Știință sau supraștiință? O privire dincolo de Duminica Sfântului Grigorie Palama (1)

Sfântul Grigorie Palama a rămas multă vreme și pentru ortodocși un necunoscut. Împrejurările istorice, influențele scolastice (catolice, protestante și chiar neoprotestante) și alți factori au dus la neglijarea acestei figuri de primă importanță în Biserica noastră. Recuperarea pildei unei vieți exemplare și, mai ales, a învățăturii sale dogmatice – în Duhul Evangheliei – a început relativ târziu în raport cu vremurile în care trăim, dar revelațiile pe care toate acestea le aduc sufletului nostru ortodox sunt fundamentale. Am putea spune că ele sunt centrul dogmaticii noastre, pentru că arată, fără nicio tăgadă, drumul cel drept către îndumnezeirea omului.

Plasticitatea ființei omenești

Câteva rezultate recente ale științelor medicale şi apropierea de semnificațiile spirituale ale gândirii patristice din răsăritul creștin Cu mâini pricepute, olarul imprimă ideea în lut. În efortul lui de a da o formă cât mai adecvată ulciorului, olarul se impregnează fără să simtă de roadele muncii sale. Palmele lui deprind o sensibilitate aparte, ajungând să îmbrățișeze cu grijă amestecul de apă și pământ galben. Cu fiecare creație, sufletul lui deprinde tot mai bine putința unei atenții sporite.

Apa ca taină și traseul ei cosmic

O teorie recentă afirmă că apa a luat naștere pe planeta noastră din cristalele de gheață care pluteau într-un nor cosmic, înainte ca soarele nostru să fi strălucit pe cer, cu mai mult de 4,6 miliarde de ani în urmă. Astrofizicienii au calculat că peste jumătate din cantitatea de apă de pe pământ ar proveni de la acest gaz interstelar şi că același lichid din mările și oceanele lumii (precum şi apa consumată zilnic de populația terestră) poate fi cu milioane de ani mai în vârstă decât sistemul nostru solar.1

Liniștea interioară și bruiajele societății de consum

CÂTEVA MENȚIUNI FILOCALICE ȘI CÂTEVA DATE RECENTE DIN DOMENIUL NEUROȘTIINȚELOR Nu ne desprindem cu ușurință de tumultul vieții cotidiene. Putem verifica lucrul acesta îndepărtându-ne pentru câteva zile de oraș și de atracțiile lui. La scurt timp, în cazul multora dintre noi poate doar la câteva ceasuri, vom simți că zumzetul aglomerărilor din spațiile comerciale și forfota marilor piețe ne lipsesc deja...

Viață reală și „realitate” virtuală. Cum să ieșim din capcană

Continuăm să vorbim astăzi despre consecințele negative ale digitalizării lumii actuale, care privesc atât mintea, cât și întregul nostru organism. Facem referință, ca și în articolul precedent, la volumul Demența digitală, scris de psihiatrul german Manfred Spitzer.

Prelungirea vieții. Aspecte bioetice și bioteologice (2)

Prelungirea vieții. Aspecte bioetice și bioteologice

În articolele precedente am arătat felul în care, de‑a lungul ultimei sute de ani, numeroși filosofi și oameni de știință au colaborat pentru a realiza ceea ce ei numesc o “imortalitate terestră”. Avem datoria de a răspunde, întrucât este vorba despre viață. Lucrul acesta aduce atingere în miezul propovăduirii noastre, pentru că noi vestim lumii pe Izvorul vieții, pe care oamenii L‑au răstignit și îngropat, l‑au uitat și, mai nou, îl înlocuiesc cu propria lor autonomie și autodeterminare. Este nevoie de o mărturie vie a trăirii în veșnicul Dumnezeu.

