În condiția lui obișnuită, pustnicul, trăind departe de zgomotul așezărilor omenești, poate constata cu multă limpezime felul cum zarva și liniștea îi influențează gândurile și dispozițiile lăuntrice. Deși la prima vedere pare puțin important, liniștirea reprezintă un aspect esențial în cultivarea vieții spirituale. Multe observații, formulate de autorii filocalici, evidențiază acest lucru. „Fără liniştire, afirmă de exemplu Petru Damaschinul, şi fără tăierea voilor proprii nu poate cineva să înveţe vreun meşteşug după toată ştiinţa şi amănunţimea”¹.

Se întrevede, în observația aceasta, că viața spirituală nu constă doar în afirmarea unor convingeri privitoare la transcendent, ci prin modificări de substanță din decorul vieții, în felul cum trăim și acționăm. Tocmai de aceea, și cultivarea liniștii lăuntrice – de care se leagă o viață duhovnicească autentică – reprezintă o întreprindere anevoioasă. O liniștire lăuntrică ar presupune, printre altele, liniștirea simțurilor, liniștirea gândurilor sau liniștirea dinspre patimi.

În câteva dintre aceste aspecte, unele cercetări din științele medicale surprind foarte bine o serie de provocări ale lumii de azi, care ne împiedică să cultivăm liniștea. Mediul în care trăim, în care suntem obișnuiți să ne desfășurăm activitatea, nu permit lucrarea liniștirii interioare. Sunt necesare o serie de măsuri generale, care privesc viața în ansamblul ei, și obișnuințe dintre cele mai mărunte. Pe de o parte, e necesară îndepărtarea sau protecția eficientă față de sursele de zgomot. Pe de altă parte, liniștea ca stare spirituală, așa cum este descrisă ea de experiența autorilor filocalici, depinde decisiv de o liniștire a simțurilor. De fapt, acest al doilea strat al liniștirii se cultivă prin înfrânarea simțurilor. În multe locuri din filocalie e subliniată importanța protejării continue față de provocările senzoriale ale lumii materiale, iar aceste observații sunt cu atât mai valabile astăzi, în condițiile unei vieți trăite sub imperiul publicității, marketingului și informației. Avem parte de un adevărat asediu: semnalele și stimulii societății de consum ne solicită în continuu atenția, în toate împrejurările. Și, pentru ca simțurile să fie bine păzite, dacă reușim să realizăm în mod autentic și această retragere, un alt strat al liniștirii se întrevede ca fiind tot mai necesar, anume cel care privește mișcarea gândurilor. Viața duhovnicească e strâns legată și de liniștirea gândurilor, întrucât calmul minții permite, potrivit observațiilor autorilor filocalici, o lucrare lăuntrică tot mai puțin tulburată de cele dinafară, în această stare rugăciunea, meditația sau contemplația fiind neafectate de împrăștiere sau fragmentare.

Dacă ar fi să ne oprim doar la aceste aspecte care privesc lucrarea liniștirii, câteva constatări de pe urma unor cercetări științifice ne-ar putea lămuri despre felul în care decorul de astăzi ne întâmpină prin foarte multe piedici².

VARCARMUL URBAN ÎMPIEDICĂ LUCIDITATEA, RECEPTIVITATEA ȘI LINIȘTEA

Este evident că, luând ca reper marile orașe din societățile dezvoltate sau din țările emergente, putem spune fără greșeală că trăim în cea mai zgomotoasă civilizație din toate timpurile. Duduitul motoarelor de mare capacitate, claxoanele mașinilor, scrâșnetele frânelor, piuiturile sistemelor de securitate, alarmele diverselor unități de intervenție... un larg registru de frecvențe, ne solicită constant eforturi considerabile de adaptare. Și chiar și atunci când aproape toate aceste mijloacele tehnice lipsesc, zgomotul de fond al vieții urbane rămâne încă prezent. Fie și numai simpla aglomerație – prezența mai multor oameni într-un spațiu delimitat – creează deja forfotă și zumzet.

Cercetările medicale au arătat de mai multă vreme că zgomotul afectează funcțiile cognitive. Încă din anii 70 s-a evidențiat, în cadrul unui studiu, că elevii, având clasa amplasată într-o aripă a școlii situată în apropierea unei linii de cale ferată, au avut întârzieri considerabile în privința aptitudinilor care vizează calculele matematice, în raport cu cei situați în aripa diametral opusă, deși avuseseră aceeași profesori³. Într-un alt studiu, cercetătorii au investigat modul în care performanțele cognitive și atenția copiilor sunt influențate de situarea în vecinătatea unui aeroport. Măsurătorile au arătat faptul că micuții care locuiau în preajma aeroportului aveau afectate memoria pe termen lung, memoria pe termen scurt și capacitatea de citi. În plus, cercetătorii au constatat că, expuși la zgomotul traficului aerian mai multă vreme, copiii s-au adaptat unui fond sonor crescut (desensibilizarea fiind un fel de răspuns protectiv), pierzând însă din viteza de reacție, de răspuns, în cazul în care erau strigați pe nume⁴.

În fine, o cercetare recentă a arătat că o expunere periodică la un zgomot de 100 decibeli, chiar pe durate scurte de 1 minut, poate determina, pe lângă deteriorarea ireversibilă a receptorilor de sunet, și o afectare severă a răspunsului neuronilor din cortextul auditiv, ceea ce înseamnă de fapt o diminuare severă a capacității de înțelegere a mesajelor auditive⁵.

Rezultate de acest fel ne spun că, în situația în care urmărim să dobândim o stare de liniște lăuntrică, nu putem ignora zgomotele lumii. Sfântul Ioan Scărarul scrie că „începutul liniştirii stă în alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbură adâncul…”⁶. De fapt, suntem mai degrabă echipați pentru sunetele liniștitoare ale naturii (susurul unui râu, foșnetul frunzelor sau cântul păsărilor) decât pentru zgomot. Constatarea aceasta ne-ar putea fi utilă, întrucât ne oferă o perspectivă în care nevoia de liniștire – dacă o resimțim măcar uneori – reprezintă mai degrabă un semn al sănătății sufletești.

CULTURA PUBLICITARĂ - ZGOMOT PENTRU SIMȚURI ȘI BRUIAJ SPIRITUAL

Însă vacarmul produs de artefactele și de utilajele industriale nu reprezintă singurul factor perturbator, de care trebuie să ne ferim, în intenția de a cultiva liniștea interioară. Afișele stradale, vitrinele puternic luminate, ecranele colorate, aromele și mirosurile cu care ne întâmpină spațiile comerciale, food-court-urile, aromele diverselor băuturi, gusturile rafinate și complexe întâlnite în varietatea impresionantă de mâncăruri care ne îmbie în multitudinea de restaurante din marile orașe, cromatica și texturile fine din articolele vestimentare, din vitrinele marilor magazine, formează împreună un torent neîntrerupt de stimuli. Prezența lor în spațiul de viață dovedește că trăim experiențe de suprasolicitare senzorială⁷. În tramvai sau în autobuz, în stațiile de metrou, în aeroporturi, în panourile publicitare de pe marginea autostrăzilor, pe durata vizionării filmelor sau emisiunilor tv, pe bannere gigantice afișate în centrul orașelor, peste tot și în diverse forme, suntem însoțiți de un flux tot mai dens de stimuli.

Care ar fi problema? Unele cercetări au arătat că supra-stimularea senzorială împiedică auto-reflecția. Porțiunile cerebrale care intervin în activitatea introspectivă și în aceea care corespunde prelucrării senzoriale sunt distincte. Cercetătorii au reușit să evidențieze o separare destul de evidentă între regiunile creierului active în timpul procesării senzoriale și cele care intră în joc în momentele de auto-reflecție. Atunci când suntem asaltați de stimuli senzoriali, activitatea reflexivă se diminuează simțitor⁸.

Dar supra-stimularea senzorială nu ridică piedici doar în procesarea semnalelor, și în reflecția pe marginea lor. În fața numeroaselor reclame, care combină abil stimuli rafinați, dorințele se trezesc și se multiplică, voința se consumă⁹, impulsivitatea crește iar autocontrolul scade¹⁰. În constatări de acest fel, înțelegem mai bine grija nevoitorului de a-și păzi simțurile pentru a se liniști. Liniș-tirea interioară e cumva diametral opusă simțurilor tulburate, stârnite de stimuli puternici dinafară. Găsim numeroase observații despre acest fapt în textele filoacliei. Iată una dintre ele: „Liniştirea omoară simţurile din afară şi trezeşte pe cele din lăuntru”¹¹, ceea ce înseamnă că liniștirea (se) instaurează (printr-)o sărăcire a experiențelor senzoriale, și vizează până la urmă o viață diferită de postura obișnuită a consumatorului, preocupat de achiziții și divertisment.

DATA SMOG – FOND DE BRUIAJ PENTRU MINTE

În fine, și în privința celui de-al treilea plan al liniștii, care ține de universul gândurilor, civilizația actuală ne ridică provocări importante. Un amplu conținut informațional, cu știri, mesaje, articole sau diverse texte, date de diverse tipuri, semne și simboluri se adresează, se cer receptate și analizate în fiecare ceas. În miezul culturii informaționale trăind, în inflația datelor aflate în circulație în diferite medii, abundența informațiilor de slabă calitate e inevitabilă. Cu alt prilej¹², am scris despre limite de procesare a informației de care dispune omul¹³. Astăzi, multe profesii presupun asimilarea unor conținuturi complexe sau gestiunea unui volum mare de date, ceea ce determină o supraîncărcare cognitivă¹⁴. Pe de altă parte, în afara sferei profesionale ne întâmpină o altă povară. Dispozitivele de conectare și comunicare, rețelele de socializare, televiziunea și internetul oferă din abundență informații, aducând de pe toate meridianele globului în centrul atenției noastre un volum considerabil de informații irelevante. Acest balast circulant, denumit „data-smog”¹⁵, mărește și mai mult travaliul cognitiv pentru toți cei care încearcă să rămână conectați, să fie informați cât mai mult și mai bine, despre toate evenimentele și ofertele cotidiene.

Desigur, toată această expunere prelungită la fluxul de informații – la serviciu sau în timpul liber, împiedică liniștirea. Unele studii au constatat că supra-expunerea la un flux de informații e mai degrabă inamicul atenției decât antrenorul ei¹⁶. Herbert Simon, un economist laureat al Premiului Nobel, avertiza că informația consumă atenție și că o bogăție de informație înseamnă o sărăcire a atenției¹⁷.

În general, obișnuința conectării prelungite la un flux de informații sau acțiuni este însoțită, de la un moment dat încolo, de o frică de deconectare, și o slăbire a putinței de deconectare și de auto-liniștire¹⁸. Utilizarea excesivă a tehnologiei digitale, pentru informare, corespondență și divertisment, combinată cu manipularea și memorarea unor datelor și informațiilor din sfera profesională, ajung să provoace dificultăți majore în atingerea stării de calm¹⁹.

Aici se poate vedea cum cultivarea liniștii interioare necesită o selecție atentă a datelor și știrilor, dar și reprize de auto-izolare informațională, care să protejeze mintea de împrăștiere, de tulburare, de gânduri inutile. Și în această privință, autorii filocaliei observă, de pe urma experienței lor, că liniștirea interioară se obține prin tăierea curiozității pentru lucruri nefolositoare. „Câştigă-ţi o stare sufletească neiscoditoare, scrie Sfântul Ioan Scărarul, căci curiozitatea poate întina liniştea, cum nu o poate altceva.”²⁰

LINIȘTEA INTERIOARĂ ȘI CUNOAȘTEREA DUHOVNICEASCĂ

Trăind în spațiul urban, în miezul culturii de consum și în fluxul neîntrerupt de date al societății informaționale, suntem expuși neîntrerupt unor forme multiple de zgomot. Rezultatele cercetărilor științifice aduse aici în discuție arată că, în diversele lor forme, zgomotele slăbesc vigilența, împrăștie simțirea și fragmentează viața interioară. Observațiile filocaliei se așează firesc în acest context problematic: cultivarea vieții spirituale este indisolubil legată de măsuri atente pentru o viață ferită de zgomotele sonore, de perturbațiile senzoriale și de bruiajul noetic al lumii.

Toate aceste forme de zgomot ne împiedică să funcționăm la întreaga capacitate sufletească. Iar starea de liniște se dovedește esențială, în parcursul duhovnicesc, tocmai pentru că amenajează dispoziția potrivită pentru ca celelalte lucrări ale sufletului să fie roditoare. Rugăciunea, scrie Petru Damaschinul, e ajutată de citirea în linişte²¹. Și Sfântul Isaac Sirul subliniază apăsat: folosul cititului pentru viața spirituală, însă remarcă faptul că în vremea lecturii este importantă liniștea. „Stăruie citind în linişte, scrie el, ca mintea ta să fie călăuzită pururea spre cele minunate ale lui Dumnezeu… dar citirea ta să o faci liniştit din partea tuturor şi în vremea ei să fii liber de multa grijă pentru trup şi de tulburarea din partea lucrurilor, ca să te împărtăşeşti în sufletul tău de cea mai dulce gustare a celor dumnezeieşti, prin dulcea înţelegere cea mai presus de toată simţirea şi să le simtă sufletul în îndeletnicirea lui cu ele.”²²

Suntem deci îndemnați de autorii filocaliei să cultivăm liniștea lăuntrică, aceasta fiind esențială pentru viața spirituală. Nu este vorba de o lucrare a liniștirii destinată exclusiv nevoitorilor pustiei. Pentru a risipi această îndoiala, Petru Damaschinul scrie „toţi oamenii avem trebuinţă de această îndeletnicire fie în parte fie în întregime”²³.

În căutarea vieții spirituale, și trăind în cea mai zgomotoasă dintre civilizațiile istoriei, suntem puși în fața unei sarcini nesfârșite, aceea de a ne proteja cu înțelepciune de multiplele zgomote ale lumii, și de risipirea ființei care se naște din ele. Aceasta pentru că lucrarea liniștirii lăuntrice „…e mai mare decât toate, şi fără de aceasta nu ne putem curăţa şi cunoaşte neputinţa noastră…”, și altfel este cu neputinţă ca cineva să ajungă „la cunoştinţa duhovnicească şi la smerita cugetare” pentru a înţelege „tainele ascunse în dumnezeieştile Scripturi şi în toate făpturile.”²⁴

Diac. Adrian Sorin Mihalache

Note: