Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Evenimentele din decembrie 1989 – pe care încă le numim, cu pasiune vinovată, poate, „revoluţie” – au adus cu sine dorinţa de înnoire, de primenire. Diaspora românească era învrăjbită politic, iar această învrăjbire se reflecta şi în viaţa Bisericii. Arhiepiscopul de atunci, Adrian Hriţcu, s-a retras la pensie. Vacantarea Arhiepiscopiei a creat o situaţie de provizorat care cerea acţiune imediată. În aceste împrejurări, noi, preoţii, am organizat o serie de întâlniri, cu scopul de a reglementa situaţia. În urma acestora, s-a luat hotărârea alegerii unui ierarh, hotărâre care, este important de subliniat, a pornit de la însăşi temelia Bisericii, de la nivelul parohiilor. Sfântul Sinod a aprobat propunerea noastră şi a purces la hirotonirea tânărului ieromonah Iosif întru Arhiepiscop.
Moştenirea pe care a primit-o nu era una de invidiat. Parohiile erau puţine, Arhiepiscopia nu avea sediu, greutăţile cu care se confrunta erau numeroase. Însă moştenirea cea mai apăsătoare era învrăjbirea din sânul comunităţii, prima bătălie ce trebuia câştigată pentru a pune temelia unei vieţi bisericeşti spre folos şi mântuire. Cu blândeţe firească şi tact pastoral, Înaltpreasfinţitul Iosif a îndreptat această stare de lucruri, punând astfel început bun lucrării sale. Totodată, a creat infrastructura canonic-administrativă a Arhiepiscopiei (devenită, din 2001, Mitropolie), în toate aspectele sale: sediu, personal, activitate academică şi editorială, ateliere, conferinţe, evenimente şi multe altele. A înfiinţat noi episcopii acolo unde era nevoie şi a încurajat stabilirea unei legături trainice şi fireşti între episcop şi preoţi, între preoţi şi credincioşi, ştiut fiind că relaţia dintre păstor şi turmă este una fundamentală în timpul călătoriei noastre către Împărăţia lui Dumnezeu, căci „cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Cor. 4, 18), iar cele ce se văd sunt spre veşnicie.
Ce pot spune mai mult la acest popas aniversar? Doar să afirm public ceea ce am spus în repetate rânduri în particular: avem un Mitropolit bun, foarte bun. Şi cu aceasta am spus mult, am spus totul.
Întru mulţi ani de păstorire, Înaltprea-sfinţite Părinte! Pentru că vă puneţi viaţa pentru turmă, turma vă dăruieşte iubirea ei ascultătoare şi ascultarea ei iubitoare. Aceasta este Biserica pe care nici porţile iadului nu o pot birui (Mt. 16, 18).
Pr. Silviu-Petre Pufulete
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team