... se aude cântat de un grup de tineri undeva într-o biserică la marginea Bucureștilor unde o bătrână vrea să facă curat. Bătrâna se oprește, se așează în strană și ascultă. Începe să lăcrimeze ... „Nu am auzit niciodată ce cântați voi. Cine sunteți?” „Suntem un grup de pelerini. Mergem la Cernica, la mănăstire. Sunt cu noi și vreo 7 tineri din Grecia și ne-au învățat axionul în greacă”... Aceasta se întâmpla pe la începuturile existenței Nepsis-ului, într-un pelerinaj în Romania. De-a lungul timpului, axionul în greacă a rămas ca un imn al nostru.

Este foarte dificil, mai ales la ceas aniversar ca cel de acum, la 10 ani de la înființarea Nepsis-ului, de a rezuma în câteva cuvinte ceea ce am trăit și ceea ce s-a întâmplat în viața noastră prin apariția « Nepsis-ului ». Ar fi mult mai simplu să enumerăm și să povestim ce s-a întâmplat de-a lungul acestor 10 ani de existență și ceea ce se va întâmpla și de acum înainte cu vrerea Domnului.

Dar cred că ceea ce rămâne esențial este totuși această trăire, dorința de « trezvie » pe care și-a propus-o această grupare de tineri încă de la începuturi și care a schimbat practic viața multora dintre noi. Åži este vorba nu numai de cei care s-au implicat direct în asociație, ci de toți cei care au fost în contact mai de aproape sau mai de departe. Putem lua ca exemplu unul dintre primele pelerinaje organizate în România unde, mergând odată pe jos către o mănăstire împreună cu ÎPS Iosif, ne-am întâlnit în creier de munte cu un părinte bătrân care mergea către bisericuța lui, o biserică încercată de timp și departe de vâlva lumii. Un grup de tineri, chiar dacă vorbeau o grămadă de alte limbi de neînțeles, cred că mai văzuse des părintele pe munte, dar un alt părinte cu ei, mai rar. Intră în vorbă cu noi și de la întrebarea inițială către ÎPS Iosif : « De unde veniți, părinte ? » ajunse într-un final, după un sfert de oră, cu lacrimi în ochi, să-și ia la revedere cu: « Blagosloviți Înaltpreasfințite ! De 20 de ani nu am mai văzut un episcop aici pe la noi…iar văzându-i și pe tinerii aceștia cu atâta îndrăzneală cântând și în bisericuța noastră, ne-am mai întărit și noi în credință și în drumul pe care îl avem de făcut. »

Nu cred că putem vorbi defel de strictețea organizării Nepsis, nici cât de bine a fost organizată, dar putem spune că Nepsis s-a creat ca o familie ; prin Nepsis s-au format și familii… iar ceea ce prietenii au dorit să numească primii prunci « Nepsis » (Andrei Timiș (Torino) și Ioan Căpităneanu (Paris), acum de 5 ani) au dat și ideea formării unui Nepsis junior, din ce în ce mai activ anii aceștia.

Libertatea de a participa sau a nu participa la ce s-a organizat (ceea ce poate să însemne până și anularea participării chiar în ziua evenimentului), bucuria de a organiza sau a nu organiza un eveniment, un duh de spontaneitate tinerească care putea orișicând să se transforme într-o dezorganizare totală, acestea nu au făcut decât să accentueze impactul Nepsis asupra tuturor. Ni s-a întâmplat să mâncăm în ploaie niște sendvișuri rămase de o zi în traista fiecăruia, fiindcă cineva dintre organizatori uitase să se gândească și la masa de seară. Dar tocmai ineditul situației și disconfortul pricinuit au transformat momentul acela în prilej de bucurie, în cântec și joacă, în bălăceală în băltoace, ceea ce grupul de pelerini veniți din vreo 10 țări occidentale nu trăiseră niciodată. Ori momentele acestea, alăturate rugăciunii inimii în ceas de noapte, într-o mănăstire pierdută undeva în munți, la o dezbatere asupra « Tradiției și tradițiilor » în mijlocul unei păduri de pini pe malul Atlanticului, la ascultarea unui cuvânt al părintelui Rafail (Noica) întâlnit pe neprevăzute într-un Paris pierdut în vâltoarea grijilor moderne și multe altele ca acestea, rămân fără să vrei gravate în memoria fiecăruia. Atunci nu ne-am dat seama de multe lucruri, dar mai târziu revin la momentul oportun în ajutorul nostru.

Pe scurt, ca mic istoric, găsit și pe siturile asociației (www.nepsis.org sau pe cele mai vechi), NEPSIS s-a constituit la 13 noiembrie 1999 la inițiativa Î.P.S. Părintelui nostru Mitropolit Iosif. Ea a primit numele de NEPSIS, cuvânt grec care înseamnă “trezvie”. Alegerea acestui nume voia să sublinieze scopul asociației: acela de a păstra aprinsă flacăra credinței noastre sau de a trezi această credință printre cei tineri sau chiar cei mai puțin tineri.Adunarea constitutivă, la care au participat 45 de tineri, IPS Iosif, PS Siluan și alți preoți de azi pe atunci studenți, a avut loc la parohia „Sfântul Serafim de Sarov“ din Paris. Un mare ajutor în demersurile administrative de constituire a oferit părintele Yves Colin. Asociația a fost înregistrată la prefectura departamentului Yvelines (78) la data de 3 februarie 2000. Declarația de constituire a fost publicată în Jurnalul Oficial din 26 februarie 2000.


Activitățile Nepsis au fost îndrăgite în primul rând prin faptul că răspundeau unor nevoi duhovnicești ale tinerilor, dar și dorinței de a se simți într-o comunitate, de a-și crea un cerc de prieteni cu aceleași preocupări și idei. Un plus a fost probabil adăugat de tipul de activități (tabere, pelerinaje, dezbateri, week-end-uri, întâlniri informale, zile pentru copii) într-o ambianță lipsită de rigiditate și plină de trăire intensă.


Despre activități, poate este cel mai bine să cităm ce a aparut deja prin mass-media despre Nepsis. Încă de la înființare, Asociația Nepsis și-a propus următoarele obiective: întâlniri, congrese, conferințe, colocvii, în cadrul schimburilor culturale și duhovnicești dintre tineri; crearea de legături între membri, discuții despre exigențele vieții duhovnicești și despre angajamentul în Biserică, organizări de pelerinaje, de călătorii cu scop cultural în diferite țări ale Mitropoliei și în România; ajutorarea orfanilor, adolescenților fără domiciliu, familiilor numeroase.

Nepsis încearcă să întărească nucleele de tineri existente în diferitele țări ale Mitropoliei și să creeze altele asemenea. Astfel, aportul personal al fiecăruia și implicarea sa în activitățile asociației sunt indispensabile pentru succesul asociației. Nepsis încearcă, de asemenea, să încurajeze parohiile, familiile și tinerii înșiși să se implice activ în diferitele activități pe care le organizează asociația.

Conferințele sau week-endurile duhovnicești sunt alte prilejuri de întâlnire, cu simplu scop de a fi împreună și de a se cunoaște. Vârful unui munte sau malul mării, o pădure de pini sau un foc de tabără, ca și orice alt loc, pot reuni tinerii prin cuvinte despre Dumnezeu, despre credință, prin discuții teologice profunde sau cuvinte simple despre cum trăim, prin bucuria de a fi împreună, de a ne juca, de a râde, de a învăța să ne iubim frățește. Weekend-urile propriu-zise sau extinse sunt, de asemenea, bune ocazii pentru tineri de la un capăt la altul al Mitropoliei de a fi împreună pentru a vizita sau cunoaște meleaguri noi, oamenii locului, cu felul lor de a trăi, dar și de a munci pentru Biserică.

Nepsis a devenit cunoscută printre asociațiile creștin-ortodoxe prin organizarea unor congrese anuale. Dincolo de discuțiile duhovnicești în jurul ÎPS Mitropolit Iosif, al ÎPS Serafim, PS Siluan, PS Timotei, PS Marc, a altor episcopi invitați sau al părintelui Rafail Noica, spre exemplu, s-a hotărât că este momentul organizării Adunării Generale a Nepsis, o ocazie unică de a discuta despre activitățile organizate în timpul anului, despre proiectele de viitor, dar mai ales despre problemele întâlnite pe parcurs. Este, probabil, cea mai bună ocazie de a face o cunoștință mai aprofundată a Nepsis și pentru schimbul de experiență și idei novatoare. Este ocazia când membri Nepsis din toate țările Mitropoliei, din noile asociații surori din Italia și Spania sau din filialele de la Bruxelles sau din Irlanda vin săse întâlnească.

Primul congres organizat de Nepsis a avut loc în septembrie 2000 la tabăra tineretului ortodox rus în Alpi. Tema primei ediții a fost „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele...“. Tema celui de-al doilea congres, desfășurat la Limours, reședința ÎPS Mitropolit Iosif, în noiembrie 2001, a fost „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt...“. Începând cu cel de-al doilea, și exceptând 2008 când s-a desfășurat la Bruxelles, congresele au avut loc la Limours, reședința Mitropoliei noastre: în decembrie 2002 („Simplitatea, o complexitate rezolvată” (Brâncuși)), în ianuarie 2004 și 2005, în februarie 2006, în ianuarie 2007 („Din străfundurile credinței”).

Pentru a ne cunoaște mai bine există, în afara celor amintite, întâlnirile informale care au loc în cadrul unei seri tradiționale românești, când vizionăm filme, vizităm monumente, jucăm tot felul de jocuri sportive.

Una dintre cele mai bogate activități organizate de Nepsis a constituit-o pelerinajele anuale în România sau în alte locuri, cum ar fi Muntele Athos. O săspunem doar căaceste pelerinaje au schimbat viața multora dintre noi. Iar restul, îl mai găsim în poze, în mărturiile celorlalți… căci cei care au fost cu trup și suflet acolo, aceeia pot să-și dea seama de ce ar fi pierdut dacă nu ar fi fost.

Nepsis a inițiat și taberele de tineri de la mănăstirea „Sf. Cruce” de la La Malvialle, un moment de rupere de lume, o „aventură” duhovnicească. Åži vorbind de aventură, acolo a fost și prima catastrofă Nepsis: nepticii au reușit să ardă un vechi Renault 5, mașina mănăstirii pe vremea accea, după ce încărcaseră în el cumpărăturile de prânz, chinuindu-l prin Masivul Central.

Ar trebui povestit și despre cum Marga a salvat Nepsis-ul de la foamete, într-un week-end la Bordeaux, când a gătit în 25 de minute mâncare pentru 50 de persoane, ar trebui povestit despre cum părintele Nicolae, Åžtefan, Ioana, Alexandrina și Michel care erau în mașinăau ajuns la week-end-ul organizat de Syndesmos la Bruxelles la ora 2 noaptea cu taxiul de la Lille, căci mașina de origine a picat în pană, ar trebui povestit cum Anna a cântat un Axion în englezăla hramul mănăstirii Adam, pusăpe neașteptate la microfon în fața a 10000 de oameni, ar trebui povestit cum 50 de copii (Nepsis junior) râdeau în hohote la piesa de păpuși cu Sfântul Nectarie sau aplaudau în mijlocul Limours-ului pe Pelerinul Rus, cum un restaurant din mijlocul Bucureștilor și-a afișat mare la intrare « Avem meniu de post » dupa trecerea pelerinilor Nepsis care ceruseră 2 zile la rând numai mâncare de post, ar trebui povestit cum copiii din România s-au bucurat de darurile Nepsis de Crăciun sau cum părintele Lucian de la Torino nu mai prididea cu întâlnirile bilunare Nepsis la cererea tinerilor…

Am putea aminti cum s-a « cedat puterea » președintelui Nepsis, în decembrie 2002…

… dar nimic nu pot săfie acestea povestite pe lângătrăirea adevaratăa unui cât de mic moment întru Hristos, în prietenie și bucurie cu alți neptici.

Dincolo de a fi un “moft” sau o “asociație pan-europeanăunde tinerii se văd o datăpe an”, Nepsis este un prilej de bucurie, o ocazie de a învăța și de a se apropia de Biserică, de a descoperi o stare de “trezvie” aducătoare de mântuire. Nepsis este puțin sau mult pentru fiecare, atât cât fiecare vrea săaibăși pe măsura implicării fiecăruia.


Åžtefan Căpităneanu (fost președinte Nepsis)