„Mulțumim lui Dumnezeu – a spus Înaltpreasfințitul Iosif în cuvântul de introducere –pentru faptul că, iată, această fraternitate a tinerilor Nepsis din Mitropolie s-a extins în toată Mitropolia și în felul acesta avem Nepsis Italia, Nepsis Spania și Portugalia și Nepsis Arhiepiscopie, care, toate trei, v-ați întâlnit astăzi pentru a mulțumi la rândul vostru lui Dumnezeu și a sărbători un eveniment pe care unii îl așteptați poate de mai multă vreme pentru a face un bilanț și pentru a porni cu alte forțe.”

„Acești 10 ani”,a explicat mai târziu Înaltpreasfințitul Iosif, „sunt dublați în urmă de alți 50 de ani în care tineri din această biserică, tineri care nu mai sunt aici […] au făcut foarte mult pentru ceea ce cunoașteți cu toții azi : Syndesmos[1]. Din această biserică, o parte din tinerii de frunte la vremea aceea –și aș vrea să numesc pe T. Cazaban, D. Sfințescu, D. Nacu și alții – împreună cu alte nume din biserica rusă – p. J. Meyendorff, p. Schmeman – au înființat Syndesmos, la Geneva.” „De aceea, cred că această dimensiune eparhială a Nepsisului este importantă, însă trebuie să vedem dincolo, să fim conștienți de faptul că, fiind ortodocși, suntem uniți, suntem una cu toți tinerii din bisericile ortodoxe.” „Pentru mine personal, este o mare bucurie să văd [la această întâlnire]pe tinerii din Irlanda de Nord, din Anglia, din Belgia, din Olanda, din Italia, Spania, Portugalia, Elveția și bineînțeles din Franța –în mică parte aș spune, fiindcă voi reprezentați o realitate parohială, comunitară în primul rând, apoi eparhială, venind din 3 eparhii, și apoi aș spune și universală, căci adevărul de credință pe care încercăm să-l trăim în Biserică este universal.”

Această bucurie a fost simțită de toți cei prezenți prin încărcătura duhovnicească a acestor zile, prin faptul de a fi alături – în mod excepțional – de toți episcopii Mitropoliei, de a-și revedea prieteni neîntâlniți de ani de zile sau de a cunoaște alți tineri cu aceleași întrebări și căutări, de a vizita puțin Parisul...

Congresul a început de vineri seara, odată cu sosirea participanților. Învingători în lupta cu sine pentru a nu fi reacționat la remarcile militărești ale stewardeselor din avioanele low-cost cu care au sosit, antrenați cu răbdarea dobândită în eternele ambuteiaje pariziene care au adăugat o oră în plus la ziua de drum cu mașina, imunizați pentru toate gripele de înghesuiala din metrou și RER, tinerii au găsit un moment de liniște în vecernia de seară de la Catedrala Mitropolitană „Sfinții Arhangheli” unde s-a derulat întreaga întâlnire. După vecernie, un miros de bucate bine gătite a speriat câteva simțuri olfactive. Toată lumea s-a grăbit să rezolve această problemă ridicată de „Doamnele ortodoxe” – asociația de femei a catedralei – ajutate de un grup de fete de la Nepsis. De altfel, de-a lungul celor trei zile de congres, problema mirosului a fost din ce în ce mai dificilă și nu a fost deloc simplificată de oalele de sarmale pregătite de maicile de la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului de la Limours. Marea parte a tinerilor au fost găzduiți în familii de români sau de francezi din regiunea pariziană, familii care au răspuns cu drag la apelul organizatorilor să primească participanții.

După Te Deum-ul din dimineața de sâmbătă și cuvântul de introducere al Înaltpreasfințitului Iosif, invitat ca și acum 10 ani, părintele Syméon Cossec de la mănăstirea Sfântul Siluan a dat cuvânt de învățătură despre terapeutica păcatului: „Adame, unde ești?” A fost vorba de păcat și pedeapsă. O să amintim doar câteva idei, cuvântul întreg al părintelui fiind în pregătire pentru publicare ulterioară.

Primul exemplu biblic dat de părintele Syméon referitor la subiect a fost Adam care a păcătuit; însă în clipa în care Dumnezeu îl întreabă de ce a păcătuit, Adam se lansează în explicații inutile și începe să dea vina fie pe femeie, fie pe șarpe. Altă raportare la păcat este făcută prin David, care în urma adulterului săvârșit, pleacă capul în fața lui Dumnezeu și nu încearcă nicio clipă să explice ce a făcut. Un al treilea exemplu este cel cu fiul risipitor care marchează poziția omului în fața lui Dumnezeu. Ce l-a salvat pe fiu? Dragostea tatălui care l-a făcut să se întoarcă când s-a aflat în necaz. Pornind de la poziția tatălui fiului risipitor, părintele Syméon trage concluzia că aceasta este atitudinea de raportare a lui Dumnezeu față de omul păcătos. “Ce credeți că o să spună Dumnezeu când omul cel păcătos începe să-i înșiruie toate păcatele? Dumnezeu o să spună: Ei și?” Pentru Dumnezeu, oricât de grele sunt păcatele oamenilor, dacă mărturisirea lor este însoțită de o pocăință autentică, acestea sunt iertate. Vedem că atitudinea pe care trebuie să o aibă omul păcătos față de Dumnezeu este aceea de plecare a capului. Domnul este acela care, prin iertarea Sa, îi conferă omului poziția pe care acesta trebuie să o aibă în față Lui: aceea de verticalitate.

Poate ar trebui să întregim puțin ideea prezentată aici prea pe scurt cu câteva exemple din întrebările și răspunsurile care au urmat: „Cunosc multe persoane care dau dovadă de dragoste și nu sunt creștine. În preajma lor mă simt bine. Trăiesc aceasta ca pe un paradox: nefiind ei creștini, dragostea lor vine tot de la Dumnezeu?” P. Syméon: Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Lui. Omul a pierdut cea de-a doua însușire și spre ea tinde prin nevoințele din această viață. În toți oamenii rămâne o fărâmă din chipul lui Dumnezeu, oricât este ea de mică. Åži tocmai din această fărâmă țâșnește această dragoste de care dau dovadă. „Care este diferența între teamă și frică? Ar trebui să avem teamă de Domnul, iar nu frică.” Teama nu distruge starea de liniște, nădejdea. Frica aruncă sufletul într-o stare de neliniște care îl îndepărtează de Domnul. „În ce măsură pot să-i ajute psihologii și psihiatrii pe oameni?” Nu pot să-i ajute decât dacă încercarea acestora de a-i ajuta pe oameni izvorăște din dragoste.

Departe de a fi „sătui” de discuția aprinsă cu părintele Syméon timp de peste o oră, programul a impus organizatorilor trecerea la un alt subiect interesant: episcopii au rememorat cei 10 ani petrecuți în viața nepticilor, timp văzut fie prin prisma personală, fie ca păstori ai unei mari mulțimi de tineri. Preasfințitul Siluan a amintit și de „ispita comodității” care i-a confruntat pe mâna de tineri din asociație, tineri care au rămas puțini numeroși timp îndelungat. „În ce măsură ne luăm acest risc de a ne deschide și la cei pe care nu-i cunoaștem, și la cei care nu ne cunosc, și la cei care nu știu de existența acestei fraternități [Nepsis]?” Vorbind despre potențialul enorm de tineri din Mitropolie, Preasfințitul Siluan a adăugat că se simte foarte responsabil pentru acesta. A încheiat manifestându-și bucuria și surpriza de a vedea cât de neîncăpătoare este biserica acum pentru întâlnirea anuală a asociației. Preasfințitul Timotei a amintit de tabăra de la Malvialle organizată de Nepsis pe vremea când Preasfinția Sa se găsea în obștea mănăstirii, insistând cât de important este ca tinerii de diferite naționalități să se cunoască între ei. În altă ordine de idei, Preasfințitul Timotei a vorbit tinerilor de îndrăzneală: „Vă îndemn să fiți mult mai îndrăzneți. Acolo unde credeți că sunteți puși pe planul doi, să mergeți să-l trageți pe preotul paroh de mână și să-i spuneți: existăm și noi!”

Preasfințitul Marc, când încă era preot la Bordeaux, considera Nepsis ca o realitate îndepărtată. Puțin câte puțin i s-au făcut cunoscute anumite lucruri și a ajuns să cunoască fraternitatea nepticilor mai bine. „Åžtim cu toții foarte bine – a spus Preasfințitul Marc –că tinerețea nu are nimic de-a face cu numărul anilor. Apanajul tinereții este entuziasmul și căutarea absolutului, în așa fel încât la 25 de ani putem fi ramoliți si blegi și la 80 de ani putem să fierbem de Duhul Sfânt.” Åži a amintit că în anii 60 tinerii căutau absolutul, dar în mod politic. În anii 80 mentalitatea era că absolutul se găsește în bani, într-un loc în societate, în siguranță.

„Noi știm că absolutul poartă un nume: Iisus Hristos.”„Nimic nu trebuie să fie un obstacol în căutarea lui Hristos”. „Fiecare dintre noi este chemat să nu-și pună nădejdea în politică sau în bani, ci să caute cu entuziasm acest absolut care este Hristos. Suntem toți chemați să trăim această retrezire în fiecare dimineață. [...] ÎnaltpreasfințituIosif v-a spus adineaori: treziți-vă! Deci: treziți-vă! Åži treziți-ne și pe noi!”

Au urmat câteva cuvinte ale celor doi președinți pe care asociația i-a avut de-a lungul celor 10 ani: Åžtefan Căpităneanu și Christian Cădere și a altor tineri care au dorit să intervină, iar după masa de prânz a urmat așa-zisa parte administrativă. La propunerea Sinodului Mitropolitan, reunit cu o zi înainte, tinerii au votat formarea Federației Fraternităților Nepsis care să includă asociația mamă ca asociație a Arhiepiscopiei, cât și celelalte două fraternități create la Roma și Valencia în eparhiile lor respective: Italia pe de o parte și Spania și Portugalia pe de alta. Cele 3 fraternități (deocamdată) au ales câte un reprezentant pentru Consiliul director al Federației: Bogdan Grecu pentru Nepsis Arhiepiscopie, diaconul Gheorghe Zavate pentru Nepsis Italia și Adriana Vescan pentru Nepsis Spania și Portugalia. Consiliul director are ca părinte îndrumător pe părintele Iulian Nistea de la catedrala mitropolitană.

Înaltpreasfințitul Iosif a propus tinerilor și câteva direcții pentru viitor. Au fost aleși pentru activitățile viitoare câțiva ani tematici: anul 2010, când congresul s-a stabilit pentru octombrie-noiembrie la Roma – istoria bisericii. Pentru anul 2011 a fost aleasă ca temă cunoașterea Bibliei și locul congresului anual în Spania, iar pentru 2012 a fost aleasă ca temă cunoașterea Sfinților Părinți. Sfântul Neagoe Basarab a fost ales ca sfânt ocrotitor al Federației Nepsis și a fost propusă traducerea vieții lui în limbile vorbite în tările în care Mitropolia noastră are parohii. A urmat o scurtă reuniune pentru reînnoirea consiliului asociației Nepsis a Arhiepiscopiei: consiliul s-a extins și au fost aleși membri din orașele cele mai importante unde sunt grupuri mari de tineri sau filialele Nepsis (Bruxelles, Cork, Londra, Bordeaux etc.). Noul președinte Nepsis este Iulian Å¢inte, vicepreședinte Felician Mois, secretară Cristina Săvulescu și trezorieră Raluca Prelipceanu, toți din Paris, pentru a comunica mai simplu. A fost dealtfel desemnat de Înaltpreasfințitul Iosif și un mic președinte de 5 ani la Nepsis Junior: Ioan Căpităneanu (Paris).

Discuțiile fiind încheiate (și cina în întârziere), a urmat vecernia și apoi o logodnă a doi tineri din Olanda veniți la congres. Când în cele din urmă cârnații, brânzeturile si celelalte bucate au reușit să străpungă gloata ambuteiajelor pariziene de sâmbătă seara, tinerii s-au și grăbit să prindă ultimul Bateau Mouche pentru o plimbare pe Sena în culorile toamnei, copiate de altfel și de un Tour Eiffel ce ținea morțiș să facă concurență.

Nu întâmplător a fost faptul că a doua zi era hramul catedralei mitropolitane: Sfinții Arhangheli. Sărbătoarea tinerilor a culminat cu Sfânta Liturghie și a continuat cu sutele de credincioși ai parohiei, dar și cu o întâlnire-concluzie în după-amiaza de duminică, împreună cu Înaltpreasfințitul Iosif. Cum încă multe subiecte rămăseseră neatinse, au fost abordate însă și teme variate cum ar fi donarea de organe (bioetică) sau altele așa încât înainte de ora 17 biserica era încă plină. Åži încă nu plecaseră toți participanții, căci noua echipă Nepsis își programa întâlnirea pentru organizarea anului viitor. Iar peste numai o săptămână, la Cork se reuneau tinerii de acolo pentru a-și împărtăși experiența cu cei care nu au putut veni la Paris și pentru a forma și ei o filială Nepsis Junior.

Åžtefan Căpităneanu