Din 2006 încoace, în fiecare vară, Mitropolia noastră organizează taberele de tradiție și spiritualitate ortodoxă în România. Anul acesta, 132 de copii și adolescenți, în principal din Europa Occidentală, dar și din România, au participat la cele două serii ale taberei, care s‑au desfășurat la Tismana (12‑21 iulie) și Neamț (7‑18 august). 

Fiecare dintre aceste tabere a fost coordonată de către trei preoți: la Tismana au fost părinții Iulian Nistea din Franța, Gheorghe Verzea și Octavian Schintee din Italia, iar la Neamț părinții Mircea Filip și Adrian Iuga din Franța, împreună cu părintele Călin Florea din Irlanda. Dânșii au fost ajutați de echipele de animatori veniți din Franța, Belgia, Portugalia și România, unii la prima participare, alții deja „veterani ai taberelor”. 

Cu fiecare an experiența organizatorilor crește, tabăra este din ce în ce mai frumoasă, iar copiii pleacă din ce în ce mai prieteni unii cu alții. Poate de aceea, în fiecare an, revin în tabără o mare parte din copiii care au fost și în anii trecuți. Astfel, comuniunea dintre ei se întărește, animatorii îi văd crescând și maturizându‑se de la an la an.  

În fiecare an sunt părinți care ar vrea să‑i înscrie pe copiii lor în tabără, dar le e frică, fie pentru că aceștia nu au mai mers niciodată singuri într‑o tabără, fie au mai fost în alte tabere (neorganizate de Biserică), de unde s‑au întors dezamăgiți. Așa a fost și anul acesta, însă părinții care‑au avut curajul să‑i trimită pe copii n‑au regretat acest lucru. „Tabăra aceasta a fost vindecătoare pentru copiii mei” – ne spunea o mamă ai cărei copii nu rezistaseră mai mult de trei zile în nicio altă tabără în care mai fuseseră – „nu‑mi închipuiam că vor reuși să stea fără noi timp de zece zile și că vor fi atât de încântați de toate activitățile și jocurile pe care le‑ați făcut cu ei”.

Ce face ca taberele Mitropoliei să fie diferite de o tabără „obișnuită”? Rugăciunea și binecuvântarea de care ele sunt însoțite? Faptul că numărul animatorilor e destul de mare – un adult pentru fiecare cinci copii – și astfel îi pot trata pe copii cu atenția cuvenită? Experiența și dăruirea animatorilor? Sau altceva, la care nici nu ne gândim?

E greu pentru cineva care nu a fost acolo, la Neamț sau la Tismana, să‑și imagineze cât de importante sunt aceste tabere pentru copii, cum îi ajută să crească, să învețe lucruri despre ei înșiși și despre relația cu ceilalți. E greu și pentru noi, care de câțiva ani organizăm aceste tabere, să descriem bucuria copiilor alergând pe pajiștile din jurul Neamțului sau în umbra dealurilor Tismanei. 

În fiecare an, la vremea când ne sosesc impresiile despre tabere pe care ni le trimit copiii sau părinții copiilor, ne întrebăm dacă are rost să le trimitem spre publicare, dacă ele vor reuși să dea cititorilor o imagine realistă a ceea ce se întâmplă în tabără. O facem și în acest an, cu o strângere de inimă, pentru că știm că mai sunt lucruri de îmbunătățit în această tabără; cu mulțumiri părinților care au avut încredere în noi și cu recunoștință față de copii pentru bucuria pe care ne‑au transmis‑o și nouă; dându‑i slavă lui Dumnezeu și rugându‑ne ca să plinească El în sufletele copiilor ceea ce noi am lăsat neîmplinit și, dacă i‑am rănit în vreun fel pe unii dintre ei, tot El să vindece aceste răni.    

Bogdan Grecu, în numele echipei de organizare a taberelor