Nașterea lui Hristos este, dincolo de sărbătoare, un mesaj și o împlinire a unei făgăduințe făcute de Dumnezeu omului încă din Rai. Åžtim că prin neascultarea față de Dumnezeu, Adam, întâiul om, a căzut și, văzându-l Domnul așa, I S-a făcut milă de el și i-a întins o mână de ajutor, promițându-i că o întâlnire minunată îl va salva și că Acela care va veni la vremea potrivi­tă va sfărâma capul începătorului răutății¹. De atunci, tot omul, conștient sau mai puțin conștient, L-a așteptat pe Izbăvitorul său și a dorit întâlnirea cu El. Împlinindu-se profeția, Acela, Noul Adam, care avea pu­terea de a călca peste viclenia vrăjmașu­lui, venind în întâmpinarea Adam-ului ce­lui vechi și vindecându-l, a stabilit pe veci în firea omului o legătură sănătoasă și pu­ternică de credință și viață. Iată ce sărbă­torim astăzi: Nașterea Celui Promis și Așteptat, împlinirea dorinței și vindeca­rea noastră.

Așa ni Se arată nouă, ne spune Sfântul Ioan Damaschin, de acum două mii de ani, până astăzi și până la sfârșitul veacurilor: bunătatea, dreptatea, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Bunătatea, pentru că i-a întins Dumnezeu omului o mână de ajutor, văzându-i slăbiciunea și neputința; dreptateapentru că, după că­derea omului în păcat, Dumnezeu nu l-a stârpit plămădind în locul său un alt om, ci i-a dat, prin unirea cu firea lui Hristos, Dumnezeu-omul, posibilitatea vindecă­rii și a biruinței; puterea, pentru că I-a stat în putere să o facă, adică să Se facă om, chiar dacă niciodată n-a încetat să rămână Dumnezeu adevărat, de o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt; și, nu în ultimul rând, Dumnezeu Åži-a arătat înțelepciunea,prin faptul că a făcut posibil ceea ce părea im­posibil².

Crăciunul, cum mai numim în mod familiar sărbătoarea Nașterii lui Iisus, ne prilejuiește an de an bucuria întâlnirii cu gingășia și puritatea pruncului minunat din ieslea Betleemului. La această întâl­nire ne grăbim, pentru că ne-am pregă­tit, fiecare cum am putut mai bine, și sun­tem nerăbdători să-I aducem în dar colindul nostru, bradul nostru împodo­bit, tot freamătul nostru sărbătoresc și, de ce nu, întreg trupul și sufletul nostru pe care în prealabil l-am curățat și l-am împodobit, după putere. Așa Îl întâmpi­năm pe Iisus, Care la rându-I nu ne lasă în așteptare, ci ne copleșește cu daruri alese și, mai presus de toate, ne aduce multă bucurie, grăbindu-Se să ne iasă în întâmpinare primul, mai înainte de noi. Să fim convinși că însutit mai mare este bucuria Lui în aceste momente și că, dacă ne străduim să ne facem părtași vieții Sale, având inima curată și participând cu multă trezvie la evenimentul minunat al Nașterii Sale, cu atât mai mult El Însuși Se face părtaș nouă.

Dumnezeu Se naște astăzi sub vremi, dându-i omului posibilitatea nașterii în veșnicie. Ce minunat dar făcut de Dumnezeu omului!

Să ne gândim cu ce daruri Îl întâmpi­nă omul pe Dumnezeu astăzi! Am amin­tit câteva puțin mai înainte. Åži ce-i dăru­iește Domnul în schimb omului: darul vieții veșnice, posibilitatea înveșnicirii și împlinirea rostului său, acela de a se bu­cura în veci cu Domnul și Tatăl său. Darul, așadar, este pe măsura Celui care îl face! Dacă noi Îi dăruim Domnului puțin sau mult, iată ce ne dăruiește El: tot ce are și ceea ce este El.

Bucuria acestor zile vă urez să o gus­tați din plin, cu toți cei apropiați ai voștri, și să petreceți aceste sărbători frumoase cu pace și cu sănătate!

Al vostru către Hristos-Domnul rugă­tor,

† Episcopul Timotei, Madrid, 2013

Note: