Una din misiunile îngerilor a fost să-i însoÅ£ească pe cei pe care îi protejau prin mesaje puse pe furiÅŸ în „cutiile poÅŸtale” - niÅŸte plicuri lipite pe un perete denumit „poÅŸta taberei”, încât nimeni să nu-ÅŸi poată da seama de identitatea „îngerului” său. Mesajele acestea „grozave” scrise de către un copil care îl „proteja” pe unul din animatori erau ceva de genul „ÎÅ£i scriu, nu am altceva să fac; să te privesc, să-Å£i cânt, aÅŸa poate te fac să zâmbeÅŸti” sau „Îmi va fi dor de tine. Multă sănătate de la îngeraÅŸ” ÅŸi nu exprimau altceva decât prietenia ÅŸi respectul care se înfiripaseră între copii ÅŸi animatori, bucuria ÅŸi voia bună care au domnit nestingherite în tabăra de anul acesta.

DesfăÅŸurată între 17 ÅŸi 28 iulie, a patra ediÅ£ie a Taberei de TradiÅ£ie ÅŸi Spiritualitate Ortodoxă organizată de Mitropolia noastră, a reunit anul acesta, la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din vecinătatea Mănăstirii NeamÅ£, 64 de copiii de origine română din FranÅ£a, Irlanda, Italia, Portugalia ÅŸi România, însoÅ£iÅ£i de o echipă de animatori îndrumată de părintele Mircea Filip. Copiii, cu vârste cuprinse între 8 ÅŸi 17 ani, începeau fiecare zi cu o scurtă înviorare, urmată de rugăciunea de dimineaÅ£ă ÅŸi de micul dejun, după care participau la unul din atelierele de pictură icoană, teatru sau lucru manual. După prânz venea rândul atelierelor de muzică ÅŸi dans ÅŸi, bineînÅ£eles, a jocurilor, care continuau apoi după cină ÅŸi rugăciunea de seară, până la ora de culcare.

Programul le-a dat tuturor ocazia să se împrietenească dincolo de diferenÅ£ele de vârstă sau de Å£ara din care veneau, să se joace, să se cunoască, să înveÅ£e multe lucruri inedite, să se roage împreună. În atmosfera creată s-au încadrat perfect ÅŸi Sfintele Liturghii ÅŸi drumeÅ£iile în munÅ£ii NeamÅ£ului, la schitul Icoana ÅŸi la rezervaÅ£ia de zimbri, ÅŸi excursiile la mănăstirile Agapia, NeamÅ£, Secu, Sihăstria, urcuÅŸul pe jos până la schitul Sihla ÅŸi la peÅŸtera Sfintei Teodora, vizita CetăÅ£ii NeamÅ£ului, bătaia cu apă într-o după-amiază caniculară, vânătoarea de comori, meciurile de fotbal dintre echipa taberei si echipa seminariÅŸtilor, asistatul la mulsul oilor înaintea focului de tabără de la stâna din apropiere. Prin intermediul tuturor acestora, copiii au experimentat ce înseamnă a trăi în comunitate, au învăÅ£at că voia bună ÅŸi respectul merg mână în mână, ÅŸi-au pus în valoare talentele ÅŸi marele bagaj de cunoÅŸtinÅ£e pe care l-au adus cu ei, au descoperit tradiÅ£iile ÅŸi obiceiurile specifice zonei Moldovei.

PrezenÅ£a sfinÅ£ilor în icoanele din paraclisul si biserica Seminarului, cadrul natural, condiÅ£iile asigurate de personalul Seminarului, programul taberei, concentraÅ£ia mare de zâmbete, sancÅ£iunile nostime de tipul genuflexiunilor, abilitatea animatorilor de a „da în mintea copiilor”, i-au ajutat pe aceÅŸtia din urmă să se deschidă ÅŸi să stabilească o adevărată comunicare prin care au învăÅ£at tot atât de multe ca ÅŸi prin intermediul atelierelor. Nimic de mirare că de sărbătoarea Sfântului Ilie predica este în mare parte Å£inută de Matei care la doar cei 10 ani ai săi ne povesteÅŸte viaÅ£a prorocului; că grupul „francezilor” rosteÅŸte în cor „Tatăl Nostru” în franceză, la fel cum o face Ilinca în italiană sau Benedict ÅŸi Sebi în portugheză; că odată intrată în biserica Mănăstirii Agapia ÅŸi după doar câteva zile la atelierul de pictură, Alexandra exclamă: „parcă e un muzeu”, recunoscând imediat diferenÅ£a dintre icoană ÅŸi picturile religioase ale lui N. Grigorescu; că Anda mulÅ£umeÅŸte pentru că i s-a dat ocazia de a citi un psalm la rugăciunea de seară; că după câteva zile copiii îÅŸi înving sfiala ÅŸi „Å£in strana” la fiecare rugăciune, încurajaÅ£i de ceea ce au învăÅ£at la atelierul de muzică; că maica Siluana e ascultată cu atenÅ£ie ÅŸi uimire în timp ce explică frescele din biserică dar mai ales atunci când le vorbeÅŸte atât de deschis copiilor încât îi pune pe gânduri pe cei mai mari dintre ei; că ÎnaltpreasfinÅ£itul Teofan este asaltat de întrebări, de la cele mai nostime gen „de ce au călugării barba atât de lungă?” până la unele cât se poate de serioase, gen „de ce se întâmplă minuni?”; că, după pregătirea necesară, se împărtăÅŸesc cu toÅ£ii de sărbătoarea Sfântului Pantelimon; că, văzându-i cât de frumoÅŸi sunt în fiecare seară adunaÅ£i în paraclis, nu putem decât să-i mulÅ£umim Domnului ÅŸi să-L rugăm „să scoată lucrători la seceriÅŸul Său” (Matei 9,38).

AmbianÅ£a creată de-a lungul celor douăsprezece zile a fost sintetizată într-un mod foarte ingenios în adaptarea după „Micul prinÅ£” prezentată de către copiii din atelierul de teatru, spectacol la care au asistat ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif, maica Siluana Vlad, precum ÅŸi o parte dintre profesorii Seminarului. O zi mai târziu, lor li s-a alăturat ÎnaltpreasfinÅ£itul Teofan ÅŸi împreună au admirat lucrările participanÅ£ilor la celelalte două ateliere, pictură ÅŸi lucru manual.

Iar după toate acestea, la sfârÅŸitul taberei, pe holuri ÅŸi în cantină au izbucnit strigătele copiilor: „Mai vrem încă o zi!”... Bucuria pe care copiii au exprimat-o prin aceste cuvinte, precum ÅŸi prezenÅ£a ÅŸi binecuvântările ierarhilor ne dau speranÅ£a ca în anii viitori să vedem o mai mare implicare a parohiilor din Mitropolie, astfel încât să nu mai putem număra pe degetele de la doar două mâini parohiile care au fost reprezentate în această tabără (fie prin copii, fie prin animatori). Căci devine din ce în ce mai clar că „o simplă apartenenÅ£ă socială la Biserică este insuficientă pentru a rezista seducÅ£iilor ÅŸi minciunilor lumii” (1) ÅŸi, cum spunea ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif, în viitor în Biserică vor rămâne doar cei în care va arde cu adevărat flacăra credinÅ£ei... Iar menirea acestei tabere nu este alta decât de a întreÅ£ine sau a face să scânteieze această flacără...

Bogdan Grecu

Notă

1. Archim. Jacob, „Saint Martin”, Apostolia (ediÅ£ia franceză), nr. 9, decembrie 2008.