Cuvânt la Nașterea Domnului

Naşterea lui Hristos este, dincolo de sărbătoare, un mesaj şi o împlinire a unei făgăduinţe făcute de Dumnezeu omului încă din Rai. Ştim că prin neascultarea faţă de Dumnezeu, Adam, întâiul om, a căzut şi, văzându-l Domnul aşa, I S-a făcut milă de el şi i-a întins o mână de ajutor, promiţându-i că o întâlnire minunată îl va salva şi că Acela care va veni la vremea potrivi­tă va sfărâma capul începătorului răutăţii¹. De atunci, tot omul, conştient sau mai puţin conştient, L-a aşteptat pe Izbăvitorul său şi a dorit întâlnirea cu El. Împlinindu-se profeţia, Acela, Noul Adam, care avea pu­terea de a călca peste viclenia vrăjmaşu­lui, venind în întâmpinarea Adam-ului ce­lui vechi şi vindecându-l, a stabilit pe veci în firea omului o legătură sănătoasă şi pu­ternică de credinţă şi viaţă. Iată ce sărbă­torim astăzi: Naşterea Celui Promis şi Aşteptat, împlinirea dorinţei şi vindeca­rea noastră.

Aşa ni Se arată nouă, ne spune Sfântul Ioan Damaschin, de acum două mii de ani, până astăzi şi până la sfârşitul veacurilor: bunătatea, dreptatea, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Bunătatea, pentru că i-a întins Dumnezeu omului o mână de ajutor, văzându-i slăbiciunea şi neputinţa; dreptateapentru că, după că­derea omului în păcat, Dumnezeu nu l-a stârpit plămădind în locul său un alt om, ci i-a dat, prin unirea cu firea lui Hristos, Dumnezeu-omul, posibilitatea vindecă­rii şi a biruinţei; puterea, pentru că I-a stat în putere să o facă, adică să Se facă om, chiar dacă niciodată n-a încetat să rămână Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt; şi, nu în ultimul rând, Dumnezeu Şi-a arătat înţelepciunea,prin faptul că a făcut posibil ceea ce părea im­posibil².

Crăciunul, cum mai numim în mod familiar sărbătoarea Naşterii lui Iisus, ne prilejuieşte an de an bucuria întâlnirii cu gingăşia şi puritatea pruncului minunat din ieslea Betleemului. La această întâl­nire ne grăbim, pentru că ne-am pregă­tit, fiecare cum am putut mai bine, şi sun­tem nerăbdători să-I aducem în dar colindul nostru, bradul nostru împodo­bit, tot freamătul nostru sărbătoresc şi, de ce nu, întreg trupul şi sufletul nostru pe care în prealabil l-am curăţat şi l-am împodobit, după putere. Aşa Îl întâmpi­năm pe Iisus, Care la rându-I nu ne lasă în aşteptare, ci ne copleşeşte cu daruri alese şi, mai presus de toate, ne aduce multă bucurie, grăbindu-Se să ne iasă în întâmpinare primul, mai înainte de noi. Să fim convinşi că însutit mai mare este bucuria Lui în aceste momente şi că, dacă ne străduim să ne facem părtaşi vieţii Sale, având inima curată şi participând cu multă trezvie la evenimentul minunat al Naşterii Sale, cu atât mai mult El Însuşi Se face părtaş nouă.

Dumnezeu Se naşte astăzi sub vremi, dându-i omului posibilitatea naşterii în veşnicie. Ce minunat dar făcut de Dumnezeu omului!

Să ne gândim cu ce daruri Îl întâmpi­nă omul pe Dumnezeu astăzi! Am amin­tit câteva puţin mai înainte. Şi ce-i dăru­ieşte Domnul în schimb omului: darul vieţii veşnice, posibilitatea înveşnicirii şi împlinirea rostului său, acela de a se bu­cura în veci cu Domnul şi Tatăl său. Darul, aşadar, este pe măsura Celui care îl face! Dacă noi Îi dăruim Domnului puţin sau mult, iată ce ne dăruieşte El: tot ce are şi ceea ce este El.

Bucuria acestor zile vă urez să o gus­taţi din plin, cu toţi cei apropiaţi ai voştri, şi să petreceţi aceste sărbători frumoase cu pace şi cu sănătate!

Al vostru către Hristos-Domnul rugă­tor,

† Episcopul Timotei, Madrid, 2013

 

Note: