Înainte de 1945

Vestea morții generalului, în 28 ianuarie 1931, consternează poporul român. „Amintirea lui a rămas înscrisă în adâncul sufletelor noastre”, îi telegrafiază regele Carol al II‑lea președintelui Republicii Franceze. „Deplângem toți, în România, pierderea acestui mare prieten al țării noastre”¹. Ziarul L’Indépendence Roumaine, cotidian de limbă franceză tipărit la București, își intitulează cu emoție editorialul din 30 ianuarie „Berthelot al nostru”. În teritoriu, țăranii din Fărcădinul de Jos, care l‑au cunoscut îndeaproape, decid ca de acum înainte satul lor să se numească General Berthelot. La București, o slujbă de pomenire are loc la biserica Mihai Vodă, în prezența membrilor guvernului român. Iar Ministerul Educației hotărăște încetarea cursurilor în școlile din țară, timp de o oră, pe parcursul căreia profesorii vor prezenta elevilor însemnătatea misiunii lui Berthelot pentru România în timpul Primului Război Mondial.

Berthelot aparține istoriei României, după cum o dovedesc numeroasele lucrări publicate între cele două războaie, lucrări în care sunt exprimate admirația și recunoștința românilor pentru ajutorul militar venit din Franța. Încă din anul 1918, generalul Găvănescu celebrează rolul de prim ordin jucat de „unul din generalii cei mai distinși ai Franței”². „Odată cu venirea generalului Berthelot la comanda misiunii militare”, notează marele istoric Gh. I. Brătianu, „am beneficiat nu numai de strălucitul șef militar și organizator, dar mai cu seamă de spiritul victorios al Franței eterne”³.

Perioada comunistă

Memoria generalului va continua să fie onorată până la proclamarea Republicii Populare, în 1947. În anii care urmează, istoricii evului comunist se străduiesc să vadă lucrurile invers față de cum le vedeau istoricii de dinainte, iar Berthelot va cădea și el victimă acestei lupte ideologice.

În 1957, însă, Petru Groza (1884‑1958) decide să sărbătorească cu fast a patruzecea aniversare a luptelor de la Mărășești, iar Franța este invitată și ea să participe. Delegația franceză, condusă de generalii Chambe (1889‑1983), Pétin și Cochet, din care mai fac parte și douăzeci și trei de veterani ai armatei lui Berthelot, însoțiți de mai mulți jurnaliști, este primită cu onoruri la București, în seara zilei de 1 august. „La cea de‑a patruzecea aniversare a bătăliei de la Mărășești”, scrie generalul Pétin în cartea de onoare a mausoleului de la Mărășești, „douăzeci și cinci de ofițeri ai misiunii Berthelot au venit să‑și revadă camarazii români și să evoce amintirile trecutului simbolic al prieteniei franco‑române”. La statuia lui Berthelot, ridicată în parcul Teatrului Național din Iași, Pétin rostește un discurs emoționant: „Vă salut, domnule general! Am venit în vizită la dumneavoastră, în țara aceasta prietenă, acum, după patruzeci de ani, împreună cu douăzeci și trei dintre ofițerii dumneavoastră de la 1917. Aici, la Iași, unde ați avut cartierul general, am venit să evocăm cu emoție amintirile misiunii al cărei strălucit comandant ați fost”.

Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, naționaliștii șovini își impun punctul de vedere. Cultul trecutului face oficiu de exaltare a comunismului de tip românesc. Orice pretext e bun pentru a preamări memoria României Mari și a anilor de luptă pentru împlinirea idealului național (1916‑1919). Anul 1967 aduce cu el aniversarea fastuoasă a cincizeci de ani de la bătăliile câștigate la Mărăști și Mărășești. Revista română de istorie publică un articol despre misiunea lui Berthelot. Calitățile generalului sunt recunoscute în termeni elogioși: „Capacitatea și experiența lui militară, caracterul lui optimist și fidel, prestigiul dobândit pe câmpul de luptă, în Franța, l‑au împins pe generalul Joffre să îl considere drept omul cel mai calificat să colaboreze cu comandamentul român de război”⁴.

În 1987, în cartea România în anii Primului Război Mondial, considerată în epocă o istorie oficială a Marelui Război, misiunea militară franceză beneficiază de o largă descriere, iar numele lui Berthelot este citat din abundență.

După căderea comunismului

În noiembrie 1992, ambasada Franței în România și Muzeul Militar Național publică împreună volumul Souvenirs d’une coopération militaire franco‑roumaine dans la Victoire, 1916‑1919 (Amintiri despre colaborarea militară franco‑română la câștigarea Primului Război Mondial – 1916‑1919). În manualul de istorie pentru clasa a XII‑a, în vigoare între anii 1994 și 1997, putem citi: „Apărarea ultimului petic de teritoriu în care inima statului român încă mai bătea a reprezentat, în campania de la 1916, obiectivul principal al autorităților militare române. Printr‑un imens efort, a fost constituită o forță militară de 460.000 de soldați și ofițeri. Grație misiunii militare franceze, conduse de către generalul Berthelot, a fost posibilă achiziționarea de armament modern din străinătate”. În 1997, Dumitru Preda, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Militară din București, publică lucrarea bilingvă Berthelot et la Roumanie, o culegere de fotografii cu generalul Berthelot și cu principalii actori francezi, români și ruși ai Marelui Război, însoțite de un edificator comentariu privind importanța misiunii franceze.

În anul 1996 au loc mai multe evenimente care comemorează importanța misiunii franceze din acei ani: un colocviu intitulat Prezența franceză în România în timpul Marelui Război (1914‑1918) este organizat la Cluj, în zilele de 27 și 28 iunie, iar la București are loc seminarul Generalul Berthelot, 80 de ani de la istorica misiune franceză în România, în zilele de 15 și 16 octombrie ale aceluiași an. În paralel, Muzeul de Istorie Militară organizează o expoziție în holul Cercului Militar din capitală, eveniment descris pe larg în presă și la televiziune. În fine, un simpozion intitulat Generalul Henri Berthelot și misiunea militară franceză în România are loc la Institutul de Istorie A.D. Xenopol din Iași, în ziua de 25 octombrie.

Expoziția din 1996, organizată de Muzeul de Istorie Militară, este reluată zece ani mai târziu, cu prilejul lucrărilor Congresului Francofoniei, care s‑a ținut la București.

*  *  *

În România de astăzi, memoria generalului Berthelot este încă vie, mai ales prin școlile și străzile care îi poartă numele. Dincolo de fraternitatea de arme franco‑română, generalul a întărit în mod considerabil, la vremea respectivă, relațiile speciale dintre Franța și România – relații care astăzi cunosc un nou avânt politic, economic și cultural în cadrul Uniunii Europene. Diaspora românească și Arhiepiscopia Ortodoxă Română din Franța contribuie, de asemenea, la relațiile speciale care există între cele două țări ale noastre. Nu suntem oare și noi franco‑români, așa cum a fost și generalul Berthelot?

Pr. Jean‑Paul Lefebvre‑Filleau*, Parohia ortodoxă Sainte Catherine d’Alexandrie din Vernon /La Chapelle‑Réanville (Eure)

* Pr. Jean‑Paul Lefebvre‑Filleau este de formație istoric. Supranumit în presă „detectivul istoriei”, a publicat mai bine de douăzeci de lucrări de specialitate, fiind distins cu Grand Prix des Écrivains de France în 1997. Ultima lui carte, Ces Français qui ont collaboré avec les nazis (Acești francezi care au colaborat cu naziștii) (Éditions du Rocher), se găsește în librării din 17 februarie 2017.

Note: