Adaugat la: 17 Decembrie 2012 Ora: 15:14

Cuvânt la Nașterea Domnului

Cuvânt la Nașterea Domnului

Astăzi Hristos se naște și prunc se face pentru noi! Să‑L slăvim și noi, împreună cu magii și cu păstorii, daruri duhovnicești aducându‑i! Astăzi Domnul vine la noi din ceruri, născându‑Se din Fecioara Curată! Să‑L întâmpinăm și noi cu sufletul gătit de sărbătoare! Astăzi Dumnezeu se pogoară la noi, pe pământ, făcându‑Se unul dintre noi, ca noi să ne înălțăm inima la cele de sus!

Vine Hristos întru cele sărace și neînsemnate, vine Cel Care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, pentru a ne reda conștiința de „fii ai Celui Preaînalt”. Gustă lepădare și lipsuri, pentru a ne îmbogăți cu adevărată bogăție; suferă frigul, pentru a aduce tuturor celor înfrigurați căldură, mângâiere și încurajare; vine să ne învețe adevărata fericire și împlinire.

Vine Domnul în întunericul peșterii Betleemului, fiind Lumina cea Adevărată, pentru a aduce lumina cunoașterii adevăratului ROST pentru care am venit pe lume și pentru care petrecem această viață.

Vine Dumnezeu, Cel înconjurat și pururea slăvit de nenumăratele cete îngerești, și gustă anonimatul și neluarea în seamă, pentru a ne spune că, pentru El, fiecare dintre noi este „cineva”.

El este Cel care ne cunoaște pe fiecare din însăși clipa zămislirii în pântecele maicii noastre și ne iubește cu acea iubire care ne dorește nu „bani”, nu „mașină”, „serviciu” sau… „noroc”, ci care dorește să împărtășească și să împartă cu noi TOT ce are, adică ce Este El: Viața cea fără de sfârșit, Fericirea cea netrecătoare, Bucuria cea neschimbătoare, Bogăția cea neprețuită, Pacea cea netulburată, TOT ce este mai frumos și mai sfânt, dincolo de toate numirile și cuvintele noastre omenești.

Astăzi vine Mesia – Hristos – să ne deschidă ochii și mintea, precum odinioară apostolilor (cf. Lc. 24, 45), pentru a pricepe că, dacă ne punem pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră – cu toate ale ei – în mâinile Lui, zi de zi și ceas de ceas, atunci, TOT ce ne este dat să trăim se va preface: sărăcia în bogăție duhovnicească, tulburarea în pace, întristarea în bucurie, nepriceperea în înțelepciune, răutatea în bunătate, întunericul din noi în lumină, batjocura în slavă, slăbiciunea în tărie, suferința în mângâiere, iar moartea în înviere… Și, la acestea, „toate celelalte ”necesare vieții „se vor adăuga nouă”, așa cum ne‑a făgăduit Însuși Adevărul (cf. Mt. 6, 33). Că știe Tatăl nostru cel din ceruri că avem nevoie de „toate acestea”: serviciu, bani pentru mâncare, pentru haine, pentru plata facturilor (bolletelor), pentru trimis acasă, la copii, la soț sau soție, la mamă sau la tată, sau la cei lipsiți…

Dar mai știe Tatăl nostru că, fără pace lăuntrică, fără bună înțelegere, fără iertare, fără împăcare, nimic din bunurile și împlinirile lumii acesteia trecătoare și atât de tulburate nu împlinește, nu mângâie și nu liniștește sufletul…

Astăzi prăznuim venirea lui Hristos Dumnezeu la noi, pentru a ne vesti tuturor că Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul nostru; că Raiul cel închis omului de la căderea lui Adam ni se deschide din nou, prin nașterea Adamului celui nou Care se face Fiul Omului!

Domnul se face prunc pentru a ne învăța și pe noi să fim „ca pruncii” față de Tatăl Cel ceresc, primind cu încredere Împărăția Sa, pe care vine sa ne‑o vestească și să ne‑o dăruiască – gata fiind să o împartă cu noi pe TOATĂ, cu neprefăcută mărinimie – și, totodată, să împărtășească cu noi pe TOATE ale noastre: sărăcia sau bogăția, boala sau sănătatea, suferința sau bunăstarea, îngrijorările sau certitudinile, descurajările sau speranțele, eșecurile sau biruințele, sau proiectele și aspirațiile noastre; – pe TOATE le împărtășește cu noi, în afară de cele care Lui nu îi sunt bine‑plăcute; – pe TOATE, în afară de păcat, pe care „îl lasă” deoparte, precum mama lasă deoparte hăinuța murdară, îmbrățișând cu drag și cu răbdare mereu înnoită pe pruncul care a fost îmbrăcat cu ea…

Trebuie să știm că toate alegerile noastre de gând, de simțire, de vorbă sau de faptă care îl rănesc pe cel de lângă noi, Îl rănesc și Îl dor și pe Domnul… Și fiecare durere a mea Îl doare și pe El… Fiecare dintre noi Îl durem și pe El, precum degetul sau dintele care doare îl doare pe cel din al cărui trup face parte… Așa și noi, fiind un trup cu Domnul, prin Botez, atunci când am fost „altoiți” pe trupul Lui ca o mlădiță pe butucul viței, ne împărtășim de același Trup și de același Sânge cu al Său, devenind astfel Un Singur trup, cu El și unul cu altul…

Adresându‑vă tuturor și familiilor dumneavoastră de aici sau de departe cele mai călduroase urări de sănătate și mântuire cu ocazia Praznicului Nașterii Domnului, și rugând pe Dumnezeu să binecuvinteze cununa Anului Nou care vine, cu pace și cu răbdare încrezătoare în puterea Sa cea izbăvitoare din primejdii și necazuri, vă încredințez de toată părinteasca după Dumnezeu dragoste și vă îmbrățișez întru Hristos Cel născut în iesle, pe voi pe toți!

Al vostru, înaintea lui Dumnezeu, părinte şi mijlocitor şi de tot binele cel spre mântuire doritor,

† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Cuvânt la Nașterea Domnului

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni