DIN CUVINTELE AVVEI ANTONIE
Cuvântul 21:
„– Ca să ne mântuim, ce să facem, părinte?
– Păi... cum citiţi în cărţile sfinte:
de te va lovi cineva peste faţa cea dreaptă,
întoarce-i-o tăcut şi pe cealaltă.
– Bine, părinte, dar asta-i năpasta:
noi nu putem să suferim una ca asta.
– Dacă n-o puteţi întoarce pe cealaltă,
răbdaţi-o tăcând pe cea dreaptă.
– Părinte... noi vrem,
dar numai Dumnezeu ştie de ce nu putem.
– Nu-i nimic. Dar nu întoarceţi ce aţi luat.
– Părinte... dacă nu putem, e păcat?
– Păi... pentru aşa amar de neputinţă
Nu-i de-ajuns numai biata credinţă.
De rugăciuni... de rugăciuni e trebuinţă.”
DIN CUVINTELE AVVEI EPIFANIE
Cuvântul 16:
„E lesne preţul cerut
pentru a fi avut
în viaţa nesfârşită de mâine:
o bucăţică de pâine,
o haină veche şi peticită,
o cană de apă, o vorbă tihnită,
un bănişor,
o lacrimă şi... un dor.”
DIN CUVINTELE AVVEI IOSIF TEBEUL
Cuvântul 1:
„Trei cete
sunt plăcute
lui Dumnezeu:
bolnavii care greu
pătimesc
şi pentru neputinţe mulţumesc;
cei care nu au nimic omenesc
şi sunt curaţi în faţa Lui,
şi cei supuşi părintelui
duhovnicesc: tăietorii de voi.
Eu am ales a boli în nevoi.”
DIN CUVINTELE AVVEI CASIAN
Cuvântul 4:
Spunea Casian
despre avva Ioan
că s-a dus la Paisie, adânc în pustiu
şi i-a zis acestuia: „Vreau, te rog, să ştiu
cum trăieşti aicea pentru a fi viu
şi-n viaţa de apoi.
– În nevoi
şi în foame.
Nu a văzut poame
sau altă mâncare
în mână-mi dreptul soare.
– Aceasta este deci viaţa vie?
Căci nici pe mine nu m-a văzut în mânie.”
– –