Noțiunea de „mai bine” poate fi oare defini­tă în funcție de punctele cardinale? Åži pe mine m-a frământat gândul acestui „mai bine” timp de câțiva ani după plecarea din țară. Părintele Rafail Noica, într-o seară, în parohia Sfânta Parascheva și Sfânta Genoveva (Paris), a răspuns așa de sim­plu: „Oare crezi că erai aici dacă nu voia Dumnezeu?”. Åži apoi, are rost să trăim în viitor? Adică acum sunt aici, dar într-o zi mă voi întoar­ce... Poate mă voi întoarce, dacă vrea Domnul, sau poate că nu. „De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris și pentru noi / Bucuroși le-om duce toate...”

Când mă întorc în România, în vacanță, stră­bat țara din sud în nord. Åži, ca să folosesc cuvin­tele lui Creangă, nu știu alții cum sunt, însă eu rezonez în continuare cu pământul românesc.

Așa este, ne tragem din pământul acesta, unii dintre noi am copilărit la țară, ne-am urcat prin copaci vara și am colindat pe la case iarna. Tot timpul pământul acesta ne va aminti că din el ne tragem și că în el odihnesc moșii noștri...

Apoi Domnul ne așază o vreme departe de țară. Câtă vreme? Nu știm. Åži departe de țară ni se nasc copiii, ni se nasc finii... Departe de țară trăim poate cei mai bogați ani din viața noastră, cu multe bucurii, încercări și cumpene câteoda­tă. Acolo unde suntem, Domnul ne dăruiește pă­rinți duhovnicești, fii și fiice duhovnicești, prie­teni, colegi, vecini... Åži oamenii din jurul nostru devin noua noastră țară. Așa aș defini noțiunea de „acasă”. Åži poate că într-o zi, dacă ar trebui să plecăm de „acasă”, nu ne-ar fi ușor.

Paradoxul generației noastre de emigranți, cu două „acasă”, cu două cetățenii, însă priviți ca străini de fiecare parte a frontierei...

Să Îi mulțumim Domnului pentru toate! 

Åžtefan Moise, Paris