De ce să citim Sfânta Scriptură?

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre Sfânta Scriptură că este asemenea unei scri­sori care este scrisă între două persoane care sunt în neînÅ£elegere. De aceea, în multe rânduri oamenii certaÅ£i încearcă să se împace pe alte căi, ocolind astfel o confruntare directă care poate nu ar avea urmările dorite. Omul, păcătuind, nu mai poate vorbi direct cu Dumnezeu. Astfel, Scriptura este scrisoarea lui Dumnezeu pentru fiecare din­tre noi, pentru a ne aduce din nou pe calea dialogului direct, posibil în chip tainic în rugăciunile personale ÅŸi în rugăciunile de obÅŸte, adică prin slujbele din Bise­rică. Răspunsul nostru îl scriem prin faptele din viaÅ£a noastră, astfel încât se spune că VieÅ£ile SfinÅ£ilor sunt în ele însele Evanghelia trăită. În glasul slu­jitorului sfinÅ£it care citeÅŸte Sfânta Evan­ghelie în cadrul Sfintei Liturghii, tre­cutul devine prezent liturgic ÅŸi, prin primirea Sfintei ÎmpărtăÅŸanii, cuvân­tul Evangheliei devine în noi actuali­zarea eshatonului, a vietii veacului ce va să vină la sfârÅŸitul veacurilor. Hris­tos ne spune că SfinÅ£ii nu vor mai merge la judecată, pentru că viaÅ£a lor a devenit Evanghelie pentru alÅ£ii, deci învăÅ£ătură după care vor fi judecaÅ£i ceilalÅ£i oameni care nu au urmat învă­Å£ăturii lui Dumnezeu. AÅŸadar, citind Scriptura, începem dialogul cu Dum­nezeu, pe care îl continuăm mai apoi prin rugăciune ÅŸi pe care îl consemnăm prin faptele din viaÅ£a noastră.

De ce trebuie să plinim jertfa noastră cu iubire?

Cu toÅ£ii suntem conÅŸtienÅ£i că jert­fa este necesară. Fie că este vorba des­pre lucruri pe care le vrem în această viaÅ£ă pentru noi sau pentru cei dragi ai noÅŸtri, fie că este vorba despre lu­cruri pe care vrem să le dobândim pen­tru viaÅ£a noastră lăuntrică ÅŸi pentru viaÅ£a veÅŸnică, ÅŸtim că trebuie să ne jert­fim într-un fel sau altul. Hristos ÎnsuÅŸi S-a jertfit pentru mântuirea noastră a tuturor, dar măreÅ£ia acestui act nu stă doar în înfăptuirea jertfei, ci deopotrivă în motivaÅ£ia ei, ÅŸi anume din iubire pentru noi. Hristos însuÅŸi ne spune să iubim pe Dumnezeu ÅŸi pe aproapele nostru, adică să facem faptele noastre din iubire, să facem din viaÅ£a noastră un prilej de a iubi. Mergând mai departe, Sfântul Apostol Pavel spune că orice jertfă am face, dacă am da tot ce avem ÅŸi chiar dacă am da trupul nostru ca jertfă, dacă nu facem aceste lucruri cu iu­bire, nu ne sunt de nici un folos. Jertfa primeÅŸte prin iubire sens ÅŸi finalitate ÅŸi transcende vieÅ£ile celor care se jertfesc ÅŸi a celor pentru care se jertfesc, mergând până la Cel Care este în Sine Iubire, pentru că El este Cel Care ne-a iubit mai întâi. Noi existăm pentru că El ne-a creat din iubire ÅŸi putem trăi veÅŸnic pentru că El S-a jertfit pentru noi din iubire. Prin urmare, orice jertfă fă­cută din iubire cuprinde în sine principiul existenÅ£ei întregii lumi ÅŸi contribuie negreÅŸit la desăvârÅŸirea ei.