Pelerinajul în Grecia^[1] a fost, printre altele, ÅŸi o ocazie de a realiza ce înseamnă să mergi într-o Å£ară ortodoxă care împărtăÅŸeÅŸte aceeaÅŸi credinÅ£ă ca ÅŸi tine. M-am simÅ£it pur ÅŸi simplu ca acasă, în Româ­nia. SimÅ£i că respiri liber, miÅŸcările îÅ£i sunt nestin­gherite, poÅ£i să te exprimi fără să simÅ£i că jenezi pe cineva prin atitudinea sau gesturile tale de creÅŸtin. Nu mică mi-a fost mirarea să văd o icoană a Cinei celei de Taină chiar în incinta unui restaurant sau faptul că puteam să ne ridicăm în picioare cu toÅ£ii ÅŸi să zicem „Tatăl nostru” fără ca oamenii din jur să se simtă jenaÅ£i sau lezaÅ£i de comportamentul nos­tru; ba din contră, ni s-a întâmplat ca într-o seară, la un restaurant, în timp ce ne făceam rugăciunea dinainte de masă, proprietarul restaurantului să dea muzica încet, din respect faÅ£ă de această rugăciu­ne obÅŸtească.

De asemenea, m-am bucurat de întâlnirea cu credincioÅŸi ai parohiei SfinÅ£ii Arhangheli din Atena, împreună cu parohul lor, părintele Christodoulos. Bucuria venea din recunoaÅŸterea reciprocă a AceluiaÅŸi Hristos prezent în fiecare dintre noi. Este ceea ce ne-a ajutat să ne înÅ£elegem ÅŸi să ne bucu­răm unii de alÅ£ii dincolo de aÅŸa-zisele „bariere” le­gate de limbaj. Åži atunci mi-am zis că de fapt „aca­să” este Hristos, iar a te simÅ£i „ca acasă” este posibil numai acolo unde ÅŸi ceilalÅ£i oameni din jur împăr­tăÅŸesc aceeaÅŸi credinÅ£ă cu tine.

Un „acasă” la fel de autentic l-am simÅ£it ÅŸi în peregrinarea noastră la moaÅŸtele sfinÅ£ilor, oameni care, la fel ca ÅŸi noi, împărtăÅŸesc aceeaÅŸi credinÅ£ă în Iisus Hristos. Nu poÅ£i vorbi de sfinÅ£i la timpul trecut, pentru că ei sunt vii, trăind într-un prezent continuu care este veÅŸnicia. Dintre cei pe care i-am vizitat^[2] au fost ÅŸi sfinÅ£i despre care nu auzisem ni­mic până atunci: Sfântul Nicolae Planas, Cuviosul Patapie, Cuviosul Luca. Apropierea de fiecare din­tre ei ne-a fost înlesnită de faptul că organizatorul nostru, Bogdan Grecu, ne-a adus la cunoÅŸtinÅ£ă via­Å£a ÅŸi faptele lor înainte să ajungem la biserica sau mănăstirea în care se aflau. Åži acest lucru s-a dove­dit a fi esenÅ£ial, căci a fost ca o introducere a per­soanei sfântului. ToÅ£i sunt sfinÅ£i, însă nu toÅ£i sunt la fel: fiecare a avut viaÅ£a, personalitatea ÅŸi modul lui propriu de a se raporta la Dumnezeu. Cu cât cunoÅŸti mai multe despre viaÅ£a unui sfânt, cu atât te poÅ£i apropia mai mult de el prin rugăciune. Poate că necazurile ÅŸi încercările pe care ÅŸi el, ca om, le-a trăit în timpul vieÅ£ii sale sunt asemănătoare celor din viaÅ£a noastră. Åži atunci inima Å£i se deschide, rugăciunea este mult mai intensă, întrucât eÅŸti con­vins că sfântul te înÅ£elege tocmai pentru că ÅŸi el a trăit ceea ce poate tu trăieÅŸti acum. Astfel se cre­ează o legătură personală cu acel sfânt, îl simÅ£i ca pe un prieten ÅŸi-Å£i aduci aminte de el cu bucurie. Iar bucuria oricărui sfânt pentru noi este aceea de a înÅ£elege că nu trebuie să ne limităm la darul fă­cut nouă de către el, ci, dincolo de acest dar, să-L vedem pe Dăruitorul tuturor bunătăÅ£ilor, ÅŸi al ce­lor cereÅŸti, ÅŸi al celor pământeÅŸti, Care este Dumnezeu.

SfinÅ£ii ne dăruiesc din ceea ce ei au primit la rândul lor de la Dumnezeu. Ei nu au căutat daruri, ci L-au căutat pe Dumnezeu. Darurile vin de la sine, ca roade ale iubirii, aÅŸa cum noi obiÅŸnuim să facem daruri celor dragi pentru a ne arăta dragos­tea noastră faÅ£ă de ei. SfinÅ£ii nu sunt asemenea unor maÅŸini automate la racla cărora pui bani, laÅŸi un po­melnic, spui o dorinÅ£ă ÅŸi nădăjduieÅŸti că dorinÅ£a Å£i se va împlini. AÅŸ zice că diferenÅ£a între rugăciune ÅŸi dorinÅ£ă constă tocmai în felul în care ne rapor­tăm la sfânt: fie autentic, ca la o persoană unică ÅŸi irepetabilă care ÅŸi-a sfinÅ£it viaÅ£a în Iisus Hristos, fie superstiÅ£ios (din păcate!), ca la cineva care ne poa­te aduce noroc.

„IubiÅ£i pe Dumnezeu”, cântă Biserica la praz­nicul unui sfânt, ca îndemn din partea acestuia adre­sat oamenilor, „ÅŸi veÅ£i afla har veÅŸnic ÅŸi fără de sfâr­ÅŸit. Să nu cinstiÅ£i nimic mai mult decât dragostea Lui ÅŸi veÅ£i afla odihnă sufletelor voastre”^[3].

Note:
[1] Pelerinajul a fost organizat de Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei, între 12 ÅŸi 19 octombrie 2013, în par­tea de sud a Greciei: Atena, Egina, Mănăstirea Sf. Ioan Makrinou, Loutraki, Biserica Sf. Teodora din Vastas, Mănăstirea Megalo Spileo, Patras, Mănăstirea Cuviosul Luca (monument UNESCO), Sagmata, Evia, Milesi, Nea Makri. Au participat 44 de credin­cioÅŸi din Belgia, FranÅ£a, Marea Britanie, precum ÅŸi câÅ£iva prieteni ai lor din România.
[2] Sfânta Filoteea a Atenei, Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Botezătorul, Cuviosul Patapie, Sfânta Teodora din Vastas, Sfântul Apostol Andrei, Cuviosul Luca, Sfântul Luca al Crimeii, Sfântul Ioan Rusul, Cuviosul David, Părintele Porfirie, Sfântul Efrem cel Nou.
[3] Cântare bisericească la slujba unui sfânt cuvios.