Prezentarea ofertei de cursuri pentru perioada 2014-2015 a fost făcută de Părintele Patriciu Vlaicu. Precizăm că înscrierile la aceste cursuri au început pe data de 17 oc­tombrie 2014. Mai multe detalii despre Centru ÅŸi despre programele de studiu pe care le oferă sunt de găsit pe situl www.teologia.eu. În finalul întâlnirii, părintele Vasile Gavrilă a avut bunăvoinÅ£a să ne împărtăÅŸească din experienÅ£a sa ca profesor în cadrul Centrului Dumitru Stăniloae.

P. Vasile Gavrilă: Am participat ÅŸi anul trecut la acest proiect, acum este al doilea an. Nota distinctivă a ceea ce se întâmplă aici, care m-a bucurat foarte mult, este deschide­rea cu care se abordează toate problemele. O deschidere care este însoÅ£ită, sau care este mai degrabă generată, de problemele ÅŸi fră­mântările concrete ale oamenilor, astfel în­cât teologia care se dezvoltă aici, care se prac­tică aici în cursuri gen conferinÅ£ă, în seminariile, în întâlnirile pe care le avem – e adevărat, puÅ£ine întâlniri – nu este o teolo­gie abstractă. Este o teologie concretă, care are o foarte mare aplicabilitate, ÅŸi asta face, pe de o parte, să fie o deschidere extraordi­nară, iar în al doilea rând, ce mi se pare la fel de important ÅŸi care contribuie, de aseme­nea, la această deschidere, este interesul ce­lor care vin aici. Pentru că la aceste cursuri, care sunt niÅŸte cursuri introductive ÅŸi pregă­titoare pentru ceea ce se doreÅŸte a deveni Centrul de Studii „Dumitru Stăniloae”, oa­menii aceÅŸtia, cursanÅ£ii, vin dintr-o căutare, dintr-o libertate, dintr-o dorinÅ£ă ÅŸi dintr-o frământare pe care o au. Åži asta am consta­tat-o când, la întrebările pe care le pun oa­menii după cursurile pe care le Å£inem, ÅŸi acum, în cadrul sesiunilor de evaluare, când, fie în timpul expunerii, prezentării lucrării, în tim­pul examinării, cursanÅ£ii nu vin doar cu niÅŸ­te răspunsuri, ci vin cu niÅŸte răspunsuri-problemă, răspunsuri-întrebare. Nu mai zic de perioada conferinÅ£elor, a cursurilor gen con­ferinÅ£ă, există o parte a întâlnirii care e con­stituită dintr-o serie de întrebări.

Uneori sunt întrebări la care nu se poate răspunde, pentru că nu este suficient timp. Ceea ce înseamnă un lucru foarte important: am experienÅ£a aceasta a organizării unor în­tâlniri ale tinerilor cu diferite personalităÅ£i ÅŸi sunt situaÅ£ii în care întrebările nu sunt pe mă­sura expunerii, nu sunt la măsura personali­tăÅ£ii invitate, sau uneori sunt chiar întrebări foarte puÅ£ine. Aici e uneori imposibil să răs­punzi la atâtea întrebări. De unde ÅŸtiu lucrul acesta? Nu numai din ceea ce mi s-a comu­nicat de la Centru, din partea staff-ului, ci ÅŸi de la cei cu care m-am întâlnit ÅŸi mi-au spus: mi-aÅ£i răspuns la întrebarea asta, însă mai am ceva la care nu aÅ£i avut timp să răspundeÅ£i. Åži-atunci, am discutat – ceea ce mi se pare foarte important.

În al doilea rând, dacă vorbim de deschi­dere, mi se pare importantă dimensiunea du­hovnicească a acestor cursuri, a acestor întâlniri. Noi trebuie să recunoaÅŸtem că trecem printr-o criză duhovnicească ÅŸi mai ales teologia academică trece printr-o astfel de cri­ză. Nu sunt eu primul care o semnalez. Părintele Placide Deseille, în Nostalgia Ortodoxiei,spune foarte lămurit lucrul aces­ta, că sunt foarte puÅ£ini profesori de teologie care au reuÅŸit să îmbine academicul cu du­hovnicescul. Åži el dă numai trei exemple, pe care le-a cunoscut: Vladimir Lossky, Părintele (Sfântul) Iustin Popovici ÅŸi Părintele Stăniloae. Cum a fost posibil lucrul acesta ?

O voi spune parafrazându-l: pentru că i-a văzut pe aceÅŸti profesori croiÅ£i din ace­eaÅŸi stofă cu PărinÅ£ii. Nu îndrăznesc să cred că profesorii care au participat la acest Centru, sau eu, cel puÅ£in, nu mă pun între cei care sunt croiÅ£i din aceeaÅŸi stofă cu PărinÅ£ii Bisericii. Nu ÅŸtiu dacă ÅŸi cursanÅ£ii la fel. Însă constat un lucru: că au o foarte adâncă ÅŸi reală ancorare în lecturile din PărinÅ£ii Bisericii. Ceea ce este foarte impor­tant. Åži-atunci, provocările lor, abordarea lor, merg pe această linie, ÅŸi asta dă ÅŸi con­sistenÅ£ă –din dezbaterile care au loc, din dis­cuÅ£ii, e clar că nu dă numai o direcÅ£ie, ci ÅŸi o perspectivă a teologiei PărinÅ£ilor.

Åži dacă ar fi să definesc eu ceea ce este cel mai important în teologia PărinÅ£ilor, este pe de o parte o teologie rezultată dintr-un dialog direct, aÅŸa cum, de exemplu, procedează Părintele Stăniloae. Când părintele Stăniloae vorbeÅŸte despre Dumnezeu, vorbeÅŸte ca unul care parcă ar fi fost acolo, ar fi stat acolo ÅŸi ar fi coborât la oameni ÅŸi le împărtăÅŸeÅŸte o ex­perienÅ£ă pe care el a avut-o, a trăit-o. Al doi­lea aspect al teologiei PărinÅ£ilor este perspec­tiva eshatologică. Nu se termină aici, nu e o teologie pe care am pus-o în tratate, am în­chis-o, am pus tratatele în sertare sau în bi­bliotecă ÅŸi gata! Nu, categoric nu! Ei, lucrul acesta se vede foarte clar, ÅŸi este o ancorare – mai ales că am Å£inut cursurile de teologie li­turgică – am văzut lucrul acesta, este o anco­rare în teologia liturgică, ÅŸi mi-am dat seama că pentru oamenii aceÅŸtia, ceea ce eu le-am spus la curs, ÅŸi anume că Euharistia este cen­trul vieÅ£ii liturgice, pentru oamenii aceÅŸtia asta este ceva concret. Åži-am constatat la ul­tima întâlnire, la ultimul seminar, cu cei care au dorit să vină cu mine în seminar, ÅŸi cred că asta poate mărturisi fiecare profesor care ÅŸi-a adunat un grup de cursanÅ£i în jurul lui, n-am reuÅŸit să răspundem la toate întrebările pe care le-am avut – ÅŸi eu am, la rândul meu, în­trebări pe care le-am adresat lor, ÅŸi când îmi pun mie întrebări le pun ÅŸi eu lor, ÅŸi este un dialog continuu. Din ce motiv n-am reuÅŸit? Pentru că multe sunt întrebări fundamenta­le, pe care nu le poÅ£i trata cu superficialitate. Åži asta dă o bucurie, o mulÅ£umire.

Asta nu înseamnă că nu sunt carenÅ£e. Sunt multe carenÅ£e; întâi de toate, sunt ca­renÅ£ele lucrului care este la început. Sunt multe lucruri care trebuie corectate, recti­ficate, dar asta se va face din mers. Proiectul, demersul, nu trebuie să se oprească până când le punem la punct, ÅŸi după aceea să meargă mai departe. Nu, mi-e foarte clar lu­crul acesta. În privinÅ£a lipsurilor, carenÅ£e­lor, nu cred că sunt chestiuni de esenÅ£ă, de fond, ci organizatorice, sunt aspecte care Å£in de deontologie, însă ce contează este că atât sinceritatea organizatorilor, cât ÅŸi răs­punsul cursanÅ£ilor la chemarea acestora, la fel de sincer, ÅŸi care vine din dorinÅ£a de a se îmbogăÅ£i ÅŸi de a se edifica în anumite pro­bleme teologice, duhovniceÅŸti, asta va duce la un rezultat bun. Am această nădejde ÅŸi cred, de asemenea, că acest proiect va fi o foarte mare provocare pentru teologia aca­demică, din România mai ales. Pentru toa­tă teologia academică, care, din punctul meu de vedere, nu ÅŸtiu dacă trebuie reanimată sau dacă nu cumva anumite lucruri trebuie descoperite, învăÅ£ate. N-aÅŸ vrea să fac o com­paraÅ£ie, însă mi se pare că aici este vorba de un alt nivel, de o altă abordare. Fapt pentru care sunt foarte încântat, foarte fericit, par­ticip cu foarte multă dragoste ÅŸi dăruire la ceea ce se întâmplă aici ÅŸi îmi doresc tare mult ca lucrurile pe care le fac eu să fie de folos. Că dacă nu e de folos ÅŸi n-are perspec­tivă, nu mai are niciun sens.

P. Răzvan: După reacÅ£ia studenÅ£ilor, bucuria a fost cu siguranÅ£ă împărtăÅŸită ÅŸi aÅ£i trezit dorire pentru ...

P. V.: Mă bucur pentru lucrul acesta, că ÅŸi ei mi-au creat bucurie, ÅŸi dacă le-am cre­at ÅŸi eu lor bucurie, este formidabil.

P. R.: Vă mulÅ£umim !

P. V. : Cu drag.