teatru (animatoare Maria Rebrean) și teatru de marionete (animatoarea Andreea Ionescu) au făcut deliciul copiilor, dar și al părinţilor si bunicilor prezenţi la seara talente­lor și la spectacolul de închidere a taberei.

Prin toate aceste activităţi, prin Sfintele Liturghii și prin rugăciunile de seară și de di­mineaţă, prin joacă si poveştile înainte de cul­care ne-am conectat și noi împreună cu copi­ii nu la tablete, console de jos și calculatoare (ne-admise în tabără), ci la bucuria copilări­ei și a inocenţei trăite în Dumnezeu.

Cei mai mari au avut un atelier de comu­nicare (Paul Stan și Pr. Răzvan Ionescu) în care au avut prilejul de a se exprima, de a se cunoaş­te mai bine pe ei înşişi şi de a crea legături de priete­nie puternice.

Văzând în fiecare an bucuria copiilor, ne dorim ca aceste tabere să fie cât mai cunoscute printre fa­miliile de români din Occident, să se înmulţească (anul acesta am avut trei tabere pen­tru copii şi una pentru tineri), căci sunt prilejuri de a sădi sămânţa cea bună în sufletele curate ale copiilor. Iar noi dăm mărturie că rodul cel bun se vede încă din timpul tabere­lor şi ne rugăm ca el să continue în sufletele micuţilor.

DE LA PENSULĂ LA ALBASTRU. JURNAL DE HOINĂRIT

Vineri

Pe braţul Teodorei a poposit un fluture. Păşeşte pe curba netedă, pe care ea o ridică atent, să nu pună graniţe mişcării lui. Ne repezim să-l fixăm cu ochiul aparatului, şi el nu se grăbeşte. Îşi leagănă graţios ari­pile măgulite, se desface şi se răsu­ceşte încet în lumină.

Alina pleacă la domolit coate julite, albine pişcătoare şi un vag şi in­cert blues de seară.

Aşteptăm ploaia.

Sâmbătă

Păpuşile încep să prindă contur si aştept să ia suflu de viaţă. La atelier ne lansăm în dis­cuţii aprinse despre culori, forme, broderii, despre cine-cu-ce-veşminte vrea să-şi îmbra­ce păpuşa. Maica Anastasia zâmbeşte.

Dar înserarea vine aşa domoală, că încet-încet ne vine mai degrabă chef să filozo­făm despre viaţă, în general, decât despre detalii mărunte şi futile. Gândurile noastre zboară neîngrădite cu vântul de seară, din­colo de cele câteva laturi ale gardului tabe­rei, în lumea cea mare şi largă. Măcar că, de obicei, şi între laturile astea sunt atâtea de făcut, şi de la clopoţelul care ne circumscrie trezirea şi ritmurile zilei până la ora culcării e atâta viaţă de trăit, că nu le simţi nicio cli­pă limitarea. Până să ne facem paturile, şi gimnastica, şi rugăciunea, nici nu apucăm să mâncăm şi să trecem bine de cântece şi jocuri înspre ateliere, că a şi venit vremea filmului de seară, şi ideile noastre nici nu-şi doresc să rătăcească prea departe.

Doar la-ntunecat îşi fac gândurile vreme de părinţi; dar dorul-de-casă nu e o boală de tabără şi nu naşte epidemii; se-ngână cu zorile şi pleacă de bunăvoie şi repede.

Luni

Căutăm îngeri adoptivi. Se zvoneşte de dimineaţă că nişte îngeraşi au intrat în va­canţă. La colţul lor de corespondenţă, pe aripa unui plic se tânguie un mesaj obidit: „Îngeraşule, gândeşte-te şi la mine!”

După atelier o luăm la goană cu sete, o ceată de păpuşari. Nu cu neliniştea fugii de noi, ci cu bucuria fugii de fugi. În mijlocul iureşului gust pe nerăsuflate deliciul singu­rătăţii – în gălăgia de aici nu e zgomot!

Misiunile zilei: Fluturi de agăţat pe pân­za lumii noi. Deal de găurit. Ulcior de arun­cat în prăpastia nemulţumirii.

Miercuri

„Leagănul florii-strugure” e o înhămare la necunoscutul lui nu-ştiu-ce-o-să-iasă. Fiecare pas înainte, pe propria răspundere.

La rugăciunea de dimineaţă, Luca: sme­renia este când te faci miiic, mic de tot şi îl iei şi pe celălalt cu tine.

^Joi

Unde sunt copiii? Prinşi în urzeala lumii acesteia noi, pe care o ţesem vremelnic, an de an. În care ne ţesem şi noi, împreună cu ei, fiecare cu firul lui, colorat, trist, răbdător, rebel, nostim, artist, tăios, înflăcărat, stin­gher, dăruitor. Şi pânza asta iese pe măsură, cu colţuri mai aspre sau mai catifelate. Fiecare ia cu el o bucată din ea, în călătoria spre sine.