Potrivit parabolei semănătorului¹, bi­nele se prinde, încolÅ£eÅŸte ÅŸi dă roadă „înzecit, însutit"² acolo unde a găsit pământ bun. SămânÅ£a poate să fie ea bună, dar dacă nu are pe ce să rodească, ea nu foloseÅŸte la nimic. La fel ÅŸi cele bune din viaÅ£a noastră, ele pot fi adesea ratate, nesesizate pe un fond de indisponibilitate, de indiferenÅ£ă, de ego­ism etc. Si atunci, ce o face de fapt pe ea, să­mânÅ£a, să rodească, ÅŸtiut fiind că firea omului e „plecată spre cele rele din tinereÅ£ile lui"³, iar Bun nu este decât Dumnezeu⁴? Silirea firii, aÅŸ spune. Cred că cele bune din viaÅ£a unui om se întâmplă atunci când ÅŸi omul are o deschide­re spre ele, nu neapărat în sensul de „bine faci, bine găseÅŸti", ci mă refer tocmai la această si- lire a firii spre cele bune. A sluji lui Dumne­zeu în sinceritatea inimii înseamnă, printre al­tele, ÅŸi a te face disponibil pentru El în toată vremea ÅŸi-n tot locul. Este vorba despre acel „iată-mă, Doamne"⁵ sau „vorbeÅŸte, Doamne, că robul Tău ascultă"⁶. Åži-n funcÅ£ie de această disponibilitate, ÅŸi Dumnezeu lucrează cu fie­care la măsura lui, dându-i astfel posibilitatea, prilejul de a spori în harul Lui. Domnul ÎnsuÅŸi promite „De veÅ£i vrea ÅŸi de Mă veÅ£i asculta, bunătăÅ£ile pământului veÅ£i mânca"⁷, pentru că toate sunt de la Dumnezeu, El fiind Dătătorul bunătăÅ£ilor – ÅŸi al celor cereÅŸti, ÅŸi al celor pă­mânteÅŸti – pentru cei ce-I slujesc Lui. O ches­tiune de alegere, până la urmă.

Tabăra de tradiÅ£ie ÅŸi spiritualitate ortodo­xă organizată anul acesta la BuÅŸteni ÅŸi care a adunat aproximativ 140 de copii cu vârste cu­prinse între 6 ÅŸi 17 ani nu este altceva decât o mărturie clară a acestei disponibilităÅ£i a omu­lui spre cele bune. Nu am putut să nu asemu­iesc toată această adunare de copii cu lanul de grâu al lui Dumnezeu, asupra căruia trebuie să veghezi, de care trebuie să te îngrijeÅŸti pen­tru ca în el să nu crească neghina sau pentru ca seminÅ£ele de neghină să nu dea rod, ci să se estompeze pentru a face loc grâului să creas­că. Ceea ce oferă acest gen de tabără nu sunt numai niÅŸte ateliere în care copiii îÅŸi pot des­coperi anumite daruri (unii descoperă că sunt talentaÅ£i la pictură, sau la muzică, sau la dans), ci învaÅ£ă ca toate aceste lucruri fireÅŸti din via­Å£a noastră de zi cu zi să le împletească cu ru­găciunea, care nu este altceva decât prezenÅ£a lui Dumnezeu în viaÅ£a noastră. CreÅŸtinismul este firescul omului, întrucât nu suntem nu­mai trup, ci ÅŸi suflet, nu suntem numai trecă­tori în această lume, ÅŸi deci muritori, ci ÅŸi ne­muritori. A învăÅ£a să fii cu Dumnezeu în viaÅ£a de zi cu zi este a învăÅ£a să fii într-un firesc. Adam, când vorbea cu Dumnezeu în Rai⁸ ÅŸi se bucura de prezenÅ£a Lui în mod permanent, era într-un firesc. El nu avea nevoie să facă eforturi suplimentare (metanii, privegheri, posturi) ca să ajungă să stea de vorbă cu Dumnezeu ÅŸi nici nu considera acest lucru ca fiind ceva ieÅŸit din comun, ba chiar o minune. CreÅŸtinismul nu este altceva decât întoarce­rea la acest firesc al lui Adam – Hristos, Noul Adam, fiindu-ne Calea⁹. Veghetori la această lucrare au fost ierarhii, părinÅ£ii slujitori, ani­matorii, toÅ£i împreună slujitori în lucrarea lui Dumnezeu. Roadele acestei lucrări, bineînÅ£e­les, se vor vedea în timp. Nădăjduim ca toÅ£i aceÅŸti copii din grâne să se prefacă în pâine ÅŸi în hrană, la rândul lor, pentru cei ce vor veni, asemenea pâinii lui Hristos, Care se împarte ÅŸi niciodată nu Se sfârÅŸeÅŸte.

Note: