Propunerile con­crete pentru pregătirea unui Sinod al întregii Biserici Ortodoxe s-au făcut însă abia după Primul Război Mondi­al. Astfel, Patriarhul Ecumenic Meletie al IV-lea (1921-1923) a convocat, între 10 mai și 8 iunie 1923, la Constantinopol / Istanbul un congres panortodox. Printre altele, acest congres a discutat și convocarea unui Sinod în anul 1925, pentru aniversarea a 1600 de ani de la primul Sinod Ecumenic. Se cuvine menționat și faptul că acest con­gres a propus îndreptarea calendarului iuli­an, astfel că majoritatea Bisericilor Ortodo­xe au îndreptat calendarul, iar altele au rămas la calendarul vechi, astfel că problema ca­lendarului s-a complicat și mai mult și a de­venit una dintre temele care nu pot fi clari­ficate decât la nivel panortodox. În anul 1924, Patriarhia Ecumenică a adresat o in­vitație tuturor Bisericilor Ortodoxe, prin care convoca pentru anul 1926 un Sinod Pa­nortodox care ar fi trebuit să aibă loc la Mun­tele Athos. Această convocare a fost întâm­pinată de mai multe Biserici cu precizarea că un astfel de sinod trebuie bine pregătit, astfel că acesta s-a amânat și s-a hotărât, mai întâi, întocmirea unei liste a temelor care ar urma să fie discutate de acest sinod. În acest scop s-a întrunit între 8 și 23 iunie 1930, la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos, o Comisie Interortodoxă, care a adoptat o lis­tă cu 17 teme foarte complexe, socotite drept cele mai urgente de rezolvat la nivel panor­todox. Pe lângă aceasta, comisia a stabilit ca la viitorul Pro-Sinod, adică sinod pregă­titor pentru unul ecumenic, fiecare Biseri­că Ortodoxă să participe cu câte o delega­ție compusă din doi arhierei și însoțită de maximum doi consilieri. Tot atunci s-a dis­cutat și procedura de votare la Pro-Sinod și, ținând seama de experiența legată de recep­tarea hotărârilor congresului panortodox din 1923, s-a precizat că nici conferința pre­gătitoare și nici chiar viitorul Pro-Sinod nu pot lua hotărâri obligatorii, ci numai Sino­dul Ecumenic. În anii care au urmat, teme­le propuse au fost studiate de Biserici, dar pregătirea Sinodului a fost întreruptă de al Doilea Război Mondial.

După război, cooperarea panortodoxă a fost reluată la inițiativa Patriarhiei Moscovei, prin organizarea, în 8-17 iulie 1948, a consfătuirii Întâistătătorilor și re­prezentanților Bisericilor Ortodoxe, care, luând act de faptul că nu toate Bisericile Ortodoxe au îndreptat calendarul și pentru evitarea diferențelor cu privire la sărbători­rea Sfintelor Paști, a considerat că este obli­gatoriu pentru întreaga lume ortodoxă să celebreze Paștile numai după stilul vechi, în conformitate cu paschalia alexandrină. Cât privește sărbătorile fixe, consfătuirea de la Moscova a apreciat că, până la elaborarea și ratificarea celui mai perfecționat calendar, fiecare Biserică autocefală poate să se folo­sească de calendarul care a intrat în uzul Bisericii respective. Potrivit acestor reco­mandări, majoritatea Bisericilor Ortodoxe, inclusiv Biserica Ortodoxă Română, țin săr­bătorile cu dată fixă, cum ar fi Crăciunul sau Boboteaza, după calendarul îndreptat, iar ciclul sărbătorilor pascale după calendarul vechi. În deceniul al șaselea al secolului tre­cut, Patriarhul Ecumenic Athenagoras (1948-1972) a reluat pregătirea unui Sinod Panortodox, prin convocarea celor patru Conferințe Panortodoxe, primele 3 desfă­șurate în insula Rhodos (1961, 1963, și 1964), iar cea de a 4-a la Chambesy (1968), lângă Geneva, în Elveția. Prima din aceste conferințe a formulat o listă de teme și mai complexă decât cea din 1930, cu 8 capito­le, în care erau enumerate multe teme ținând de doctrină, de cult și de viață practică a Bisericii. Aceste teme au fost recomandate fiecărei Biserici Ortodoxe spre studiu, dar s-a constatat curând că lista respectivă era prea lungă și că nu era necesar ca un even­tual Sinod să discute toate acele teme. De aceea, cea de a 4-a Conferință Panortodoxă a propus numai un număr limitat de teme și a recomandat ca denumirea sinodului care se pregătea să fie Sfântul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. După anul 1968 a fost înființat de către Patriarhia Ecumenică la Chambesy, Elveția, un secretariat pentru pregă­tirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, condus de Mitropolitul Elveției. Mai apoi a fost înființată și o Comisie Interortodoxă Pregătitoare a acestui Sinod, constituită din câte un ierarh și un teolog, în calitate de consultant, din fiecare Biserică Ortodoxă. În anul 1968 s-a propus trecerea la pregătirea propriu-zisă a Sfântului și Marelui Sinod prin organizarea unor Conferințe Panortodoxe Presinodale, cu mandatul de a pregăti textele pe marginea temelor reținute, spre a fi prezentate direct Sfântului și Marelui Sinod. La Synaxa (întrunirea) Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe din octombrie 2008, s-a hotă­rât ca în procesul de pregătire și desfășurare a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe să fie reprezentate în exclusivitate cele 14 Biserici Ortodoxe Autocefale și nici una dintre Bisericile autonome, care sunt, de altfel, reprezentate prin Bisericile lor mame.

Secretariatul și comisia pregătitoare au elaborat materialele necesare pentru organiza­rea primelor patru Conferințe Panortodoxe Presinodale, toate desfășurate la Chambesy, anume în 1976, 1982, 1986 și 2009. La prima din aceste conferințe a fost aprobată lista cu următoarele 10 teme propuse pentru Sfântul și Marele Sinod:

1) Diaspora ortodoxă; 2) Autocefalia și modul în care trebuie să fie proclamată; 3) Autonomia și modul în care trebuie să fie proclamată; 4) Diptice (adică ordinea de întâietate a Bisericilor în pomenirea liturgică); 5) Problema noului calendar; 6) Impedimente la căsătorie; 7) Postul și însemnătatea lui astăzi; 8) Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creștine; 9) Ortodoxia și Mișcarea ecumenică și 10) Contribuția Bisericilor Ortodoxe locale la realizarea idealurilor creștine de pace, liberta­te, frățietate și dragoste între popoare și înlăturarea discriminărilor rasiale.

Până în vara anului 2009, primele patru Conferințe Panortodoxe Presinodale au adoptat textele pregătitoare în legătură cu 7 dintre aceste teme, iar în luna decembrie a aceluiași an Comisia Interortodoxă Pregătitoare a adoptat textul privind Autonomia, rămânând de pre­gătit numai două teme, care s-au dovedit a fi mai dificil de rezolvat, anume Autocefalia și Dipticele. Întrucât aceste două teme necesită mai mult timp de studiu și reflecție, lista pentru Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe ar putea include numai cele 8 teme adoptate prin consens la nivel panortodox. Întrunirea Synaxei Întâistătătorilor celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale din 6-9 martie 2014 a hotărât convocarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe în perioada Rusaliilor din anul 2016. În vederea pregătirii Sinodului, Synaxa a pro­pus constituirea unei Comisii Interortodoxe Speciale, care s-a întrunit de trei ori la Chambesy – Geneva (29 septembrie – octombrie 2014; 16-21 februarie și 29 martie - 3 aprilie 2015) și a revizuit textele privind ultimele trei teme din lista de mai sus. La sfârșitul mandatului său, această comisie a editat tema privind Postul și însemnătatea lui astăzi.

Următoarea etapă a procesului de pregătire a Sfântului și Marelui Sinod, potrivit hotărâ­rii Synaxei din martie 2014, este întrunirea celei de a 5-a Conferințe Panortodoxe Presinodale, care ar urma să adopte prin consens ultimele hotărâri privitoare la textele de prezentat Sfântului și Marelui Sinod. După această conferință, va avea loc o nouă întrunire a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care va aviza toate propunerile făcute de Conferința Panortodoxă Presinodală și va decide convocarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Procesul de pregătire a acestui sinod, concretizat mai ales prin Conferințele Panortodoxe Presinodale, face parte integrantă din sinod, astfel că Biserica Ortodoxă se află deja în plin proces sinodal. Pe acest parcurs s-au evidențiat multe diferențe de interpretare a diferitelor probleme privind viața Bisericii, dar, în același timp, acest proces a adâncit unita­tea dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale, respectiv conștiința că acestea sunt expresia comu­niunii Bisericii Ortodoxe cea una, sfântă, sobornicească și apostolească.

Pr. prof. dr. Viorel loniță

Note:

1. Pentru detalii, se poate consulta următoarea publicație: Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniță, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până în 2009. Spre Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe,Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2013, și în engleză: Viorel Ionita, Towards the Holy and Great Synod of the Orthodox Church. The Decisions of the Pan-Orthodox Meetings since 1923 until 2009, Studia Oecumenica Friburgensia62, Reinhard Verlag, Freiburg, Switzerland, 2014.