- Sunt o legendă ! zise Albă ca Zăpada.

- Ei, eÅŸti o legendă, o smeri de colo maimuÅ£a.

- O spune din invidie, gândi în sinea ei Albă ca Zăpada, oare nu era ea cea care spărsese astăzi pietrele cu barosul, cot la cot cu piticii? AÅŸa ceva nu există în povestea pe care cu toÅ£ii o ÅŸtim.

Privi spre maimuÅ£ă, apoi nu se putu abÅ£ine să nu-ÅŸi îndrepte ochii spre locul unde pusese barosul: „E prea departe”, gândi ea. Acum îi părea rău că ascultase sfatul cioarei de a-l lăsa în remorcă. Aceasta era atât de preocupată să termine de mâncat cutia de Finetti, că nici măcar nu auzi remarca maimuÅ£ei. Mai bine!

Albă ca Zăpada se făcu ÅŸi ea că nu aude nimic ÅŸi hotărî să rămână calmă alături de maimuÅ£a ce conducea camionul. Călătoria nu mai putea să dureze mult. Mergeau în întâmpinarea broscuÅ£ei cea care hotărâse să plece în lume să-ÅŸi caute alesul. Iar ei, ca niÅŸte prieteni adevăraÅ£i ce erau, s-au hotărât să o ajute. Sărmana broscuÅ£ă, de atâta căutare devenise depresivă. Ii placeau baile cu apă caldă, se pare că asta o liniÅŸteau mult, spunea ea. Vina pentru starea in care se afla broscuÅ£a de datora leului, prima ei dragoste. Se despărÅ£iseră însă din cauza crizelor lui de personalitate:

- Nu sunt leu! striga el, în crizele sale. După multe terapii intensive, leul ajunse la concluzia că el este de fapt fluture. Din fericire, reuÅŸi să obÅ£ină de la vrăjitorul cel amabil poÅ£iunea magică. Doar o picătură ÅŸi problema leului fu rezolvată: se transformă în fluture.

În timpul acesta, broscuÅ£a, ajutată de prietenii săi, reuÅŸi la rândul ei să-l găsească pe vrăjitorul cel amabil care o transformă ÅŸi pe ea tot în fluture.

Aceasta e povestea broscuÅ£ei fostă-depresivă ÅŸi a leului fost-schizoid care ÅŸi-au trăit fericiÅ£i restul vieÅ£ii în noile lor piei de… fluture.

Dacă vi se pare puÅ£in credibilă această poveste, linistiÅ£i-vă, nu e decât fructul imaginaÅ£iei unor tineri din Nepsis într-o frumoasă seară, la foc de tabără. RupÅ£i de lume, înconjuraÅ£i de peisaje ce farmecă privirea cu frumuseÅ£ea lor, rugându-ne, lucrând ÅŸi mâncând împreună, iată cadrul perfect ce ne-a ajutat pe fiecare dintre noi să uităm sau lăsăm poate acolo o parte din neliniÅŸtile ÅŸi frământările noastre cele de zi cu zi. Dincolo de poveÅŸtile supra-realiste ÅŸi absurde sau hohotele de râs, această întâlnire ne-a dat prilejul să ne cunoÅŸtem mai bine unii cu alÅ£ii ÅŸi să ne împărtăÅŸim unii de alÅ£ii în duhul lui Hristos.

Fu ca-n poveÅŸti!
Iuliana „Zăpada”, Paris