Din 4 martie, cu toÅ£ii, întreaga suflare orto­doxă, am intrat în Postul PaÅŸtilor, rânduit de Biserică mai întâi ca timp de pregătire duhovni­cească ÅŸi catehetică pentru acei care doreau, prin Sfânta Taină a Botezului ÅŸi a împărtăÅŸaniei, să se unească cu Hristos Domnul, iar mai apoi, în vre­murile mai apropiate nouă, ca timp de pregăti­re ÅŸi de pocăinÅ£ă pentru a intra în bucuria Dumnezeului nostru la Praznicul Praznicelor, care este învierea Domnului nostru Iisus Hristos.

Postul Mare este cale duhovnicească spre înviere ÅŸi începe în fiecare an în lunea după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, duminică ce ne aduce aminte de nepostirea lui Adam.

Postul a fost rânduit de Dumnezeu încă din rai, atunci când i-a dat poruncă omului să nu mă­nânce din pomul oprit. Sfântul Vasile cel Mare ne învaÅ£ă în Omilia Întâia - Despre Post: „Postul este atât de vechi încât a început odată cu facerea omu­lui. Cuvântul nu mâncaÅ£ieste o lege a postului ÅŸi a înfrânării. Dacă Eva ar fi postit, n-am mai fi avut trebuinÅ£ă de postul de acum, că n-au trebuinÅ£ă de doctor cei sănătoÅŸi, ci cei bolnavi (Mt 9, 12). Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocă­inÅ£ă! Iar pocăinÅ£a fără post este neputincioasă”.

De ce pocăinÅ£a fără post este neputincioa­să?

PocăinÅ£a, sau metanoia,în limba greacă, înseamnă schimbarea minÅ£ii, care este de fapt schimbarea omului din interior sau revenirea omului în fire. Această revenire în fire nu se poa­te face dacă nu se curăÅ£ă mai întâi inima, pentru că zice Mântuitorul: „Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul rău din vistieria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieÅŸte gura lui” (Lc 6, 45).

Sfântul Marcu Ascetul spune ÅŸi el: „Să nu asculÅ£i de inima ta câtă vreme n-ai scos din ea patimile, pentru că cele ce le are înlăuntru, pe acelea Å£i le pune înainte”. Doar prin postire noi ajungem la pocăinÅ£ă. Ce l-a făcut pe Adam să poftească? Plăcerea, desfătarea cea rea ÅŸi vanita­tea. „Femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat (plăcerea) ÅŸi plăcut ochilor la ve­dere (desfătarea)ÅŸi vrednic de dorit, pentru că dă ÅŸtiinÅ£ă (vanitatea),a luat din el ÅŸi a mâncat ÅŸi a dat bărbatului său ÅŸi a mâncat ÅŸi el” (Fac. 3, 6). Deci postul nu este doar abÅ£inerea de la mâncă­ruri de dulce, ci este încercarea omului de a se curăÅ£i de păcate printr-o luptă duhovnicească continuă ÅŸi prin trezvie. AbÅ£inerea de la mânca­rea de dulce este doar un ajutor dat minÅ£ii, care nu trebuie îngreuiată cu belÅŸug de hrană, ca oda­tă curăÅ£ită să coboare în inimă, locul de întâlni­re a omului cu Dumnezeu. Postul fără de pocă­inÅ£ă este doar o simplă cură de slăbire, care face bine trupului, dar nu ÅŸi duhului. Sfântul Apostol Pavel le spune romanilor: „Nu suntem datori trupului, ca să vieÅ£uim după trup. Căci dacă vie- Å£uiÅ£i după trup, veÅ£i muri, iar dacă ucideÅ£i cu Duhul faptele trupului, veÅ£i fi vii” (Rom. 8, 12-13), „căci cei ce sunt după trup cugetă la cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului” (Rom. 8, 5).

AÅŸadar, să considerăm întreaga noastră via­Å£ă un timp al postirii, al pocăinÅ£ei, astfel încât să nu stingem Duhul pe care l-am primit la Botez, ci cu ajutorul Lui să ne sfinÅ£im viaÅ£a, pentru că roada Duhului este bucuria de a-L găsi pe Hristos Domnul, Cel mort ÅŸi înviat, de la Care învăÅ£ăm adevărata iubire care aduce pace sufletelor noastre.