Mișcarea în fizica modernă și mișcarea ritmică a sărbătorilor

În rândurile următoare voi încerca să surprind câteva idei despre ceea ce înseamnă mișcarea în lumea fizică și cum este percepută în lumea credinței. Cele două mișcări nu pot fi separate una de alta, pentru că omul nu este doar materie, ci suflet și trup, și tinde spre transcendent, așa cum se poate vedea în toate marile religii. Ideile actuale asupra mișcării corpurilor datează de la Galileo Galilei şi Newton. Înaintea lor, oamenii credeau ceea ce spunea Aristotel1, care afirma că starea naturală a unui corp în repaus se mișcă numai acționat de o forță sau de un impuls. Rezultă că un corp greu trebuie să cadă mai repede decât unul ușor, deoarece e atras mai mult spre pământ. Teoria lui Aristotel consideră, de asemenea, că toate legile care guvernează universul pot fi elaborate doar prin gândire pură: nu era, deci, necesar să se verifice prin observație. Astfel, nimeni până la Galileo Galilei nu s‑a deranjat să vadă dacă într‑adevăr corpurile cu greutate diferită cad cu viteză diferită. Galilei a demonstrat, până la urmă, că părerea lui Aristotel era falsă2.

Prelungirea vieții

Transumanismul, ideologia promotoare a prelungirii vieții Omul zilelor noastre nu‑și mai caută firescul ontologic, ci iese din căutarea care nu‑i dă satisfacție propriilor patimi și porniri desfigurante. Toate acestea coincid cu cele mai noi descoperiri ale științei și ale noilor considerate științe, cum ar fi transumanismul sau biotehnologia. Lucrurile înaintează cu așa viteză, încât de multe ori asistăm pasiv sau dăm un răspuns deja depășit, care nu mai convinge și nu lămurește pe nimeni.

Medicina și posibilele (d)efecte ale experiențelor culturale

În câteva privințe, trăim un prezent năucitor. Iată contextul propus spre cugetare: în primele două decenii ale acestui mileniu, am fost martorii unor descoperiri științifice uluitoare care privesc fiziologia umană, descoperiri care au produs mutații substanțiale în paradigma științelor medicale. Între acestea, sunt semnificative cele care privesc științele creierului și genetica.

Povestea Universului. Bing Bang - Începuturile

În acest număr al revistei Apostolia vreau să vă spun o poveste, o poves­te care îşi are începuturile cu aproa­pe 14 miliarde de ani în urmă şi care nici astăzi nu s-a terminat: este vorba despre povestea Universului.

Omul – Marea minune a lui Dumnezeu

Una dintre tainele cele mai mari ale creaţiei este Omul, cel care pune cele mai multe întrebări, dar în acelaşi timp are puterea să ajungă la cele mai extraor­dinare răspunsuri. Omul este chip şi asemănare a lui Dumnezeu1, este prima şi unica icoană vie care a încoronat creaţia.

Fericirea vine de la Dumnezeu

În zilele noastre, când viaţa spirituală este marcată de societatea de consum, toată lumea, de la mic la mare, este în căuta­rea fericirii. Unii cred că o carieră exem­plară le poate aduce fericirea; alţii consideră că aceasta se ascunde in multa bogăţie sau în plăcerile lumii acesteia, iar alţii nici nu-şi mai bat capul cu astfel de probleme, ci trăiesc afun­daţi în propriul egoism, crezând că dacă fug de toţi ceilalţi din jur şi trăiesc doar pentru pro­priul bine vor fi cu siguranţă fericiţi.

Schizofrenia/Atacurile „demonice”. Diagnostic clinic/Diagnostic religios

Tulburările psihice au fost privite dintotdeauna cu multă rezervă în mediile sociale, profesionale, reli­gioase, familiale. Adeseori un diag­nostic psihiatric s-a adăpostit sub un diag­nostic religios, deoarece eticheta societăţii tolerează şi empatizează cu „victima” E mai uşor să spunem că e demonizat, decât să recunoaştem tabloul clinic al unei tulburări psihotice. Este nevoie să învăţăm non-judecativitatea şi să acceptăm că, aşa cum orice alt organ se poate îmbolnăvi (ficatul, stoma­cul, inima etc.), tot la fel şi creierul nostru se poate îmbolnăvi. Şi nu se stigmatizează!

Tradiţiile profane de primăvară (Mărţişorul şi Babele)

În următoarele rânduri voi încerca să schi­ţez câteva idei despre două sărbători de primăvară ale românilor, Mărţişorul şi zi­lele Babelor. Deşi ele ţin de tradiţia po­pulară profană şi nu au legătură directă cu via­ţa Bisericii creştine, este bine să ni le reamintim ca să nu pierdem ceea ce constituie o parte im­portantă din moştenirea noastră culturală, căci ocultură fără rădăcini şi fără trecut este o cul­tură sortită pieirii, este o lume fără istorie.