„MulÅ£umim lui Dumnezeu – a spus ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif în cuvântul de introducere –pentru faptul că, iată, această fraternitate a tinerilor Nepsis din Mitropolie s-a extins în toată Mitropolia ÅŸi în felul acesta avem Nepsis Italia, Nepsis Spania ÅŸi Portugalia ÅŸi Nepsis Arhiepiscopie, care, toate trei, v-aÅ£i întâlnit astăzi pentru a mulÅ£umi la rândul vostru lui Dumnezeu ÅŸi a sărbători un eveniment pe care unii îl aÅŸteptaÅ£i poate de mai multă vreme pentru a face un bilanÅ£ ÅŸi pentru a porni cu alte forÅ£e.”

„AceÅŸti 10 ani”,a explicat mai târziu ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif, „sunt dublaÅ£i în urmă de alÅ£i 50 de ani în care tineri din această biserică, tineri care nu mai sunt aici […] au făcut foarte mult pentru ceea ce cunoaÅŸteÅ£i cu toÅ£ii azi : Syndesmos[1]. Din această biserică, o parte din tinerii de frunte la vremea aceea –ÅŸi aÅŸ vrea să numesc pe T. Cazaban, D. SfinÅ£escu, D. Nacu ÅŸi alÅ£ii – împreună cu alte nume din biserica rusă – p. J. Meyendorff, p. Schmeman – au înfiinÅ£at Syndesmos, la Geneva.” „De aceea, cred că această dimensiune eparhială a Nepsisului este importantă, însă trebuie să vedem dincolo, să fim conÅŸtienÅ£i de faptul că, fiind ortodocÅŸi, suntem uniÅ£i, suntem una cu toÅ£i tinerii din bisericile ortodoxe.” „Pentru mine personal, este o mare bucurie să văd [la această întâlnire]pe tinerii din Irlanda de Nord, din Anglia, din Belgia, din Olanda, din Italia, Spania, Portugalia, ElveÅ£ia ÅŸi bineînÅ£eles din FranÅ£a –în mică parte aÅŸ spune, fiindcă voi reprezentaÅ£i o realitate parohială, comunitară în primul rând, apoi eparhială, venind din 3 eparhii, ÅŸi apoi aÅŸ spune ÅŸi universală, căci adevărul de credinÅ£ă pe care încercăm să-l trăim în Biserică este universal.”

Această bucurie a fost simÅ£ită de toÅ£i cei prezenÅ£i prin încărcătura duhovnicească a acestor zile, prin faptul de a fi alături – în mod excepÅ£ional – de toÅ£i episcopii Mitropoliei, de a-ÅŸi revedea prieteni neîntâlniÅ£i de ani de zile sau de a cunoaÅŸte alÅ£i tineri cu aceleaÅŸi întrebări ÅŸi căutări, de a vizita puÅ£in Parisul...

Congresul a început de vineri seara, odată cu sosirea participanÅ£ilor. Învingători în lupta cu sine pentru a nu fi reacÅ£ionat la remarcile milităreÅŸti ale stewardeselor din avioanele low-cost cu care au sosit, antrenaÅ£i cu răbdarea dobândită în eternele ambuteiaje pariziene care au adăugat o oră în plus la ziua de drum cu maÅŸina, imunizaÅ£i pentru toate gripele de înghesuiala din metrou ÅŸi RER, tinerii au găsit un moment de liniÅŸte în vecernia de seară de la Catedrala Mitropolitană „SfinÅ£ii Arhangheli” unde s-a derulat întreaga întâlnire. După vecernie, un miros de bucate bine gătite a speriat câteva simÅ£uri olfactive. Toată lumea s-a grăbit să rezolve această problemă ridicată de „Doamnele ortodoxe” – asociaÅ£ia de femei a catedralei – ajutate de un grup de fete de la Nepsis. De altfel, de-a lungul celor trei zile de congres, problema mirosului a fost din ce în ce mai dificilă ÅŸi nu a fost deloc simplificată de oalele de sarmale pregătite de maicile de la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului de la Limours. Marea parte a tinerilor au fost găzduiÅ£i în familii de români sau de francezi din regiunea pariziană, familii care au răspuns cu drag la apelul organizatorilor să primească participanÅ£ii.

După Te Deum-ul din dimineaÅ£a de sâmbătă ÅŸi cuvântul de introducere al ÎnaltpreasfinÅ£itului Iosif, invitat ca ÅŸi acum 10 ani, părintele Syméon Cossec de la mănăstirea Sfântul Siluan a dat cuvânt de învăÅ£ătură despre terapeutica păcatului: „Adame, unde eÅŸti?” A fost vorba de păcat ÅŸi pedeapsă. O să amintim doar câteva idei, cuvântul întreg al părintelui fiind în pregătire pentru publicare ulterioară.

Primul exemplu biblic dat de părintele Syméon referitor la subiect a fost Adam care a păcătuit; însă în clipa în care Dumnezeu îl întreabă de ce a păcătuit, Adam se lansează în explicaÅ£ii inutile ÅŸi începe să dea vina fie pe femeie, fie pe ÅŸarpe. Altă raportare la păcat este făcută prin David, care în urma adulterului săvârÅŸit, pleacă capul în faÅ£a lui Dumnezeu ÅŸi nu încearcă nicio clipă să explice ce a făcut. Un al treilea exemplu este cel cu fiul risipitor care marchează poziÅ£ia omului în faÅ£a lui Dumnezeu. Ce l-a salvat pe fiu? Dragostea tatălui care l-a făcut să se întoarcă când s-a aflat în necaz. Pornind de la poziÅ£ia tatălui fiului risipitor, părintele Syméon trage concluzia că aceasta este atitudinea de raportare a lui Dumnezeu faÅ£ă de omul păcătos. “Ce credeÅ£i că o să spună Dumnezeu când omul cel păcătos începe să-i înÅŸiruie toate păcatele? Dumnezeu o să spună: Ei ÅŸi?” Pentru Dumnezeu, oricât de grele sunt păcatele oamenilor, dacă mărturisirea lor este însoÅ£ită de o pocăinÅ£ă autentică, acestea sunt iertate. Vedem că atitudinea pe care trebuie să o aibă omul păcătos faÅ£ă de Dumnezeu este aceea de plecare a capului. Domnul este acela care, prin iertarea Sa, îi conferă omului poziÅ£ia pe care acesta trebuie să o aibă în faÅ£ă Lui: aceea de verticalitate.

Poate ar trebui să întregim puÅ£in ideea prezentată aici prea pe scurt cu câteva exemple din întrebările ÅŸi răspunsurile care au urmat: „Cunosc multe persoane care dau dovadă de dragoste ÅŸi nu sunt creÅŸtine. În preajma lor mă simt bine. Trăiesc aceasta ca pe un paradox: nefiind ei creÅŸtini, dragostea lor vine tot de la Dumnezeu?” P. Syméon: Dumnezeu l-a creat pe om după chipul ÅŸi asemănarea Lui. Omul a pierdut cea de-a doua însuÅŸire ÅŸi spre ea tinde prin nevoinÅ£ele din această viaÅ£ă. În toÅ£i oamenii rămâne o fărâmă din chipul lui Dumnezeu, oricât este ea de mică. Åži tocmai din această fărâmă Å£âÅŸneÅŸte această dragoste de care dau dovadă. „Care este diferenÅ£a între teamă ÅŸi frică? Ar trebui să avem teamă de Domnul, iar nu frică.” Teama nu distruge starea de liniÅŸte, nădejdea. Frica aruncă sufletul într-o stare de neliniÅŸte care îl îndepărtează de Domnul. „În ce măsură pot să-i ajute psihologii ÅŸi psihiatrii pe oameni?” Nu pot să-i ajute decât dacă încercarea acestora de a-i ajuta pe oameni izvorăÅŸte din dragoste.

Departe de a fi „sătui” de discuÅ£ia aprinsă cu părintele Syméon timp de peste o oră, programul a impus organizatorilor trecerea la un alt subiect interesant: episcopii au rememorat cei 10 ani petrecuÅ£i în viaÅ£a nepticilor, timp văzut fie prin prisma personală, fie ca păstori ai unei mari mulÅ£imi de tineri. PreasfinÅ£itul Siluan a amintit ÅŸi de „ispita comodităÅ£ii” care i-a confruntat pe mâna de tineri din asociaÅ£ie, tineri care au rămas puÅ£ini numeroÅŸi timp îndelungat. „În ce măsură ne luăm acest risc de a ne deschide ÅŸi la cei pe care nu-i cunoaÅŸtem, ÅŸi la cei care nu ne cunosc, ÅŸi la cei care nu ÅŸtiu de existenÅ£a acestei fraternităÅ£i [Nepsis]?” Vorbind despre potenÅ£ialul enorm de tineri din Mitropolie, PreasfinÅ£itul Siluan a adăugat că se simte foarte responsabil pentru acesta. A încheiat manifestându-ÅŸi bucuria ÅŸi surpriza de a vedea cât de neîncăpătoare este biserica acum pentru întâlnirea anuală a asociaÅ£iei. PreasfinÅ£itul Timotei a amintit de tabăra de la Malvialle organizată de Nepsis pe vremea când PreasfinÅ£ia Sa se găsea în obÅŸtea mănăstirii, insistând cât de important este ca tinerii de diferite naÅ£ionalităÅ£i să se cunoască între ei. În altă ordine de idei, PreasfinÅ£itul Timotei a vorbit tinerilor de îndrăzneală: „Vă îndemn să fiÅ£i mult mai îndrăzneÅ£i. Acolo unde credeÅ£i că sunteÅ£i puÅŸi pe planul doi, să mergeÅ£i să-l trageÅ£i pe preotul paroh de mână ÅŸi să-i spuneÅ£i: existăm ÅŸi noi!”

PreasfinÅ£itul Marc, când încă era preot la Bordeaux, considera Nepsis ca o realitate îndepărtată. PuÅ£in câte puÅ£in i s-au făcut cunoscute anumite lucruri ÅŸi a ajuns să cunoască fraternitatea nepticilor mai bine. „Åžtim cu toÅ£ii foarte bine – a spus PreasfinÅ£itul Marc –că tinereÅ£ea nu are nimic de-a face cu numărul anilor. Apanajul tinereÅ£ii este entuziasmul ÅŸi căutarea absolutului, în aÅŸa fel încât la 25 de ani putem fi ramoliÅ£i si blegi ÅŸi la 80 de ani putem să fierbem de Duhul Sfânt.” Åži a amintit că în anii 60 tinerii căutau absolutul, dar în mod politic. În anii 80 mentalitatea era că absolutul se găseÅŸte în bani, într-un loc în societate, în siguranÅ£ă.

„Noi ÅŸtim că absolutul poartă un nume: Iisus Hristos.”„Nimic nu trebuie să fie un obstacol în căutarea lui Hristos”. „Fiecare dintre noi este chemat să nu-ÅŸi pună nădejdea în politică sau în bani, ci să caute cu entuziasm acest absolut care este Hristos. Suntem toÅ£i chemaÅ£i să trăim această retrezire în fiecare dimineaÅ£ă. [...] ÎnaltpreasfinÅ£ituIosif v-a spus adineaori: treziÅ£i-vă! Deci: treziÅ£i-vă! Åži treziÅ£i-ne ÅŸi pe noi!”

Au urmat câteva cuvinte ale celor doi preÅŸedinÅ£i pe care asociaÅ£ia i-a avut de-a lungul celor 10 ani: Åžtefan Căpităneanu ÅŸi Christian Cădere ÅŸi a altor tineri care au dorit să intervină, iar după masa de prânz a urmat aÅŸa-zisa parte administrativă. La propunerea Sinodului Mitropolitan, reunit cu o zi înainte, tinerii au votat formarea FederaÅ£iei FraternităÅ£ilor Nepsis care să includă asociaÅ£ia mamă ca asociaÅ£ie a Arhiepiscopiei, cât ÅŸi celelalte două fraternităÅ£i create la Roma ÅŸi Valencia în eparhiile lor respective: Italia pe de o parte ÅŸi Spania ÅŸi Portugalia pe de alta. Cele 3 fraternităÅ£i (deocamdată) au ales câte un reprezentant pentru Consiliul director al FederaÅ£iei: Bogdan Grecu pentru Nepsis Arhiepiscopie, diaconul Gheorghe Zavate pentru Nepsis Italia ÅŸi Adriana Vescan pentru Nepsis Spania ÅŸi Portugalia. Consiliul director are ca părinte îndrumător pe părintele Iulian Nistea de la catedrala mitropolitană.

ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a propus tinerilor ÅŸi câteva direcÅ£ii pentru viitor. Au fost aleÅŸi pentru activităÅ£ile viitoare câÅ£iva ani tematici: anul 2010, când congresul s-a stabilit pentru octombrie-noiembrie la Roma – istoria bisericii. Pentru anul 2011 a fost aleasă ca temă cunoaÅŸterea Bibliei ÅŸi locul congresului anual în Spania, iar pentru 2012 a fost aleasă ca temă cunoaÅŸterea SfinÅ£ilor PărinÅ£i. Sfântul Neagoe Basarab a fost ales ca sfânt ocrotitor al FederaÅ£iei Nepsis ÅŸi a fost propusă traducerea vieÅ£ii lui în limbile vorbite în tările în care Mitropolia noastră are parohii. A urmat o scurtă reuniune pentru reînnoirea consiliului asociaÅ£iei Nepsis a Arhiepiscopiei: consiliul s-a extins ÅŸi au fost aleÅŸi membri din oraÅŸele cele mai importante unde sunt grupuri mari de tineri sau filialele Nepsis (Bruxelles, Cork, Londra, Bordeaux etc.). Noul preÅŸedinte Nepsis este Iulian Å¢inte, vicepreÅŸedinte Felician Mois, secretară Cristina Săvulescu ÅŸi trezorieră Raluca Prelipceanu, toÅ£i din Paris, pentru a comunica mai simplu. A fost dealtfel desemnat de ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif ÅŸi un mic preÅŸedinte de 5 ani la Nepsis Junior: Ioan Căpităneanu (Paris).

DiscuÅ£iile fiind încheiate (ÅŸi cina în întârziere), a urmat vecernia ÅŸi apoi o logodnă a doi tineri din Olanda veniÅ£i la congres. Când în cele din urmă cârnaÅ£ii, brânzeturile si celelalte bucate au reuÅŸit să străpungă gloata ambuteiajelor pariziene de sâmbătă seara, tinerii s-au ÅŸi grăbit să prindă ultimul Bateau Mouche pentru o plimbare pe Sena în culorile toamnei, copiate de altfel ÅŸi de un Tour Eiffel ce Å£inea morÅ£iÅŸ să facă concurenÅ£ă.

Nu întâmplător a fost faptul că a doua zi era hramul catedralei mitropolitane: SfinÅ£ii Arhangheli. Sărbătoarea tinerilor a culminat cu Sfânta Liturghie ÅŸi a continuat cu sutele de credincioÅŸi ai parohiei, dar ÅŸi cu o întâlnire-concluzie în după-amiaza de duminică, împreună cu ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif. Cum încă multe subiecte rămăseseră neatinse, au fost abordate însă ÅŸi teme variate cum ar fi donarea de organe (bioetică) sau altele aÅŸa încât înainte de ora 17 biserica era încă plină. Åži încă nu plecaseră toÅ£i participanÅ£ii, căci noua echipă Nepsis îÅŸi programa întâlnirea pentru organizarea anului viitor. Iar peste numai o săptămână, la Cork se reuneau tinerii de acolo pentru a-ÅŸi împărtăÅŸi experienÅ£a cu cei care nu au putut veni la Paris ÅŸi pentru a forma ÅŸi ei o filială Nepsis Junior.

Åžtefan Căpităneanu