Adaugat la: 1 Mai 2009 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (mai 2009)

Dacă vine mândria, va veni și ocara, iar înțelepciunea este cu cei smeriți. Neprihănirea poartă pe cei drepți, iar strâmbătatea prăpădește pe cei vicleni.
Pildele lui Solomon, XI, 2-3

Când mintea e furată de mândrie și se înfundă în ea însăși (închipuindu-și că este ceva prin sine însăși fiindcă se nevoiește) harul care o luminează în chip nevăzut se depărtează de la ea și, lăsând-o goală, ea își dă seama repede de neputința ei. Căci patimile năvălesc asupra ei ca niște câini turbați și caută să o sfâșie. Atunci, neștiind ce să facă și neavând unde să alerge ca să se izbăvească, aleargă, prin smerenie, la Domnul care poate să o mântuiască.
Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvinte de folos

Un frate s-a apropiat de avva Pimen zicând: „am făcut păcat mare și voiesc să mă pocăiesc trei ani”. I-a spus lui bătrânul: „e prea mult”. Åži a întrebat fratele: „dar până la un an”? Åži i-a răspuns iarăși bătrânul: „mult este”. Iar cei ce erau de față au zis: „dar până la patruzeci de zile”? Åži Avva a răspuns: „tot mult este; dacă din toată inima se va pocăi omul și nu va mai continua să facă păcatul, chiar și în trei zile îl primește pe el Dumnezeu”.
Patericul egiptean, Avva Pimen

Vrem să fim iertați dar nu suntem dispuși să iertăm și noi. Vrem să ni se acorde atenție și să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorințele, de nu și capriciile, luăm însă foarte grăbit și împrăștiat aminte la nevoile, doleanțele și solicitările celorlalți. Ceilalți! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceață. Ni se pare de fapt că toți cei din jurul nostru au obligații față de noi iar noi față de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun și îndreptățit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Pr. Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi

Să nu uităm niciodată de om, de omul de lângă noi, mai ales de omul de lângă noi, pentru că el este pus anume ca prin el să ne înmulțim iubirea. Sfântul Antonie cel Mare are cuvântul acesta - "De la aproapele vine și viața și moartea. Că dacă folosim pe aproapele, pe fratele, pe Dumnezeu dobândim. Åži dacă greșim fratelui, lui Hristos greșim". Iar Cuviosul Ioan Colov spunea că "Nimeni nu clădește o casă de la acoperiș în jos ci de la temelie în sus"; întrebat fiind ce înseamnă acest cuvânt a zis: "Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi să-l folosesc, pentru că de el atârnă toate poruncile lui Hristos". Deci îndreptarea noastră, înaintarea noastră, depășirea de noi înșine este în măsura în care relațiile noastre cu cei din jurul nostru, cu cei apropiați ai noștri, sunt bune.
Pr. Teofil Părăian, Gânduri bune pentru gânduri bune

Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar și un surâs trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem.
Paul Evdokimov, Taina iubirii


(Selecția textelor: Daniel Chira)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni