Draga mea S.,

Da, Domnul este absent din ini­mile acelora care-I refuză pre­zența așa cum S-a revelat El prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Nu este însă absent din viețile oamenilor și din istorie, ci lucrează pururea, fie în exterior, fie înă­untrul inimii și vieții oamenilor, conform liberului arbitru al fiecăruia.

Tot ceea ce se întâmplă în lume are loc în logica acestei lumi, care e guvernată de rău, iar nu de Domnul.

Domnul însă este prezent și lucrează în această lume ținând-o în existență și în res­pect pentru libertatea oamenilor. Doar res­pectând libertatea lor, Domnul îi poate adu­ce pe oameni în Împărăția iubirii Sale.

Toate durerile acestei lumi sunt dureri ale nașterii „de Sus” a omului, ale nașterii omului în Hristos și a lui Hristos în fieca­re om. Domnul a simțit și simte toate aces­te dureri, prin asumare, în Însuși Trupul Său. Noi nu cunoaștem încă în profunzi­me rolul și urmarea acestei lucrări a lui Dumnezeu. Noi judecăm după trup, cu­getăm cele ale trupului. Mai mult, de cele mai multe ori, nu suntem preocupați de­cât de destinul nostru în această lume.

Cu mintea aceasta căzută și limitată la viața în această lume nu putem înțelege nici taina mântuirii, nici taina fărădelegii.

Taina mântuirii este lucrarea lui Dumnezeu în lume, dar și taina fărădelegii este tot o lucrare a Sa, în sensul că El o în­găduie. Această îngăduință a lui Dumnezeu nu e pasivitate, nu e neputință, ci putere ma­nifestată ca răbdareși îndelungă răbdarepli­ne de așteptare a celor care făptuiesc fără­delegea în lume. Dumnezeu nu e o victimă neputincioasă a fărădelegii creaturilor Sale, ci Iubire vie și lucrătoare cum mintea noas­tră nu poate cuprinde încă. Dar putem, dacă voim, să fim slujitori ai Acestei Iubiri și nu potrivnici.

Ce putem face acum? Acum suntem chemați la pocăință pentru noi înșine (și pentru întreaga lume, cei care pot) și să nu-L hulim pe Dumnezeu. Această atitu­dine ne va ajuta să cunoaștem Adevărul în Duhul Sfânt. Se cuvine să dăm crezare cuvintelor Sfântului Apostol: „Căci soco­tesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va desco­peri” (Rom 8, 18).

Se cuvine să cerem iară și iară tămă­duirea, iar nu răzbunare sau dreptate! Să-L chemăm pe Duhul Sfânt, care ne va învă­ța toate și ne va duce la Adevărul și Dreptatea pe care le dorim.

Vedeți, S., prin această jertfă a duhu­lui, prin această răstignire a felului nostru de a gândi vine bucuria de a cunoaște dra­gostea lui Dumnezeu pentru noi și pen­tru lumea Sa. Nu această lume, ci lumea Sa, „întreaga creație”, „care suspină și su­feră durerile nașterii” și „așteaptă cu ne­răbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu” „Căci făptura a fost supusă deșertăciunii, nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu nădejde, pentru că și făptura însăși se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtașă la libertatea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8, 20-21).

Așadar, noi, dumneavoastră și cu mine, și toți cei care sunt mădulare vii ale Bisericii, „care avem arvuna Duhului”, avem datoria să nu deznădăjduim orica­re ar fi contextul istoric în care trăim și să mărturisim credința cea adevărată prin în­săși viața noastră, prin felul nostru de a fi, prin rugăciune.

Åžtiu că este greu de primit, dar aceas­ta este Calea cea strâmtă care ne duce la libertate, care ne scoate din robie!

Este greu, dar dacă avem credință, gre­utatea aceasta e purtată împreună cu Domnul Care spune: „Povara Mea este ușoară”. Durerea ta, durerea lumii, este chiar povara pe care Domnul o poartă din dragoste pentru noi și pentru lumea Sa.

Când Îi dăm Lui durerea noastră, ea de­vine ușoară pentru că e trăită ca naștere în Împărăție! Trăită, nu închipuită! Aceasta este nebunia Crucii prin care a venit bu­curia la toată lumea!

Cine nu primește durerea ca durere de naștere, prin pocăință, rămâne pradă împotrivirii și revoltei care sfârșesc întot­deauna în hulirea lui Dumnezeu (vezi Ap 16, 11).

Dragă S., ați văzut deja că, ocolind Crucea, nu scăpăm de suferință. Mai mult, ne scufundăm și mai adânc în ea!

Cu nădejdea că veți înțelege în Domnul cuvintele mele, vă îmbrățișez în Hristos Domnul nostru, cu dragoste și rugăciune,

Maica Siluana