Adaugat la: 1 Ianuarie 2010 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (ianuarie-februarie 2010)

Fragmente neodihnite din: Pr. Alexander Schmemann, Pentru viața lumii; Cartea Facerii; Filocalia IV, Ioan Carpatiul; Cuviosul Părinte Macarie Egipteanul; Arhimandritul Sofronie, Din Viață și din Duh

Fragmente neodihnite (ianuarie-februarie 2010)

Lumea modernă a exilat bucuria în categoria „amuzamentului” și a „relaxării”. Ea este justificată și permisă în „timpul nostru liber”; este o concesie, un compromis. Pe de o parte, creștinismul a însemnat sfârșitul oricărei bucurii firești. Revelând pe Omul desăvârșit, el a revelat abisul înstrăinării omului de Dumnezeu și tristețea nesfârșită a acestei înstrăinări… „Există o singură tristețe”, zice Leon Bloy, „aceea de a nu fi sfânt”. Această tristețe pătrunde misterios în întreaga viață a lumii; foamea și setea ei frenetică după perfecțiune, care ucide orice bucurie…

Totuși, pe de altă parte, creștinismul a însemnat revelarea bucuriei și dăruirea ei, și astfel ne-a dăruit adevărata sărbătoare. În fiecare sâmbătă seara, la vecernie, cântăm: „prin Cruce bucurie a venit la toată lumea”. Această bucurie este bucuria cea curată pentru că nu depinde de nimic din această lume și nu constituie răsplata pentru ceva meritat de noi. Ea este în întregime și în mod absolut un dar, „charis”, harul. Åži fiind cu adevărat dar, această bucurie e singura putere cu adevărat transformatoare din această lume. Ea este pecetea Duhului Sfânt pe viața Bisericii - pe credința, nădejdea și dragostea ei.
Pr. Alexander Schmemann, Pentru viața lumii

Adesea ne vine să spunem: dacă aș putea uita durerea ce mi-a pricinuit-o aproapele meu, l-aș ierta. Însă nu pot uita – Doamne, dă-mi uitare!... Aceasta nu e iertare: a ierta înseamnă să vezi omul așa cum e, în păcatul său, în insuportabilitatea sa, în toată povara pe care o prezintă pentru viața ta, și să spui: Am să te duc ca pe o cruce... Am să te duc Domnului și am să-I spun: „Doamne, l-am purtat pe acesta toată viața, căci îmi este milă să nu se piardă cumva. Acum iartă-l, pentru că eu l-am iertat!”
Mitropolitul Antonie de Suroj, Bucuria pocăinței

Åži a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. Åži Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa ca toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam. Åži a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne.

Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam. Åži a zis Adam: „Iată, aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său”. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup.
Cartea Facerii, II, 18-24

Dacă bărbatul este întotdeauna înclinat să poetizeze femeia, rămânând un incorigibil romantic, femeia este cea care-l iubește pe bărbat pentru ceea ce este și așa cum este el…

Asupra căsătoriei apasă greu toate depravările neamului omenesc. În locuri publice și pe scene deschise mulțimea avidă de spectacole nesănătoase a smuls vălurile nupțiale. Un anumit romantism va căuta mereu un eroism frapant și imagini poetizate…

Civilizația prea masculină aduce lumea pe marginea prăpastiei. Mitul masculinului, al semincerului, contra-mitul femeii amazoane, al eliberării de toate opreliștile morale sunt tot atâtea fundături. Lumea celor „fără Dumnezeu” este mai înainte de toate lumea fără Fecioara și fără preoția maternă a femeii. În acest gol, cuvântul lui Nietzsche adresat femeilor capătă o rezonanță profetică: „În iubirea voastră este onoarea voastră; să iubiți mereu mai mult decât sunteți iubite, să fiți mereu în dragoste cele dintâi”. Mistuite de fiat-ul lor, femeile sunt „surâsul lui Dumnezeu” Care mântuiește lumea.
Paul Evdokimov, Taina iubirii

Un singur cuvânt bun l-a făcut pe tâlharul răstignit curat și sfânt; și l-a dus în rai. Tot un singur cuvânt, însă necuvenit, i-a închis lui Moise Pământul Făgăduinței. Deci să nu socotim superficial vorbăria. Căci bârfitorii și flecarii își închid lor înșiși Împărăția Cerurilor. Pe bărbatul limbut, chiar dacă merge drept în unele privințe, dar în vorbire nu merge drept, ci mai degrabă strâmb, îl vor vâna relele ca să-l piardă. Drept a zis deci un oarecare înțelept că mai bine este a cădea de pe o înălțime de pământ decât a cădea de pe limbă. Să credem de aceea lui Iacob Apostolul care scrie: „Să fie tot omul grabnic la auzire și zăbavnic la grăire”.
Filocalia IV, Ioan Carpatiul

La moartea lui, fericitul Macarie, sărutând pe toți cei ce erau lângă dînsul și pentru dînșii rugându-se, și-a ridicat ochii și mâinile în sus, zicând: „În mîinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu.”

Sufletul lui fiind ridicat de heruvimi și spre cer suindu-se, unii din Părinți priveau cu ochii sufletești spre diavolii cei din văzduh cum stăteau departe și strigau: „O, de ce slavă te-ai învrednicit, Macarie!”. Iar Sfântul le răspundea: „Nu, căci încă mă tem pentru că nu mă știu să fi făcut vreun lucru bun în viață”. Mai apoi vrăjmașii din văzduh strigau: „Cu adevărat ai scăpat de noi, Macarie”. Iar el le zicea: „Ba nu, căci îmi mai trebuie ceva ca să scap”. Iar când a ajuns înăuntrul porților cerești, diavolii strigau: „A scăpat de noi, a scăpat!”. Iar Macarie cu mare glas le-a răspuns: „Cu adevărat am scăpat de meșteșugirile voastre, cu puterea Hristosului meu fiind îngrădit”.
Cuviosul Părinte Macarie Egipteanul, Viețile sfinților pe luna ianuarie

Nu vă descurajați prea repede, ci repetați rugăciunea până când ea se va întipări în mintea voastră. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”. Când rostim această rugăciune stabilim cu Hristos o relație personală care scapă rațiunii noastre. Viața lui Hristos pătrunde treptat în noi.

Arhimandritul Sofronie, Din Viață și din Duh
 

Fragmente neodihnite (ianuarie-februarie 2010)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni