Dacă la început de an calendaristic vor­bim de înnoirea anului, la început de an bi­sericesc se cuvine să ne reamintim că mai întâi de toate cel care are nevoie de înnoi­re este omul. Înnoirea omului este lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu cu fiecare din­tre noi. Omul se înnoieşte o dată pentru totdeauna în cristelniţă, când primeşte Taina Sfântului Botez. Dacă ar rămâne în harul lui Dumnezeu şi dacă mintea lui ar cugeta toate în lumina cunoştinţei de Dumnezeu, omul – fiu al lui Dumnezeu – ar trăi starea de bine şi de rai. Însă omul, datorită firii lui pervertite, cu fiecare călca­re de poruncă se înstrăinează de Dumnezeu. Viaţa omului este plină de urcuşuri şi coborâşuri. Acestea din urmă sunt căderile în păcat, pe când urcuşurile sunt stările de pocăinţă. Înnoirea duhovnicească a omu­lui nu se face printr-un nou botez, cum gre­şit cred unii căzând în rătăcire şi părăsind adevărata Biserică, ci se face prin Sfânta Taină a Spovedaniei, care este o înnoire a Botezului şi în care omul gustă din iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru el.

În rugăciunile de seară, înainte de a ne aşeza în aşternut pentru a ne odihni, Îi ce­rem Domnului iertare de toate greşelile pe care le-am făcut în timpul zilei, fiind con;tienţi că de fiecare dată când adormim, la căderea nopţii, pregustăm din moarte. Sfântul Ioan Scărarul spune că „somnul în oarecare fel este o stare a firii, un chip al morţii, o oprire a simţurilor"

În rugăciunile de dimineaţă Îi cerem Domnului să ne lumineze ochii gândului, să ne deschidă gura ca să ne învăţăm cuvintele Lui, să înţelegem poruncile Lui şi să fa­cem voia Lui. Prin acestea, Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să punem început bun, de aceea de fiecare dată când ne trezim în zori, dacă ne rugăm, pregustăm din Înviere şi intrăm în taina Învierii. Învierea vine prin înnoire.

Fiecare spovedanie smerită pe care o facem, fiecare rugăciune pe care o rostim şi fiecare împărtăşire cu Trupul şi Sângele Mântuitorului făcută cu cuget curat reface le­gătura noastră cu Dumnezeu şi are ca rezultat înnoirea noastră, dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci.

† Episcopul Timotei al Spaniei si Portugaliei