În ziua de 28 septembrie, împreună cu patru copii din parohia noastră de la Pescara, ne‑am îndreptat spre Londra pentru a lua parte la Congresul Nepsis.

Ajunși pe Stansted, unul din aeroporturile mari ale Londrei, ne‑a întâmpinat o atmosferă calmă; totul se desfășura cursiv, în liniște și foarte bine organizat. Înainte de a fi cazați la hotelul pus la dispoziție pe toată durata excursiei de Părintele Mihai Novacovschi și de familia Deaconescu, am vizitat o mică parte din oraș. În afară de zona ultracentrală, toate construcțiile sunt reprezentate de case. Lucrul acesta mi‑a plăcut, întrucât viața la casă este mai aproape de mediul natural față de viața la bloc. Datorită distanțelor mari, o parte semnificativă din timp ne‑am petrecut‑o călătorind cu metroul. Intrând într‑o stație de metrou, ai senzația că ești o furnică într‑un furnicar. Oamenii intră și ies continuu pe ușile de acces. Englezi, chinezi, indieni, musulmani... O babiloniadă întreagă de oameni, fiecare cu limba sa. Am realizat că atmosfera generală a Londrei este una de Big Brother, și prin aceasta nu fac o figură de stil. Camerele video sunt peste tot: pe clădiri, în intersecții și în mijloacele de transport. De asemenea, nu lipsesc nici afișele care să te înștiințeze că ești urmărit.

Sâmbătă dimineața ne‑am îndreptat pașii către Biserica Sfântul Gheorghe, situată aproape de punctele de mare importanță turistică. Aici, alături de ceilalți 300 de participanți, am luat parte la înscrierile pentru conferință. Părintele Vasile Gavrilă, alături de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan și Preasfințitul Părinte Ignatie, a vorbit despre familia creștină din zilele noastre. „Cunoscând cele două căi bătătorite ale experienței de viețuire creștină, monahismul și căsătoria, fecioria versus viața conjugală, adesea se pune întrebarea: Este căsătoria piedică în calea mântuirii? Cei ce se îngrijesc de probleme materiale, nasc prunci, se îngrijesc de creșterea, de viața lor materială, socială și de formarea lor mai pot să se îngrijească de suflet pentru a ajunge la mântuire? Răspunsul este clar DA. Trebuie însă să realizăm că, indiferent pe ce cale pornim, în viața monahală sau de familie, atunci când ne îndreptăm către întâlnirea cu Hristos, ne îndreptăm spre cel mai important țel al vieții noastre. Creștinismul nu este poezie, nu este o opțiune între altele, ci este locul întâlnirii noastre cu Dumnezeu” (Pr. Dr. Vasile Gavrilă).

După câteva întrebări puse părinților și după agapa frățească, împreună cu un grup de tineri și preoți, ne‑am îndreptat spre zona Westminster, care este fără îndoială inima Londrei turistice. În această zonă a capitalei, care se întinde pe malul vestic al Tamisei, se află Casa Parlamentului și Big Ben, Westminster Abbey și Palatul Buckingham, Trafalgar Square și National Gallery. Plimbarea noastră a continuat cu vizitarea parcului St. James, ce ne‑a adus aminte cât este de frumos să stai în mijlocul naturii și câtă bucurie poate aduce comuniunea cu vietățile din jur. Mai ales veverițele din parc erau de un curaj nemaipomenit.

Am petrecut câteva zile minunate, bogate în învățături duhovnicești, ce s‑au îmbinat în mod plăcut cu vizitarea uneia din cele mai frumoase capitale europene.

Presbitera Andra Maria Iarca, Pescara, Italia

Să cuprindem în doar două zile învățătura spirituală, dar și hrana culturală oferită de marea metropolă părea de la bun început destul de greu de realizat. Dar acum știm că mulți dintre cei prezenți s‑au simțit cu adevărat împliniți după Congresul Nepsis de la Londra. 

Toate gândurile, speranțele, trăirile legate de cum să ne întemeiem o familie și cum să fim exemple de urmat pentru cei din jur prin viața noastră, precum și speranța că le vom transforma în realitate după voia Bunului Dumnezeu, s‑au întâlnit la Biserica Sf. Gheorghe din Holborn, chiar în centrul Londrei.

Așa cum ne așteptam, biserica a fost plină de tineri din parohiile românești din Europa, veniți să ia cuvânt de învățătură de la Preasfințiții Siluan și Ignatie, precum și de la Părintele Vasile Gavrilă, care ne‑au bucurat sufletele cu dragostea și cu grija lor duhovnicească.

Nepticii prezenți au avut ocazia să‑și exprime gândurile și neliniștile legate de parcurgerea drumului către mântuire prin viața de familie. Ușor sau nu, fiecare va descoperi și cu ajutorul Bunului Dumnezeu vom ști peste ani că așteptările ne‑au fost atinse și că obiectivul întâlnirii a căpătat sens. 

Învățăturile referitoare la căsătorie au fost multe, dar voi aminti una care consider că este de bază: „Căsătoria e o Taină care cere o conștientizare esențială: nu bărbatul și femeia sunt cei ce se unesc înaintea lui Dumneze; Dumnezeu este Acela Care îi unește prin Taina Cununiei. Dumnezeu e chiar iubirea pe care bărbatul și femeia și‑o vor oferi și prin care vor comunica între ei”. 

Conform programului, ne‑am desprins pentru câteva ore de locul de cult din Holborn și am pornit, în căutare de amprente ortodoxe, la British Museum. Aici am avut bucuria „întâmplării” de a ne ieși în cale o ghidă româncă ce ne‑a îndrumat să vedem un spin din Coroana lui Hristos, o mică bucată din Arca lui Noe și icoana „Triumful Ortodoxiei”. Cu toții am fost emoționați să avem aceste daruri atât de aproape de noi și să ne trimitem cu emoție trăirile către minunile din vechi timpuri, dar, în același timp, prezente prin dragostea pe care Dumnezeu o manifestă clipă de clipă în viața noastră.

La întoarcerea în biserică pentru slujba Vecerniei, am avut bucuria să luăm cuvânt de învățătură de la Preasfințitul Ignatie, care ne‑a îndemnat să nu lăsăm aceste frumoase întâlniri să rămână doar între noi, să căutăm cuvântul care dă sens și să‑l trăim, să‑l adâncim în inimă, dar mai ales să‑l dăm mai departe. Ne‑a ajutat să conștientizăm că este foarte important să nu lăsăm întrebările celor din jurul nostru fără răspuns. Așa manifestăm dragoste față de aproapele nostru și dăm mărturie despre credința noastră.

Biserica s‑a dovedit neîncăpătoare a doua zi când slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preasfințiții Siluan și Ignatie, împreună cu nouă preoți și patru diaconi. O sesiune de întrebări și răspunsuri a închis ediția de anul acesta a Congresului Internațional Nepsis, Londra 2012. Atât noi, organizatorii, cât și toți cei invitați am avut de învățat și ne‑am îmbunătățit împreună cu sfat bun și întăritor în credință. 

Zumzetul pregătirilor de plecare, al îmbrățișărilor și urărilor de bine ne stârnesc emoții. Ne vom revedea „mai neptici” la următorul Congres Internațional, la Bruxelles, în 2013.

Slavă Domnului pentru toate! Drum frumos către mântuire!

Mihaela Mazuru, Leeds, Marea Britanie