NaÅŸterea lui Hristos este, dincolo de sărbătoare, un mesaj ÅŸi o împlinire a unei făgăduinÅ£e făcute de Dumnezeu omului încă din Rai. Åžtim că prin neascultarea faÅ£ă de Dumnezeu, Adam, întâiul om, a căzut ÅŸi, văzându-l Domnul aÅŸa, I S-a făcut milă de el ÅŸi i-a întins o mână de ajutor, promiÅ£ându-i că o întâlnire minunată îl va salva ÅŸi că Acela care va veni la vremea potrivi­tă va sfărâma capul începătorului răutăÅ£ii¹. De atunci, tot omul, conÅŸtient sau mai puÅ£in conÅŸtient, L-a aÅŸteptat pe Izbăvitorul său ÅŸi a dorit întâlnirea cu El. Împlinindu-se profeÅ£ia, Acela, Noul Adam, care avea pu­terea de a călca peste viclenia vrăjmaÅŸu­lui, venind în întâmpinarea Adam-ului ce­lui vechi ÅŸi vindecându-l, a stabilit pe veci în firea omului o legătură sănătoasă ÅŸi pu­ternică de credinÅ£ă ÅŸi viaÅ£ă. Iată ce sărbă­torim astăzi: NaÅŸterea Celui Promis ÅŸi AÅŸteptat, împlinirea dorinÅ£ei ÅŸi vindeca­rea noastră.

AÅŸa ni Se arată nouă, ne spune Sfântul Ioan Damaschin, de acum două mii de ani, până astăzi ÅŸi până la sfârÅŸitul veacurilor: bunătatea, dreptatea, puterea ÅŸi înÅ£elepciunea lui Dumnezeu. Bunătatea, pentru că i-a întins Dumnezeu omului o mână de ajutor, văzându-i slăbiciunea ÅŸi neputinÅ£a; dreptateapentru că, după că­derea omului în păcat, Dumnezeu nu l-a stârpit plămădind în locul său un alt om, ci i-a dat, prin unirea cu firea lui Hristos, Dumnezeu-omul, posibilitatea vindecă­rii ÅŸi a biruinÅ£ei; puterea, pentru că I-a stat în putere să o facă, adică să Se facă om, chiar dacă niciodată n-a încetat să rămână Dumnezeu adevărat, de o fiinÅ£ă cu Tatăl ÅŸi cu Duhul Sfânt; ÅŸi, nu în ultimul rând, Dumnezeu Åži-a arătat înÅ£elepciunea,prin faptul că a făcut posibil ceea ce părea im­posibil².

Crăciunul, cum mai numim în mod familiar sărbătoarea NaÅŸterii lui Iisus, ne prilejuieÅŸte an de an bucuria întâlnirii cu gingăÅŸia ÅŸi puritatea pruncului minunat din ieslea Betleemului. La această întâl­nire ne grăbim, pentru că ne-am pregă­tit, fiecare cum am putut mai bine, ÅŸi sun­tem nerăbdători să-I aducem în dar colindul nostru, bradul nostru împodo­bit, tot freamătul nostru sărbătoresc ÅŸi, de ce nu, întreg trupul ÅŸi sufletul nostru pe care în prealabil l-am curăÅ£at ÅŸi l-am împodobit, după putere. AÅŸa Îl întâmpi­năm pe Iisus, Care la rându-I nu ne lasă în aÅŸteptare, ci ne copleÅŸeÅŸte cu daruri alese ÅŸi, mai presus de toate, ne aduce multă bucurie, grăbindu-Se să ne iasă în întâmpinare primul, mai înainte de noi. Să fim convinÅŸi că însutit mai mare este bucuria Lui în aceste momente ÅŸi că, dacă ne străduim să ne facem părtaÅŸi vieÅ£ii Sale, având inima curată ÅŸi participând cu multă trezvie la evenimentul minunat al NaÅŸterii Sale, cu atât mai mult El ÎnsuÅŸi Se face părtaÅŸ nouă.

Dumnezeu Se naÅŸte astăzi sub vremi, dându-i omului posibilitatea naÅŸterii în veÅŸnicie. Ce minunat dar făcut de Dumnezeu omului!

Să ne gândim cu ce daruri Îl întâmpi­nă omul pe Dumnezeu astăzi! Am amin­tit câteva puÅ£in mai înainte. Åži ce-i dăru­ieÅŸte Domnul în schimb omului: darul vieÅ£ii veÅŸnice, posibilitatea înveÅŸnicirii ÅŸi împlinirea rostului său, acela de a se bu­cura în veci cu Domnul ÅŸi Tatăl său. Darul, aÅŸadar, este pe măsura Celui care îl face! Dacă noi Îi dăruim Domnului puÅ£in sau mult, iată ce ne dăruieÅŸte El: tot ce are ÅŸi ceea ce este El.

Bucuria acestor zile vă urez să o gus­taÅ£i din plin, cu toÅ£i cei apropiaÅ£i ai voÅŸtri, ÅŸi să petreceÅ£i aceste sărbători frumoase cu pace ÅŸi cu sănătate!

Al vostru către Hristos-Domnul rugă­tor,

† Episcopul Timotei, Madrid, 2013

Note: