... se aude cântat de un grup de tineri undeva într-o biserică la marginea BucureÅŸtilor unde o bătrână vrea să facă curat. Bătrâna se opreÅŸte, se aÅŸează în strană ÅŸi ascultă. Începe să lăcrimeze ... „Nu am auzit niciodată ce cântaÅ£i voi. Cine sunteÅ£i?” „Suntem un grup de pelerini. Mergem la Cernica, la mănăstire. Sunt cu noi ÅŸi vreo 7 tineri din Grecia ÅŸi ne-au învăÅ£at axionul în greacă”... Aceasta se întâmpla pe la începuturile existenÅ£ei Nepsis-ului, într-un pelerinaj în Romania. De-a lungul timpului, axionul în greacă a rămas ca un imn al nostru.

Este foarte dificil, mai ales la ceas aniversar ca cel de acum, la 10 ani de la înfiinÅ£area Nepsis-ului, de a rezuma în câteva cuvinte ceea ce am trăit ÅŸi ceea ce s-a întâmplat în viaÅ£a noastră prin apariÅ£ia « Nepsis-ului ». Ar fi mult mai simplu să enumerăm ÅŸi să povestim ce s-a întâmplat de-a lungul acestor 10 ani de existenÅ£ă ÅŸi ceea ce se va întâmpla ÅŸi de acum înainte cu vrerea Domnului.

Dar cred că ceea ce rămâne esenÅ£ial este totuÅŸi această trăire, dorinÅ£a de « trezvie » pe care ÅŸi-a propus-o această grupare de tineri încă de la începuturi ÅŸi care a schimbat practic viaÅ£a multora dintre noi. Åži este vorba nu numai de cei care s-au implicat direct în asociaÅ£ie, ci de toÅ£i cei care au fost în contact mai de aproape sau mai de departe. Putem lua ca exemplu unul dintre primele pelerinaje organizate în România unde, mergând odată pe jos către o mănăstire împreună cu ÎPS Iosif, ne-am întâlnit în creier de munte cu un părinte bătrân care mergea către bisericuÅ£a lui, o biserică încercată de timp ÅŸi departe de vâlva lumii. Un grup de tineri, chiar dacă vorbeau o grămadă de alte limbi de neînÅ£eles, cred că mai văzuse des părintele pe munte, dar un alt părinte cu ei, mai rar. Intră în vorbă cu noi ÅŸi de la întrebarea iniÅ£ială către ÎPS Iosif : « De unde veniÅ£i, părinte ? » ajunse într-un final, după un sfert de oră, cu lacrimi în ochi, să-ÅŸi ia la revedere cu: « BlagosloviÅ£i ÎnaltpreasfinÅ£ite ! De 20 de ani nu am mai văzut un episcop aici pe la noi…iar văzându-i ÅŸi pe tinerii aceÅŸtia cu atâta îndrăzneală cântând ÅŸi în bisericuÅ£a noastră, ne-am mai întărit ÅŸi noi în credinÅ£ă ÅŸi în drumul pe care îl avem de făcut. »

Nu cred că putem vorbi defel de stricteÅ£ea organizării Nepsis, nici cât de bine a fost organizată, dar putem spune că Nepsis s-a creat ca o familie ; prin Nepsis s-au format ÅŸi familii… iar ceea ce prietenii au dorit să numească primii prunci « Nepsis » (Andrei TimiÅŸ (Torino) ÅŸi Ioan Căpităneanu (Paris), acum de 5 ani) au dat ÅŸi ideea formării unui Nepsis junior, din ce în ce mai activ anii aceÅŸtia.

Libertatea de a participa sau a nu participa la ce s-a organizat (ceea ce poate să însemne până ÅŸi anularea participării chiar în ziua evenimentului), bucuria de a organiza sau a nu organiza un eveniment, un duh de spontaneitate tinerească care putea oriÅŸicând să se transforme într-o dezorganizare totală, acestea nu au făcut decât să accentueze impactul Nepsis asupra tuturor. Ni s-a întâmplat să mâncăm în ploaie niÅŸte sendviÅŸuri rămase de o zi în traista fiecăruia, fiindcă cineva dintre organizatori uitase să se gândească ÅŸi la masa de seară. Dar tocmai ineditul situaÅ£iei ÅŸi disconfortul pricinuit au transformat momentul acela în prilej de bucurie, în cântec ÅŸi joacă, în bălăceală în băltoace, ceea ce grupul de pelerini veniÅ£i din vreo 10 Å£ări occidentale nu trăiseră niciodată. Ori momentele acestea, alăturate rugăciunii inimii în ceas de noapte, într-o mănăstire pierdută undeva în munÅ£i, la o dezbatere asupra « TradiÅ£iei ÅŸi tradiÅ£iilor » în mijlocul unei păduri de pini pe malul Atlanticului, la ascultarea unui cuvânt al părintelui Rafail (Noica) întâlnit pe neprevăzute într-un Paris pierdut în vâltoarea grijilor moderne ÅŸi multe altele ca acestea, rămân fără să vrei gravate în memoria fiecăruia. Atunci nu ne-am dat seama de multe lucruri, dar mai târziu revin la momentul oportun în ajutorul nostru.

