Pe de altă parte, Crăciunul care ne invită la trezirea din somnolenÅ£a lăuntrică. (Re)descoperim semnificaÅ£ii ÅŸi sensuri: minunea Întrupării – mai mare chiar decât  miracolul Învierii: Dumnezeul cel necuprins ÅŸi nevăzut se face Om. Întruparea – revărsare a lui Dumnezeu în afara Lui ÎnsuÅŸi (Nicolae Cabasila). „Taina cea din veac ascunsă ÅŸi de îngeri neÅŸtiută” se descoperă acum prin Fecioara Maria.

Dumnezeu nu ne mântuie de la distanÅ£ă – trimiÅ£ând un ambasador pe pământ, ci coboară El ÎnsuÅŸi din slava cerească. Aici e miezul sărbătoririi Crăciunului. Dacă bunăoară protopărinÅ£ii noÅŸtri se înstrăinaseră de Izvorul VieÅ£ii, acum Hristos (noul Adam) se face Om prin Fecioara Maria (noua Evă) ca să desfiinÅ£eze asuprirea morÅ£ii cuibărite în Å£esătura firii noastre ÅŸi ca să ne îndumnezeiască.

În acest sens, toată scena Întrupării e încărcată de semnificaÅ£ii: Bethleemul (în traducere – „Casa Pâinii”), îl primeÅŸte pe Cel ce este Pâinea VieÅ£ii. Hristos se naÅŸte într-o iesle unde se adapă vitele preînchipuind că El însuÅŸi a venit să ni se ofere ca Hrana cea spre fiinÅ£ă. Ieslea devine astfel altarul omenirii; prefigurare a Golgotei dar ÅŸi potir al Pâinii care se pogoară din cer spre a se frânge în Euharistie.

Dăruind un mieluÅŸel Pruncului, păstorii anticipează prin gestul lor jertfa Mielului lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Magii cei învăÅ£ați, păstorind stelele cerului, sosesc să-I aducă lui Hristos aur – ca unui împărat, smirnă – ca unui profet ÅŸi tămâie – ca unui Mare Preot. Darurile acestea sunt totodată vocaÅ£ii pe care noi înÅŸine suntem chemaÅ£i să le întrupăm. Se cuvine să devenim împăraÅ£i peste patimi, profeÅ£i – vestindu-L pe Hristos contemporanilor, preoÅ£i – trăind în spirit de jertfă pentru semenii noÅŸtri. Începând cu NaÅŸterea Domnului, fiecare prunc care păÅŸeÅŸte pragul lumii e un împărat, profet ÅŸi preot în miniatură.

Din păcate pierdem adesea semnificaÅ£ia acestor lucruri ÅŸi ne surprindem apoi jefuiÅ£i de bucuria sărbătorii. Se întâmplă aÅŸa pentru că nu ÅŸtim să deosebim esenÅ£ialul de accesoriu. Nu-L mai considerăm pe Hristos subiectul principal al Crăciunului, ci preferăm să naÅŸtem sărbătoarea după propriile noastre viziuni înguste; ne ocupăm cetatea inimii cu oaspeÅ£i zgomotoÅŸi, silindu-l pe Hristos, asemeni locuitorilor din Bethleem, să se nască dincolo de noi, lângă noi ÅŸi nu întru noi.

Dacă până acum l-am imitat mai mult pe hangiul din Bethleem care nu l-a găzduit pe Hristos în casa lui pentru că nu mai avea loc ÅŸi, oricum, Iisus nu i-a părut o „afacere profitabilă”, s-ar cuveni pesemne ca anul acesta să semănăm păstorilor ÅŸi magilor. Ei l-au găsit pe Hristos pentru că Îl aÅŸteptau cu inimi curate ÅŸi cu sufletele ciulite dincolo de zgomotele de fond ale timpului lor.

Dumnezeu se pregăteÅŸte să ne colinde iarăÅŸi fiinÅ£ele. Se apropie timpul ca Cerul să-L nască pe Hristos nu numai pentru noi ci ÅŸi întru noi. Îi vom deschide poarta împărăÅ£iei cerurilor cea din lăuntrul nostru? De răspunsul fiecăruia în parte depinde cât de mult sau puÅ£in ne vom împărtăÅŸi din farmecul discret al Crăciunului.

Daniel Chira