AÅŸ putea eventual să recunosc voia lui Dumnezeu în faptul că ai picat la examen dacă tu ai fi făcut tot ceea ce trebuia ca să-l treci. Din păcate nu a fost aÅŸa, ai neglijat studiul sub pretextul că rezultatul ar depinde doar de Dumnezeu. În stilul ăsta nimeni n-ar mai trebui să se obosească, ar fi suficient să aÅŸteptăm în toate verdictul divin. 

Fără să intru în spinoasa dezbatere teologică despre harul dumnezeiesc, aÅŸ vrea doar să-Å£i reamintesc un proverb popular francez care, deÅŸi nu se regăseÅŸte cuvânt cu cuvânt în Evanghelie, nu este nicidecum mai puÅ£in înÅ£elept ÅŸi care este cu totul în duhul credinÅ£ei creÅŸtine: „Ajută-te ÅŸi Dumnezeu te va ajuta!” De asemenea, sunt uimit că dorinÅ£a ta, foarte lăudabilă de altfel, de a-L lăsa pe Dumnezeu să-Å£i călăuzească viaÅ£a, te face să renunÅ£i la cel mai elementar bun simÅ£. BineînÅ£eles, creÅŸtinul are credinÅ£a că de-a lungul drumului său pe pământ, harul compensează slăbiciunile firii – ÅŸi încă cum! Această lucrarea a harului este adeseori aproape de domeniul miracolului. TotuÅŸi, credinciosul nu poate să conteze pe ajutorul lui Dumnezeu decât din momentul în care-ÅŸi îndeplineÅŸte cu credinÅ£ă îndatoririle. Atunci Dumnezeu întăreÅŸte în mod minunat voinÅ£a ÅŸi puterea robului Său ÅŸi pe de-asupra îi dăruieÅŸte ÅŸi o înÅ£elepciune uimitoare. Ceea ce îÅ£i porunceÅŸte, Dumnezeu îÅ£i ÅŸi dăruieÅŸte. AÅŸadar, înainte de a susÅ£ine că eÅŸecul tău corespunde voii lui Dumnezeu, ar trebui să te cercetezi pe tine însuÅ£i ÅŸi să recunoÅŸti că e mai degrabă rezultatul unui efort insuficient din partea ta. A te încredinÅ£a harului lui Dumnezeu nu este nici cinstit, nici drept atât timp câtaceasta te scuteÅŸte de la muncă ÅŸi de la efortul de a gândi. O astfel de renunÅ£are nu vine din credinÅ£ă, ci dintr-o concepÅ£ie păgână a voii lui Dumnezeu, care e redusă la nimic mai mult decât la o voinÅ£ă arbitrară, acea ursită în care credeau oamenii din vechime.

Tu eÅŸti chemat să ai o atitudine total diferită căci, prin botez, ai fost făcut fiu al lui Dumnezeu ÅŸi împreună lucrător cu Hristos ; ceea ce, bineînÅ£eles, e o provocare extrem de exigentă – noblesse oblige[1] – dar cu atât mai roditoare, mai duhovnicească ÅŸi, de fapt, mai dătătoare de bucurie pentru suflet. Åži, aÅŸ mai adăuga, mai spre slava lui Dumnezeu.

Arhimadritul Jacob