Maica Rafaela a trecut la Domnul

A slujit nu doar pe cei osteniÅ£i ÅŸi împovăraÅ£i care veneau să caute alinare la mănăstirea Sfântul Siluan, ci a ascultat ÅŸi primit ÅŸi che­marea noastră, a celor aflaÅ£i departe de Å£ară. A venit în mai multe rânduri în FranÅ£a pen­tru diferite seminarii duhovniceÅŸti, fără a so­coti jerfa sa ÅŸi neÅ£inând deloc seama de osteneală. Ne-a uimit cu prezenÅ£a sa deplină, caldă ÅŸi plină de iubire. O atenÅ£ie care nu era din această lume, o prezenÅ£ă pătrunsă de ru­găciune ÅŸi care năÅŸtea în sufletele celor ce in­trau în contact cu dânsa dor de ÎmpărăÅ£ie! Chipul său blând ÅŸi luminos devenea uneori serios, alteori părea dur, dar Domnul ne-a arătat că pe de o parte, aceasta arăta profun­zimea ÅŸi adâncimea cugetării ei duhovniceÅŸti, ÅŸi pe de altă parte, dorinÅ£a ei de a se acoperi pe sine, pentru ca noi, cei ajutaÅ£i de ea, să nu îi atribuim ei vindecarea, ci Domnului care a lucrat ÅŸi lucrează prin ea!

Mitropolitul Antonie al Surojului, pe care maica Rafaela îl iubea ÅŸi îl cinstea, spune în cartea sa ViaÅ£a, boala, moartea: „Dacă sun­tem cu adevărat ai lui Hristos, nu vom înÅ£elege noi oare că scopul vieÅ£ii noastre aici pe pământ, în acest cerc restrâns de oameni pe care-i întâlnim ÅŸi pe care-i cunoaÅŸtem, sau al căror nume nici nu-l ÅŸtim, este de a fi pentru ei mijlocitori ai milostivirii dumnezeieÅŸti, ai acestei iubiri răstignite, ai milei ÅŸi ai grijii dumnezeieÅŸti, ai înÅ£elepciunii, ai adevărului ÅŸi ai tandreÅ£ei dumnezeieÅŸti. Asumându-ne măcar aceasta, vom găsi în noi un motiv în plus pentru a ne ruga, căci această iubire, această milă, pe care o dato­răm aproapelui nostru, nu ne aparÅ£ine. (...) Ar trebui să ne rugăm ca acest om (aproa­pele nostru)să poată primi prin noi mila Domnului ÅŸi, uitându-se la noi, să-ÅŸi amin­tească doar de Dumnezeu. Iar dacă mai târ­ziu îÅŸi va aminti de noi cu recunoÅŸtinÅ£ă ÅŸi bucurie, să ÅŸtie că acest dar vine de la Dum­nezeu, chiar dacă a fost trimis prin noi. La aceasta se referă Domnul când zice: Fie ca lumina voastră aÅŸa să strălucească printre oameni, ca, văzând bunele voastre lucrări, ei să dea slavă Tatălui vostru, Care este în ceruri (Matei 5, 16).Cel care a învăÅ£at să-I dea slavă lui Dumnezeu nu ne va uita, dar vai nouă dacă isi va aduce aminte de noi si Îl va uita pe Dumnezeu!” (Mitropolitul Antonie al Surojului, ViaÅ£a, boala, moartea, Editura Sfân­tul Siluan, 2010, p. 180-181)

Åži cu adevărat iubirea maicii Rafaela era o iubire răstignită, căci ea se acoperea me­reu pe sine, punându-se deoparte, pentru a se dărui cu totul celui necăjit si intristat care căuta să primească mângâiere si indrumare pe Calea către Domnul. Åži se tăinuia pe sine, pentru ca sufletul pe care il ajuta să aducă laudă doar Dumnezeului celui Viu. Spunea inaltpreasfinÅ£itul Teofan in cuvântul său: „multele persoane care, obosite in sufletul lor, au căutat să găsească puÅ£ină odihnă in legătură cu Mănăstirea Sfântul Siluan, stiÅ£i foarte bine de câte ori Maica Rafaela găsea spaÅ£iul lăuntric necesar pentru a pătrunde in sufletul celui frământat si făcut bucăÅ£ele de multe ori, si cu câtă delicateÅ£e, discreÅ£ie, smerenie, dar si eficienÅ£ă, punea bucăÅ£elele de suflet una lângă alta si plecau oamenii intăriÅ£i in sufletul, in mintea si cugetul lor, cu mai multă putere să-si ducă crucea vieÅ£ii lor mai departe. (...) Probabil că si din pur­tarea acestei sarcini Maica Rafaela a tot slăbit, a tot slăbit si a plecat la Cer – după mintea noastră – mult prea devreme. A fost o lumâ­nare care a luminat pe cei din jur, s-a ars pe sine si asa, puÅ£in câte puÅ£in, lumânarea si-a incheiat trecerea ei prin această lume, bucurându-se in lumina Învierii."

Maica Rafaela a simÅ£it chemarea Domnului să vină la El; astfel, cu câteva zile inainte de adormirea sa, a lăsat un scurt cu­vânt ucenicilor, un cuvânt de incurajare, asi- gurându-i că ea le va fi aproape si că asteaptă vesti de la ei. Mai mult, dorirea ei de a se impărtăsi la praznicul Sfântului Sava cel SfinÅ£it, pe care il iubea mult, i-a fost implinită ei de Domnul prin impărtăsirea in ÎmpărăÅ£ie.

Doamne, odihneste cu drepţii sufletul adormitei roabei Tale Rafaela monahia!

Doamne, plineste tu ce a semănat Maica Rafaela in sufletele noastre, ale celor ce am cunoscut-o, si ajută-ne să aducem roadă pen­tru a nu strica legătura dragostei!

Te iubim, dragă maică Rafaela, acum si in veci!