Ajută-te ÅŸi Dumnezeu te va ajuta

AÅŸ putea eventual să recunosc voia lui Dumnezeu în faptul că ai picat la examen dacă tu ai fi făcut tot ceea ce trebuia ca să-l treci. Din păcate nu a fost aÅŸa, ai neglijat studiul sub pretextul că rezultatul ar depinde doar de Dumnezeu. În stilul ăsta nimeni n-ar mai trebui să se obosească, ar fi suficient să aÅŸteptăm în toate verdictul divin. 

Fără să intru în spinoasa dezbatere teologică despre harul dumnezeiesc, aÅŸ vrea doar să-Å£i reamintesc un proverb popular francez care, deÅŸi nu se regăseÅŸte cuvânt cu cuvânt în Evanghelie, nu este nicidecum mai puÅ£in înÅ£elept ÅŸi care este cu totul în duhul credinÅ£ei creÅŸtine: „Ajută-te ÅŸi Dumnezeu te va ajuta!” De asemenea, sunt uimit că dorinÅ£a ta, foarte lăudabilă de altfel, de a-L lăsa pe Dumnezeu să-Å£i călăuzească viaÅ£a, te face să renunÅ£i la cel mai elementar bun simÅ£. BineînÅ£eles, creÅŸtinul are credinÅ£a că de-a lungul drumului său pe pământ, harul compensează slăbiciunile firii – ÅŸi încă cum! Această lucrarea a harului este adeseori aproape de domeniul miracolului. TotuÅŸi, credinciosul nu poate să conteze pe ajutorul lui Dumnezeu decât din momentul în care-ÅŸi îndeplineÅŸte cu credinÅ£ă îndatoririle. Atunci Dumnezeu întăreÅŸte în mod minunat voinÅ£a ÅŸi puterea robului Său ÅŸi pe de-asupra îi dăruieÅŸte ÅŸi o înÅ£elepciune uimitoare. Ceea ce îÅ£i porunceÅŸte, Dumnezeu îÅ£i ÅŸi dăruieÅŸte. AÅŸadar, înainte de a susÅ£ine că eÅŸecul tău corespunde voii lui Dumnezeu, ar trebui să te cercetezi pe tine însuÅ£i ÅŸi să recunoÅŸti că e mai degrabă rezultatul unui efort insuficient din partea ta. A te încredinÅ£a harului lui Dumnezeu nu este nici cinstit, nici drept atât timp câtaceasta te scuteÅŸte de la muncă ÅŸi de la efortul de a gândi. O astfel de renunÅ£are nu vine din credinÅ£ă, ci dintr-o concepÅ£ie păgână a voii lui Dumnezeu, care e redusă la nimic mai mult decât la o voinÅ£ă arbitrară, acea ursită în care credeau oamenii din vechime.

Tu eÅŸti chemat să ai o atitudine total diferită căci, prin botez, ai fost făcut fiu al lui Dumnezeu ÅŸi împreună lucrător cu Hristos ; ceea ce, bineînÅ£eles, e o provocare extrem de exigentă – noblesse oblige[1] – dar cu atât mai roditoare, mai duhovnicească ÅŸi, de fapt, mai dătătoare de bucurie pentru suflet. Åži, aÅŸ mai adăuga, mai spre slava lui Dumnezeu.

Arhimadritul Jacob