Maica Siluana ne răspunde

Draga mea S.,

Da, Domnul este absent din ini­mile acelora care-I refuză pre­zenţa aşa cum S-a revelat El prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Nu este însă absent din vieţile oamenilor şi din istorie, ci lucrează pururea, fie în exterior, fie înă­untrul inimii şi vieţii oamenilor, conform liberului arbitru al fiecăruia.

Tot ceea ce se întâmplă în lume are loc în logica acestei lumi, care e guvernată de rău, iar nu de Domnul.

Domnul însă este prezent şi lucrează în această lume ţinând-o în existenţă şi în res­pect pentru libertatea oamenilor. Doar res­pectând libertatea lor, Domnul îi poate adu­ce pe oameni în Împărăţia iubirii Sale.

Toate durerile acestei lumi sunt dureri ale naşterii „de Sus” a omului, ale naşterii omului în Hristos şi a lui Hristos în fieca­re om. Domnul a simţit şi simte toate aces­te dureri, prin asumare, în Însuşi Trupul Său. Noi nu cunoaştem încă în profunzi­me rolul şi urmarea acestei lucrări a lui Dumnezeu. Noi judecăm după trup, cu­getăm cele ale trupului. Mai mult, de cele mai multe ori, nu suntem preocupaţi de­cât de destinul nostru în această lume.

Cu mintea aceasta căzută şi limitată la viaţa în această lume nu putem înţelege nici taina mântuirii, nici taina fărădelegii.

Taina mântuirii este lucrarea lui Dumnezeu în lume, dar şi taina fărădelegii este tot o lucrare a Sa, în sensul că El o în­găduie. Această îngăduinţă a lui Dumnezeu nu e pasivitate, nu e neputinţă, ci putere ma­nifestată ca răbdareşi îndelungă răbdarepli­ne de aşteptare a celor care făptuiesc fără­delegea în lume. Dumnezeu nu e o victimă neputincioasă a fărădelegii creaturilor Sale, ci Iubire vie şi lucrătoare cum mintea noas­tră nu poate cuprinde încă. Dar putem, dacă voim, să fim slujitori ai Acestei Iubiri şi nu potrivnici.

Ce putem face acum? Acum suntem chemaţi la pocăinţă pentru noi înşine (şi pentru întreaga lume, cei care pot) şi să nu-L hulim pe Dumnezeu. Această atitu­dine ne va ajuta să cunoaştem Adevărul în Duhul Sfânt. Se cuvine să dăm crezare cuvintelor Sfântului Apostol: „Căci soco­tesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va desco­peri” (Rom 8, 18).

Se cuvine să cerem iară şi iară tămă­duirea, iar nu răzbunare sau dreptate! Să-L chemăm pe Duhul Sfânt, care ne va învă­ţa toate şi ne va duce la Adevărul şi Dreptatea pe care le dorim.

Vedeţi, S., prin această jertfă a duhu­lui, prin această răstignire a felului nostru de a gândi vine bucuria de a cunoaşte dra­gostea lui Dumnezeu pentru noi şi pen­tru lumea Sa. Nu această lume, ci lumea Sa, „întreaga creaţie”, „care suspină şi su­feră durerile naşterii” şi „aşteaptă cu ne­răbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu” „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii, nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu nădejde, pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8, 20-21).

Aşadar, noi, dumneavoastră şi cu mine, şi toţi cei care sunt mădulare vii ale Bisericii, „care avem arvuna Duhului”, avem datoria să nu deznădăjduim orica­re ar fi contextul istoric în care trăim şi să mărturisim credinţa cea adevărată prin în­săşi viaţa noastră, prin felul nostru de a fi, prin rugăciune.

Ştiu că este greu de primit, dar aceas­ta este Calea cea strâmtă care ne duce la libertate, care ne scoate din robie!

Este greu, dar dacă avem credinţă, gre­utatea aceasta e purtată împreună cu Domnul Care spune: „Povara Mea este uşoară”. Durerea ta, durerea lumii, este chiar povara pe care Domnul o poartă din dragoste pentru noi şi pentru lumea Sa.

Când Îi dăm Lui durerea noastră, ea de­vine uşoară pentru că e trăită ca naştere în Împărăţie! Trăită, nu închipuită! Aceasta este nebunia Crucii prin care a venit bu­curia la toată lumea!

Cine nu primeşte durerea ca durere de naştere, prin pocăinţă, rămâne pradă împotrivirii şi revoltei care sfârşesc întot­deauna în hulirea lui Dumnezeu (vezi Ap 16, 11).

Dragă S., aţi văzut deja că, ocolind Crucea, nu scăpăm de suferinţă. Mai mult, ne scufundăm şi mai adânc în ea!

Cu nădejdea că veţi înţelege în Domnul cuvintele mele, vă îmbrăţişez în Hristos Domnul nostru, cu dragoste şi rugăciune,

Maica Siluana