Pe scurt, ca mic istoric, găsit ÅŸi pe siturile asociaÅ£iei (www.nepsis.org sau pe cele mai vechi), NEPSIS s-a constituit la 13 noiembrie 1999 la iniÅ£iativa Î.P.S. Părintelui nostru Mitropolit Iosif. Ea a primit numele de NEPSIS, cuvânt grec care înseamnă “trezvie”. Alegerea acestui nume voia să sublinieze scopul asociaÅ£iei: acela de a păstra aprinsă flacăra credinÅ£ei noastre sau de a trezi această credinÅ£ă printre cei tineri sau chiar cei mai puÅ£in tineri.Adunarea constitutivă, la care au participat 45 de tineri, IPS Iosif, PS Siluan ÅŸi alÅ£i preoÅ£i de azi pe atunci studenÅ£i, a avut loc la parohia „Sfântul Serafim de Sarov“ din Paris. Un mare ajutor în demersurile administrative de constituire a oferit părintele Yves Colin. AsociaÅ£ia a fost înregistrată la prefectura departamentului Yvelines (78) la data de 3 februarie 2000. DeclaraÅ£ia de constituire a fost publicată în Jurnalul Oficial din 26 februarie 2000.


ActivităÅ£ile Nepsis au fost îndrăgite în primul rând prin faptul că răspundeau unor nevoi duhovniceÅŸti ale tinerilor, dar ÅŸi dorinÅ£ei de a se simÅ£i într-o comunitate, de a-ÅŸi crea un cerc de prieteni cu aceleaÅŸi preocupări ÅŸi idei. Un plus a fost probabil adăugat de tipul de activităÅ£i (tabere, pelerinaje, dezbateri, week-end-uri, întâlniri informale, zile pentru copii) într-o ambianÅ£ă lipsită de rigiditate ÅŸi plină de trăire intensă.


Despre activităÅ£i, poate este cel mai bine să cităm ce a aparut deja prin mass-media despre Nepsis. Încă de la înfiinÅ£are, AsociaÅ£ia Nepsis ÅŸi-a propus următoarele obiective: întâlniri, congrese, conferinÅ£e, colocvii, în cadrul schimburilor culturale ÅŸi duhovniceÅŸti dintre tineri; crearea de legături între membri, discuÅ£ii despre exigenÅ£ele vieÅ£ii duhovniceÅŸti ÅŸi despre angajamentul în Biserică, organizări de pelerinaje, de călătorii cu scop cultural în diferite Å£ări ale Mitropoliei ÅŸi în România; ajutorarea orfanilor, adolescenÅ£ilor fără domiciliu, familiilor numeroase.

Nepsis încearcă să întărească nucleele de tineri existente în diferitele Å£ări ale Mitropoliei ÅŸi să creeze altele asemenea. Astfel, aportul personal al fiecăruia ÅŸi implicarea sa în activităÅ£ile asociaÅ£iei sunt indispensabile pentru succesul asociaÅ£iei. Nepsis încearcă, de asemenea, să încurajeze parohiile, familiile ÅŸi tinerii înÅŸiÅŸi să se implice activ în diferitele activităÅ£i pe care le organizează asociaÅ£ia.

ConferinÅ£ele sau week-endurile duhovniceÅŸti sunt alte prilejuri de întâlnire, cu simplu scop de a fi împreună ÅŸi de a se cunoaÅŸte. Vârful unui munte sau malul mării, o pădure de pini sau un foc de tabără, ca ÅŸi orice alt loc, pot reuni tinerii prin cuvinte despre Dumnezeu, despre credinÅ£ă, prin discuÅ£ii teologice profunde sau cuvinte simple despre cum trăim, prin bucuria de a fi împreună, de a ne juca, de a râde, de a învăÅ£a să ne iubim frăÅ£eÅŸte. Weekend-urile propriu-zise sau extinse sunt, de asemenea, bune ocazii pentru tineri de la un capăt la altul al Mitropoliei de a fi împreună pentru a vizita sau cunoaÅŸte meleaguri noi, oamenii locului, cu felul lor de a trăi, dar ÅŸi de a munci pentru Biserică.

Nepsis a devenit cunoscută printre asociaÅ£iile creÅŸtin-ortodoxe prin organizarea unor congrese anuale. Dincolo de discuÅ£iile duhovniceÅŸti în jurul ÎPS Mitropolit Iosif, al ÎPS Serafim, PS Siluan, PS Timotei, PS Marc, a altor episcopi invitaÅ£i sau al părintelui Rafail Noica, spre exemplu, s-a hotărât că este momentul organizării Adunării Generale a Nepsis, o ocazie unică de a discuta despre activităÅ£ile organizate în timpul anului, despre proiectele de viitor, dar mai ales despre problemele întâlnite pe parcurs. Este, probabil, cea mai bună ocazie de a face o cunoÅŸtinÅ£ă mai aprofundată a Nepsis ÅŸi pentru schimbul de experienÅ£ă ÅŸi idei novatoare. Este ocazia când membri Nepsis din toate Å£ările Mitropoliei, din noile asociaÅ£ii surori din Italia ÅŸi Spania sau din filialele de la Bruxelles sau din Irlanda vin săse întâlnească.

