După ce am primit binecuvântare de la Părintele nostru Mitropolit, având sprijin în rugăciunile părinţilor noştri duhovniceşti, am prevăzut mai întâi o tabără a adolescenţilor parohiei, la Sucy en Brie, în prima săptămână de vacanţă; o tabără cu tema „Timp şi rugăciune”. Numai că vestea s-a dus, iar întâlnirea şi activităţile propuse de părintele Nicolae Florea au atras copii și adolescenţi din şase parohii ai regiunii pariziene. Unii dintre ei se cunoşteau de mici, căci au participat la activităţi sau la tabere în alte părţi, alţii au fost printre cei nou-veniţi. S-au chemat unii pe alţii, fără să fie nevoie de vreo „campanie publicitară”. Când Domnul voieşte, toate se leagă nespus de bine! 

Am fost cu toţii purtaţi spre Domnul prin marea dragoste a maicii stareţe Doroteea şi a obştii sale frumoase, harnice, spre tot lucrul bun şi ziditor de suflet. Programul liturgic a fost plin de har: zilnic, Dumnezeiasca Liturghie, cu părintele Nicolae şi cu părintele Joseph, vecernia sau Paraclisul Maicii Domnului şi Pavecerniţa, cu rugăciunea inimii. Strana a fost ţinută doar de tinerii participanţi, îndrumaţi de măicuţe. Ne-au fost bucurie inimii fetele care cântau (Maria, Anna, Teodora...) şi băieţii care ţineau isonul (Tudor, Nicolae, Vasile, Luca, Paul...).

Încă de la începutul taberei, după o provocare de rezistenţă prin zăpadă (slavă Domnului că am reuşit să încăpem cu toţii în maşini; doamna Elena ne-a salvat!), participanţii au avut prilejul să adâncească sensul Sfintei Liturghii prin explicarea proscomidiei de către părintele Nicolae.  

A fost o mare binecuvântare să ne întâlnim la activităţile de făcut prescuri, împreună cu maica Eufimia, la lecţia de sănătate cu doamna asistent medical Alina Bolmoagă şi cu preoteasa Monica, la filmele cu substrat duhovnicesc propuse de părintele Nicolae, la cuvântările maicii Doroteea despre timp şi sfinţirea lui, şi încă la multe altele... 

Nu vom uita atelierele pentru pregătirea serii talentelor, la care participanţii au creat imnul taberei, sub oblăduirea iubitoare a domnului profesor Paul Stan, o adevărată comoară, o rugăciune pentru sufletele noastre: „Calea spre inima ta e întru chemarea Sa, prezenţa Sa / Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Fiecare a participat cu darul său şi, ca în fiecare tabără, seara talentelor a fost un moment de mare cinste şi bucurie.  

Desigur că lacrimile au curs lin pe obrajii noştri, nu doar de la fumul focului de tabără organizat de maica Doroteea, spre încântarea noastră (minunată idee!), ci şi drept recunoştinţă pentru toate cele primite de la Domnul în această săptămână. Cu totuşi regretul că nu a durat mai mult...

Îi mulţumim Domnului că ne poartă în grija Sa, îi mulţumim Înaltpreasfinţitului nostru Părinte Iosif şi maicii Doroteea că s-au străduit să creeze un spaţiu atât de necesar întâlnirii copiilor  şi adolescenţilor noştri în jurul Domnului.  

Slavă Domnului, pe care-L rugăm să ne mai dea şi pe viitor astfel de prilejuri de creştere duhovnicească.