A sosit în Italia într-o seară de decembrie 2004, la câteva zile înainte de Nașterea Domnului, în Provincia Liguria, în „celebra” localitate Gavedo, nu departe de locul unde Dante Aligheri a poposit și a scris La Divina Commedia, un sătuc uitat de lume, autentic prin natura spațiului și a prezenței câtorva familii în vârstă, blânde, calde și ospitaliere.

Am gândit că vine doar să vadă casa și ulterior să se așeze cu toate cele rânduite, dar nu era așa. Avea sacul de dormit pregătit. Ajunsese pe vârful Athonului, trebuia să poposească aici, avea de vorbit cu Dumnezeu pentru poporul său.

Nu cred că mai au relevanță amănuntele. Că această casă era nelocuită de ani de zile, că exista un singur godin într-o singură cameră și lemne de foc doar pentru câteva ore, fără rețea telefonică…

Era fericit și încrezător că Domnul le va așeza pe toate. Își găsise locul. Nu era atât de importantă rețeaua telefonică, cât legătură lui directă cu Domnul.

De aici a început totul, sub semnul sacrificiului și al jertfei valorilor românești autentice pe altarul slujirii. Diplomația bine temperată a făcut ca de la Gavedo să pornească nenumărate documente mărturisitoare, să se promoveze instituția nou-înființată, Episcopia Ortodoxă Română Italiei, și să se transmită profunzimea mesajului creștin, a credinței mărturisite, a lucrării Bisericii și a lucrului bine făcut.

Câteva din aceste realități am considerat necesar să le prezint, cu toată convingerea că, dacă ar trebui să luăm totul de la capăt, nimic nu ne-ar putea opri.

La mulți și binecuvântați ani, Preasfinția voastră!

Pr. protopop Constantin Sorin Filip