Primul congres organizat de Nepsis a avut loc în septembrie 2000 la tabăra tineretului ortodox rus în Alpi. Tema primei ediÅ£ii a fost „Eu sunt viÅ£a, voi sunteÅ£i mlădiÅ£ele...“. Tema celui de-al doilea congres, desfăÅŸurat la Limours, reÅŸedinÅ£a ÎPS Mitropolit Iosif, în noiembrie 2001, a fost „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt...“. Începând cu cel de-al doilea, ÅŸi exceptând 2008 când s-a desfăÅŸurat la Bruxelles, congresele au avut loc la Limours, reÅŸedinÅ£a Mitropoliei noastre: în decembrie 2002 („Simplitatea, o complexitate rezolvată” (BrâncuÅŸi)), în ianuarie 2004 ÅŸi 2005, în februarie 2006, în ianuarie 2007 („Din străfundurile credinÅ£ei”).

Pentru a ne cunoaÅŸte mai bine există, în afara celor amintite, întâlnirile informale care au loc în cadrul unei seri tradiÅ£ionale româneÅŸti, când vizionăm filme, vizităm monumente, jucăm tot felul de jocuri sportive.

Una dintre cele mai bogate activităÅ£i organizate de Nepsis a constituit-o pelerinajele anuale în România sau în alte locuri, cum ar fi Muntele Athos. O săspunem doar căaceste pelerinaje au schimbat viaÅ£a multora dintre noi. Iar restul, îl mai găsim în poze, în mărturiile celorlalÅ£i… căci cei care au fost cu trup ÅŸi suflet acolo, aceeia pot să-ÅŸi dea seama de ce ar fi pierdut dacă nu ar fi fost.

Nepsis a iniÅ£iat ÅŸi taberele de tineri de la mănăstirea „Sf. Cruce” de la La Malvialle, un moment de rupere de lume, o „aventură” duhovnicească. Åži vorbind de aventură, acolo a fost ÅŸi prima catastrofă Nepsis: nepticii au reuÅŸit să ardă un vechi Renault 5, maÅŸina mănăstirii pe vremea accea, după ce încărcaseră în el cumpărăturile de prânz, chinuindu-l prin Masivul Central.

Ar trebui povestit ÅŸi despre cum Marga a salvat Nepsis-ul de la foamete, într-un week-end la Bordeaux, când a gătit în 25 de minute mâncare pentru 50 de persoane, ar trebui povestit despre cum părintele Nicolae, Åžtefan, Ioana, Alexandrina ÅŸi Michel care erau în maÅŸinăau ajuns la week-end-ul organizat de Syndesmos la Bruxelles la ora 2 noaptea cu taxiul de la Lille, căci maÅŸina de origine a picat în pană, ar trebui povestit cum Anna a cântat un Axion în englezăla hramul mănăstirii Adam, pusăpe neaÅŸteptate la microfon în faÅ£a a 10000 de oameni, ar trebui povestit cum 50 de copii (Nepsis junior) râdeau în hohote la piesa de păpuÅŸi cu Sfântul Nectarie sau aplaudau în mijlocul Limours-ului pe Pelerinul Rus, cum un restaurant din mijlocul BucureÅŸtilor ÅŸi-a afiÅŸat mare la intrare « Avem meniu de post » dupa trecerea pelerinilor Nepsis care ceruseră 2 zile la rând numai mâncare de post, ar trebui povestit cum copiii din România s-au bucurat de darurile Nepsis de Crăciun sau cum părintele Lucian de la Torino nu mai prididea cu întâlnirile bilunare Nepsis la cererea tinerilor…

Am putea aminti cum s-a « cedat puterea » preÅŸedintelui Nepsis, în decembrie 2002…

… dar nimic nu pot săfie acestea povestite pe lângătrăirea adevaratăa unui cât de mic moment întru Hristos, în prietenie ÅŸi bucurie cu alÅ£i neptici.

Dincolo de a fi un “moft” sau o “asociaÅ£ie pan-europeanăunde tinerii se văd o datăpe an”, Nepsis este un prilej de bucurie, o ocazie de a învăÅ£a ÅŸi de a se apropia de Biserică, de a descoperi o stare de “trezvie” aducătoare de mântuire. Nepsis este puÅ£in sau mult pentru fiecare, atât cât fiecare vrea săaibăÅŸi pe măsura implicării fiecăruia.


Åžtefan Căpităneanu (fost preÅŸedinte Nepsis)