Adaugat la: 1 Septembrie 2008 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (septembrie 2008)

Fragmente din: Olivier Clement,Viaţa din inima morţii; Sf. Ignatie Briancianinov, Despre înşelare; Patericul egiptean; Cartea lui Iov; Nicolae Velimirovici,Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi; Sf. Antonie cel Mare, Filocalia.

Fragmente neodihnite (septembrie 2008)

Forma cea mai răspândită a păcatului, – spun anumiţi Părinţi duhovnici –, este uitarea. În sensul cel mai puternic aceasta este rădăcina: uităm că existăm, că Dumnezeu există, că celălalt există, că firul de iarbă există, că înfăţişarea există; trăim ca nişte somnambuli. Şi uneori descoperim cu mirare că ceva sau cineva există, că nu există numai lucruri ci şi chipuri, că aceste chipuri sunt şi lăuntrice, mărturisind prezenţe la fel de intime; descoperim că ne suntem nouă înşine interiori. Şi deodată ai senzaţia pe care a avut-o Iacob după visul lui în care a văzut cerul şi pământul stând de vorbă; ai senzaţia că “acest loc este sfânt, Dumnezeu este aici, iar eu nu ştiam”.

Olivier Clement,Viaţa din inima morţii

 

Smerenia cea din har este nevăzută, aşa cum nevăzut este şi Dăruitorul ei – Dumnezeu. Ea este acoperită de tăcere, simplitate, nefăţărnicie, lipsă de sforţare, libertate. Smerenia cea mincinoasă poartă întotdeauna un chip prefăcut; prin aceasta ea se face cunoscută lumii. Smerenia cea mincinoasă iubeşte scenele: prin aceasta ea amăgeşte şi se amăgeşte. Smerenia lui Hristos este îmbrăcată înveşmântul cel mai nemeşteşugit: acoperită de acest veşmânt ea  nu se face cunoscută şi nu este băgată în seamă de oameni. Smerenia este o chezăşie în inimă, o însuşire sfântă şi fără de nume a acesteia, o deprindere dumnezeiască ce se naşte în suflet, pe nesimţite, din împlinirea poruncilor evanghelice.

Sf. Ignatie Briancianinov, Despre înşelare

 

 

Zis-a Sf. Epifanie: mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor.

Patericul egiptean

 

Înţelepciunea de unde izvorăşte şi care este locul de obârşie al priceperii? Pământeanul nu cunoaşte calea către ea, căci ea nu se găseşte pe meleagurile celor vii. Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! Şi marea a spus la fel: Ea nu este la mine! 

 

Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur şi argintul nu-l cântăreşti ca s-o plăteşti. Ea nu poate să fie preţuită nici cu aurul Ofirului, nici cu preţioasa cornalină, nici cu pietre de safir! Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul şi cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea; despre mărgean şi despre diamant nici să mai pomenim; iar agonisirea înţelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor. Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea şi cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată! 

 

Şi această înţelepciune de unde vine ea şi care este sălaşul priceperii? Ea a fost ascunsă de ochii oricarei făpturi vii; ea a fost tăinuită şi de pasărea cerului. Adâncul şi moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea. 

 

Dumnezeu îi cunoaște drumul şi numai El este Cel ce ştie locuinţa ei. Când El privea până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu ochii tot ce se află sub ceruri ca să dea vântului cumpăna şi să chibzuiască legea apelor, când El statornicea ploilor un făgaș şi o cale bubuitului tunetului, atunci El a văzut înţelepciunea şi a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea. După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu –aceasta este înţelepciunea, iar in depărtarea de cel rău stă priceperea.

Cartea lui Iov, XXVIII, 12-28

 

Durerea ta pentru necredinţa unora arată dragostea ta faţă de Hristos. Ştii şi tu că durerea este una dintre expresiile cele mai des întâlnite ale dragostei. Să te păzeşti bine, însă, ca nu cumva să îi urăşti pe cei care nu cred. Acest lucru ar fi pentru tine vătămător, iar pentru ei nefolositor. Tu să te uiţi la ei cu compătimire, ca la nişte călători care au fost atacaţi la drumul mare de tâlhari ascunşi şi au fost jefuiţi... Şi să te rogi lui Dumnezeu pentru ei.

Nicolae Velimirovici,Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi

 

Este cu neputinţă să se facă cineva dintr-o dată bun şi înţelept. Trebuie gând stăruitor, vieţuire, încercare, vreme, nevoinţă şi dor după lucrul bun. Iar omul bun şi iubitor de Dumnezeu, care cu adevărat cunoaşte pe Dumnezeu, nu încetează a face din belşug toate câte plac lui Dumnezeu.

Sf. Antonie cel Mare, Filocalia I

 

Selecţia textelor: Daniel Chira

Fragmente neodihnite (septembrie 2008)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni