Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
În textul precedent am pus în evidenţă etapele pregătitoare ale Sfântului şi Marelui Sinod întrunit în Creta. Am putut constata că de la prima iniţiativă până la decizia Bisericilor autocefale de a încuviinţa organizarea dialogului interortodox au trecut aproape 50 de ani, şi a mai fost nevoie de alţi 65 de ani pentru concretizarea iniţiativei. În aceşti 115 ani Bisericile ortodoxe autocefale au ajuns la conştientizarea nevoii de manifestare în unitate şi au dobândit experienţa comunicării pe teme precise.
Pe măsură ce se contura consensul în privinţa nevoii convocării Sinodului, s-a simţit nevoia structurării unei proceduri care să încadreze organizarea şi funcţionarea acestuia. Tradiţia canonică nu ne-a transmis reguli stricte pentru organizarea unui Sinod. Singurele precizări ale Sfintelor canoane se referă la convocarea sinoadelor provinciale şi prezidarea acestora. Toate celelalte aspecte ţin de organizarea internă a Sinodului respectiv. Ţinând cont de experienţa dobândită în anii de pregătire şi de progresul realizat din momentul în care a existat un regulament al Conferinţelor Panortodoxe Presinodale, s-a considerat de cuviinţă să se adopte un Regulament care să încadreze procedural constituirea şi funcţionarea acestuia. Documentul a fost adoptat de către Sinaxa Întâistătătorilor în ianuarie 2016.
Având în vedere că cea mai înaltă instanţă în Biserica Ortodoxă este Sinodul, deciziile Sinaxei sunt un regulament-cadru pe care Sinodul în plenul lui l-a asumat în momentul începerii lucrărilor. Dacă vreo Biserică sau vreun sinodal ar fi avut o obiecţie de procedură, aceasta ar fi putut fi discutată înainte de începerea lucrărilor propriu-zise şi ar fi putut fi aduse clarificări sau chiar modificări. Una dintre cele mai importante prevederi ale Regulamentului este că Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe este convocat de către Patriarhul Ecumenic, cu acordul tuturor primaţilor Bisericilor ortodoxe autocefale recunoscute de către toţi (art. 1). Această precizare are două semnificaţii importante: prevederea care arată necesitatea acordului tuturor primaţilor, subliniind că organizarea sinodalităţii la nivel general trebuie să se bazeze pe consens pentru a exprima unitatea Bisericii, şi prevederea care precizează indirect că o Biserică este deplin încadrată în rândul Bisericilor ortodoxe autocefale doar dacă este recunoscută de toate celelalte Biserici Ortodoxe.
Regulamentul arată că Sfântul şi Marele Sinod este constituit din delegaţiile Bisericilor autocefale, Sinaxa Primaţilor având competenţa de a fixa numărul maxim al acestora (art. 3). Sinaxa Întâistătătorilor din martie 2014 a stabilit că numărul maxim al membrilor unei delegaţii este de 25 ierarhi, 6 consilieri speciali şi 3 însoţitori. Unii s-au întrebat dacă în aceste condiţii în care nu sunt convocaţi episcopii, ci Bisericile autocefale reprezentate prin delegaţi, putem vorbi cu adevărat despre un Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Pentru a răspunde la această preocupare, trebuie să înţelegem că Sinodul nu este doar un colegiu al episcopilor, ci este sistemul de manifestare a comuniunii Bisericilor locale sau regionale.
La Sinodul I ecumenic, la care, prin grija Împăratului Constantin, au fost convocaţi toţi episcopii, deoarece în acea vreme nu exista o organizare mitropolitană, au participat doar în jur de 300 de episcopi din cei aproximativ 1800 câţi se pare că existau la aceea vreme în lume. Începând cu al doilea Sinod ecumenic, au fost convocate provinciile – mitropoliile, nu episcopii, iar fiecare mitropolit era invitat să procedeze la constituirea delegaţiei mitropoliei respective1. Practica de reprezentare a Bisericilor mitropolitane prin delegaţii este atestată atât de tradiţia istorică, cât şi de Sfintele canoane. Canonul 76 Cartagina arată competenţa primatului de a constitui delegaţia şi subliniază şi raţionamentul pentru care participarea la sinod se face prin delegaţii2.
Articolul 8 din Regulament prevede că lucrările Sinodului încep şi se închid cu Sfânta Liturghie panortodoxă, prezidată de Patriarhul ecumenic. Această prevedere este conformă practicii ortodoxe în conformitate cu care toate actele de comuniune şi co- responsabilitate sunt susţinute de comuniunea liturgică. Unii s-au întrebat dacă o Liturghie la care nu participă toate Bisericile autocefale poate să fie considerată Liturghie panortodoxă. Orice liturghie la care participă mai multe Biserici autocefale este o liturghie panortodoxă, deoarece în Liturghie comuniunea este extinsă şi la cei absenţi şi este manifestată prin comemorarea numelor întâistătătorilor Bisericilor autocefale respective. O veche rânduială bizantină, păstrată în anumite regiuni din Biserica Greciei, prevede că atunci când concelebrează episcopi din biserici autocefale diferite, să fie pomenite dipticele întregii Biserici Ortodoxe chiar dacă nu liturghiseşte un primat3.
Bineînţeles că absenţa unor Biserici autocefale a marcat atmosfera Sfântului şi Marelui Sinod. Evenimentul ar fi fost o împlinire din toate punctele de vedere în condiţiile unei participări unanime. În acelaşi timp, nu trebuie să pierdem din vedere că în Biserica Ortodoxă mărimea unui Sinod şi ecumenicitatea sa nu sunt date de numărul episcopilor participanţi şi nici de participarea tuturor Bisericilor autocefale. Când un episcop este ales de către episcopii din vecinătatea episcopiei vacante, există conştiinţa că acela este ales de întreaga Biserică. Când un episcop este judecat de episcopii din vecinătate, există conştiinţa că Biserica întreagă îl judecă.
În tradiţia canonică avem precizări clare în legătură cu participarea prin receptare la lucrările unui Sinod4. Această înţelegere face diferenţa dintre confederalismul prezent în lumea protestantă şi comuniunea ortodoxă. Biserica Ortodoxă nu se constituie prin reunirea numerică a tuturor Bisericilor autocefale, ci prin comuniune. Acolo unde se întâlnesc două sau trei Biserici, se întruneşte Biserica. Celelalte Biserici locale participă prin receptarea deciziilor întrunirii respective.
Regulamentul prevede în articolul 11 că amendamentele sunt prezentate de către Bisericile autocefale Secretariatului. În cadrul Sfântului şi Marelui Sinod, procedura a permis fiecărui sinodal să intervină şi să participe la amendarea documentelor. Dacă amendamentele erau asumate prin consens, adică fără o obiecţie exprimată de o Biserică autocefală, erau adoptate. Dacă s-ar fi manifestat un dezacord, acesta ar fi trebuit să fie fie rezolvat de fiecare Biserică ortodoxă autocefală în sânul ei (art. 12.3). Unii s-au întrebat dacă putem vorbi despre consensul panortodox în condiţiile în care nu au fost prezente toate Bisericile autocefale şi având în vedere că documentele nu au fost semnate de toţi episcopii participanţi. Pentru a răspunde acestei nedumeriri, trebuie să înţelegem că în tradiţia ortodoxă participarea la viaţa sinodală se realizează şi prin receptare. Aşa cum am arătat mai sus, Canonul 1 al Sinodului III ecumenic prevede explicit această procedură. În ceea ce priveşte consensul celor prezenţi, prin semnătura Preşedintelui Sinodului Bisericii autocefale, delegaţia acelei Biserici a asumat textele respective. Absenţa semnăturilor unor episcopi se poate datora fie faptului că semnarea a fost decalată cu o zi din cauza unor disfuncţionalităţi la nivelul secretariatului Sinodului, fie pentru că aceştia au considerat că, nesemnând, atrag atenţia asupra faptului că anumite aspecte din documentul respectiv nu-i mulţumesc întru totul, dar nu într-atât încât să ceară Bisericii lor respingerea documentului.
În concluzie, putem afirma că Regulamentul adoptat de Sinaxa Întâistătătorilor a oferit un cadru de constituire şi funcţionare cât se poate de coerent. Precizările acestui document sunt în fapt o receptare a Tradiţiei canonice şi o aplicare la contextul concret din zilele noastre, ţinând cont de experienţa dobândită pe parcursul etapelor pregătitoare.
Note:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team