Ei bine, a însemnat, în primul rând o întâlnire cu mine însămi, într-o situaţie absolut nouă, pentru care nu eram pregătită şi care m-a obligat, într-un anume sens, să mă reinventez, să mă adaptez, să arunc peste bord toate ideile preconcepute, să dau la o parte toate asperităţile, să alung încrâncenarea, să devin mai uşoară, mai liberă, ca să pot primi cu bucurie şi relaxare ceea ce avea să-mi aducă întâlnirea cu aceşti copii, lucrul cu ei. Şi, dincolo de dezvoltarea comunicării prin intermediul artei dramatice, sensul întâlnirii a fost, cred, mai ales acela de-a fi fost împreună, de-a ne bucura unii de alţii, de-a creea punţi între noi, de-a ne descoperi unii pe alţii, de-a ne îmbogăţi unii pe alţii. Îmi place să cred că, într-o oarecare măsură, am reuşit asta. Da, slavă Domnului, a fost frumos. Căci ce este mai bun şi mai frumos, fără numai a locui fraţii împreună?
Lamia Beligan (animator), Bucureşti

Tismana... o experienţă unică. Ca animator am putut învăţa multe, atât de la adulţi dar mai ales de la copiii care te uimesc prin gândire şi fapte. O mână de oameni (adulţi) şi 40 de copii... Fiecare cu povestea lui, cu obiceiurile şi regulile din lumea în care trăim. Adunaţi la un loc am încercat să ne adaptăm unii după alţii... am mai împrumutat un accent moldovenesc sau oltenesc... am învăţat puţină franceză, italiană... chiar şi regulile noi de la jocurile de cărţi au fost utile. Important e că am reuşit să unim copii din diferite colţuri ale Europei şi să îi facem să se simtă bine şi apreciaţi. Împreună am socializat şi am creat legături... Am pus bazele unui nou început. 
Ioana Roşca (animator), Aiud

Mulţumim încă o dată tuturor (preoţi, îndrumători) pentru toată grija şi răbdarea, pentru tot efortul depus pentru ca aceşti copii să se simtă bine şi în siguranţă în Tabăra Tismana. Ştim că nu a fost uşor.

Lui Edoardo i-a placut foarte foarte mult şi ne-a povestit multe lucruri frumoase. Este binevenită această posibilitate de a socializa cu alţi copii şi de a fi în mijlocul Bisericii, de a învăţa tradiţiile româneşti, lucrul manual şi problemele vieţii. Ne-au plăcut foarte mult şi icoanele pe care le-a cumpărat (de care el însuşi era foarte mândru).

Multumim mult şi domnişoarei Gabi, care le-a fost ca o mamă în tot acest timp. Vă dorim multă, multă sănatate, putere de muncă şi numai bine.

Doamne ajută!
familia Chetrariu (părinţii lui Edoardo, participant, 10 ani, Roma)