Propunerile con­crete pentru pregătirea unui Sinod al întregii Biserici Ortodoxe s-au făcut însă abia după Primul Război Mondi­al. Astfel, Patriarhul Ecumenic Meletie al IV-lea (1921-1923) a convocat, între 10 mai şi 8 iunie 1923, la Constantinopol / Istanbul un congres panortodox. Printre altele, acest congres a discutat şi convocarea unui Sinod în anul 1925, pentru aniversarea a 1600 de ani de la primul Sinod Ecumenic. Se cuvine menţionat şi faptul că acest con­gres a propus îndreptarea calendarului iuli­an, astfel că majoritatea Bisericilor Ortodo­xe au îndreptat calendarul, iar altele au rămas la calendarul vechi, astfel că problema ca­lendarului s-a complicat şi mai mult şi a de­venit una dintre temele care nu pot fi clari­ficate decât la nivel panortodox. În anul 1924, Patriarhia Ecumenică a adresat o in­vitaţie tuturor Bisericilor Ortodoxe, prin care convoca pentru anul 1926 un Sinod Pa­nortodox care ar fi trebuit să aibă loc la Mun­tele Athos. Această convocare a fost întâm­pinată de mai multe Biserici cu precizarea că un astfel de sinod trebuie bine pregătit, astfel că acesta s-a amânat şi s-a hotărât, mai întâi, întocmirea unei liste a temelor care ar urma să fie discutate de acest sinod. În acest scop s-a întrunit între 8 şi 23 iunie 1930, la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos, o Comisie Interortodoxă, care a adoptat o lis­tă cu 17 teme foarte complexe, socotite drept cele mai urgente de rezolvat la nivel panor­todox. Pe lângă aceasta, comisia a stabilit ca la viitorul Pro-Sinod, adică sinod pregă­titor pentru unul ecumenic, fiecare Biseri­că Ortodoxă să participe cu câte o delega­ţie compusă din doi arhierei şi însoţită de maximum doi consilieri. Tot atunci s-a dis­cutat şi procedura de votare la Pro-Sinod şi, ţinând seama de experienţa legată de recep­tarea hotărârilor congresului panortodox din 1923, s-a precizat că nici conferinţa pre­gătitoare şi nici chiar viitorul Pro-Sinod nu pot lua hotărâri obligatorii, ci numai Sino­dul Ecumenic. În anii care au urmat, teme­le propuse au fost studiate de Biserici, dar pregătirea Sinodului a fost întreruptă de al Doilea Război Mondial.

După război, cooperarea panortodoxă a fost reluată la iniţiativa Patriarhiei Moscovei, prin organizarea, în 8-17 iulie 1948, a consfătuirii Întâistătătorilor şi re­prezentanţilor Bisericilor Ortodoxe, care, luând act de faptul că nu toate Bisericile Ortodoxe au îndreptat calendarul şi pentru evitarea diferenţelor cu privire la sărbători­rea Sfintelor Paşti, a considerat că este obli­gatoriu pentru întreaga lume ortodoxă să celebreze Paştile numai după stilul vechi, în conformitate cu paschalia alexandrină. Cât priveşte sărbătorile fixe, consfătuirea de la Moscova a apreciat că, până la elaborarea şi ratificarea celui mai perfecţionat calendar, fiecare Biserică autocefală poate să se folo­sească de calendarul care a intrat în uzul Bisericii respective. Potrivit acestor reco­mandări, majoritatea Bisericilor Ortodoxe, inclusiv Biserica Ortodoxă Română, ţin săr­bătorile cu dată fixă, cum ar fi Crăciunul sau Boboteaza, după calendarul îndreptat, iar ciclul sărbătorilor pascale după calendarul vechi. În deceniul al şaselea al secolului tre­cut, Patriarhul Ecumenic Athenagoras (1948-1972) a reluat pregătirea unui Sinod Panortodox, prin convocarea celor patru Conferinţe Panortodoxe, primele 3 desfă­şurate în insula Rhodos (1961, 1963, şi 1964), iar cea de a 4-a la Chambesy (1968), lângă Geneva, în Elveţia. Prima din aceste conferinţe a formulat o listă de teme şi mai complexă decât cea din 1930, cu 8 capito­le, în care erau enumerate multe teme ţinând de doctrină, de cult şi de viaţă practică a Bisericii. Aceste teme au fost recomandate fiecărei Biserici Ortodoxe spre studiu, dar s-a constatat curând că lista respectivă era prea lungă şi că nu era necesar ca un even­tual Sinod să discute toate acele teme. De aceea, cea de a 4-a Conferinţă Panortodoxă a propus numai un număr limitat de teme şi a recomandat ca denumirea sinodului care se pregătea să fie Sfântul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. După anul 1968 a fost înfiinţat de către Patriarhia Ecumenică la Chambesy, Elveţia, un secretariat pentru pregă­tirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, condus de Mitropolitul Elveţiei. Mai apoi a fost înfiinţată şi o Comisie Interortodoxă Pregătitoare a acestui Sinod, constituită din câte un ierarh şi un teolog, în calitate de consultant, din fiecare Biserică Ortodoxă. În anul 1968 s-a propus trecerea la pregătirea propriu-zisă a Sfântului şi Marelui Sinod prin organizarea unor Conferinţe Panortodoxe Presinodale, cu mandatul de a pregăti textele pe marginea temelor reţinute, spre a fi prezentate direct Sfântului şi Marelui Sinod. La Synaxa (întrunirea) Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe din octombrie 2008, s-a hotă­rât ca în procesul de pregătire şi desfăşurare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe să fie reprezentate în exclusivitate cele 14 Biserici Ortodoxe Autocefale şi nici una dintre Bisericile autonome, care sunt, de altfel, reprezentate prin Bisericile lor mame.

Secretariatul şi comisia pregătitoare au elaborat materialele necesare pentru organiza­rea primelor patru Conferinţe Panortodoxe Presinodale, toate desfăşurate la Chambesy, anume în 1976, 1982, 1986 şi 2009. La prima din aceste conferinţe a fost aprobată lista cu următoarele 10 teme propuse pentru Sfântul şi Marele Sinod:

1) Diaspora ortodoxă; 2) Autocefalia şi modul în care trebuie să fie proclamată; 3) Autonomia şi modul în care trebuie să fie proclamată; 4) Diptice (adică ordinea de întâietate a Bisericilor în pomenirea liturgică); 5) Problema noului calendar; 6) Impedimente la căsătorie; 7) Postul şi însemnătatea lui astăzi; 8) Relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creştine; 9) Ortodoxia şi Mişcarea ecumenică şi 10) Contribuţia Bisericilor Ortodoxe locale la realizarea idealurilor creştine de pace, liberta­te, frăţietate şi dragoste între popoare şi înlăturarea discriminărilor rasiale.

Până în vara anului 2009, primele patru Conferinţe Panortodoxe Presinodale au adoptat textele pregătitoare în legătură cu 7 dintre aceste teme, iar în luna decembrie a aceluiaşi an Comisia Interortodoxă Pregătitoare a adoptat textul privind Autonomia, rămânând de pre­gătit numai două teme, care s-au dovedit a fi mai dificil de rezolvat, anume Autocefalia şi Dipticele. Întrucât aceste două teme necesită mai mult timp de studiu şi reflecţie, lista pentru Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe ar putea include numai cele 8 teme adoptate prin consens la nivel panortodox. Întrunirea Synaxei Întâistătătorilor celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale din 6-9 martie 2014 a hotărât convocarea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe în perioada Rusaliilor din anul 2016. În vederea pregătirii Sinodului, Synaxa a pro­pus constituirea unei Comisii Interortodoxe Speciale, care s-a întrunit de trei ori la Chambesy – Geneva (29 septembrie – octombrie 2014; 16-21 februarie şi 29 martie - 3 aprilie 2015) şi a revizuit textele privind ultimele trei teme din lista de mai sus. La sfârşitul mandatului său, această comisie a editat tema privind Postul şi însemnătatea lui astăzi.

Următoarea etapă a procesului de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod, potrivit hotărâ­rii Synaxei din martie 2014, este întrunirea celei de a 5-a Conferinţe Panortodoxe Presinodale, care ar urma să adopte prin consens ultimele hotărâri privitoare la textele de prezentat Sfântului şi Marelui Sinod. După această conferinţă, va avea loc o nouă întrunire a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care va aviza toate propunerile făcute de Conferinţa Panortodoxă Presinodală şi va decide convocarea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Procesul de pregătire a acestui sinod, concretizat mai ales prin Conferinţele Panortodoxe Presinodale, face parte integrantă din sinod, astfel că Biserica Ortodoxă se află deja în plin proces sinodal. Pe acest parcurs s-au evidenţiat multe diferenţe de interpretare a diferitelor probleme privind viaţa Bisericii, dar, în acelaşi timp, acest proces a adâncit unita­tea dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale, respectiv conştiinţa că acestea sunt expresia comu­niunii Bisericii Ortodoxe cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească.

Pr. prof. dr. Viorel loniţă

Note:

1. Pentru detalii, se poate consulta următoarea publicaţie: Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniţă, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până în 2009. Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe,Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, şi în engleză: Viorel Ionita, Towards the Holy and Great Synod of the Orthodox Church. The Decisions of the Pan-Orthodox Meetings since 1923 until 2009, Studia Oecumenica Friburgensia62, Reinhard Verlag, Freiburg, Switzerland, 2014.