Anul Nou bisericesc

publicat in Cuvântul episcopului Timotei pe 1 Septembrie 2015, 05:19

Cu ajutorul lui Dumnezeu, de la 1 septembrie am intrat într-un nou an bisericesc. În tradiția po­pulară românească, în ajun de început de an calendaristic, copiii si tinerii merg din casă în casă recitând o urare numită Plugușor.Plugușorul are un puternic mesaj duhovnicesc: „Aho, aho, copii si frați [...] Mâine anul se înnoiește”. Același an care se învechește timp de 12 luni se înnoieș­te în ziua de 1 ianuarie.

Dacă la început de an calendaristic vor­bim de înnoirea anului, la început de an bi­sericesc se cuvine să ne reamintim că mai întâi de toate cel care are nevoie de înnoi­re este omul. Înnoirea omului este lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu cu fiecare din­tre noi. Omul se înnoiește o dată pentru totdeauna în cristelniță, când primește Taina Sfântului Botez. Dacă ar rămâne în harul lui Dumnezeu și dacă mintea lui ar cugeta toate în lumina cunoștinței de Dumnezeu, omul – fiu al lui Dumnezeu – ar trăi starea de bine și de rai. Însă omul, datorită firii lui pervertite, cu fiecare călca­re de poruncă se înstrăinează de Dumnezeu. Viața omului este plină de urcușuri și coborâșuri. Acestea din urmă sunt căderile în păcat, pe când urcușurile sunt stările de pocăință. Înnoirea duhovnicească a omu­lui nu se face printr-un nou botez, cum gre­șit cred unii căzând în rătăcire și părăsind adevărata Biserică, ci se face prin Sfânta Taină a Spovedaniei, care este o înnoire a Botezului și în care omul gustă din iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru el.

Rugăciunile de seară si de dimineață rânduite de Biserică, pe care le găsim în căr­țile de rugăciuni, îi aduc si ele aminte omului că trebuie să se înnoiască.

În rugăciunile de seară, înainte de a ne așeza în așternut pentru a ne odihni, Îi ce­rem Domnului iertare de toate greșelile pe care le-am făcut în timpul zilei, fiind con;tienți că de fiecare dată când adormim, la căderea nopții, pregustăm din moarte. Sfântul Ioan Scărarul spune că „somnul în oarecare fel este o stare a firii, un chip al morții, o oprire a simțurilor"

În rugăciunile de dimineață Îi cerem Domnului să ne lumineze ochii gândului, să ne deschidă gura ca să ne învățăm cuvintele Lui, să înțelegem poruncile Lui și să fa­cem voia Lui. Prin acestea, Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să punem început bun, de aceea de fiecare dată când ne trezim în zori, dacă ne rugăm, pregustăm din Înviere și intrăm în taina Învierii. Învierea vine prin înnoire.

Fiecare spovedanie smerită pe care o facem, fiecare rugăciune pe care o rostim și fiecare împărtășire cu Trupul și Sângele Mântuitorului făcută cu cuget curat reface le­gătura noastră cu Dumnezeu și are ca rezultat înnoirea noastră, dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor și viața de veci.

† Episcopul Timotei al Spaniei si Portugaliei