Popas aniversar
publicat in Eveniment pe 9 Martie 2018, 04:16
Evenimentele din decembrie 1989 – pe care încă le numim, cu pasiune vinovată, poate, „revoluție” – au adus cu sine dorința de înnoire, de primenire. Diaspora românească era învrăjbită politic, iar această învrăjbire se reflecta și în viața Bisericii. Arhiepiscopul de atunci, Adrian Hrițcu, s-a retras la pensie. Vacantarea Arhiepiscopiei a creat o situație de provizorat care cerea acțiune imediată. În aceste împrejurări, noi, preoții, am organizat o serie de întâlniri, cu scopul de a reglementa situația. În urma acestora, s-a luat hotărârea alegerii unui ierarh, hotărâre care, este important de subliniat, a pornit de la însăși temelia Bisericii, de la nivelul parohiilor. Sfântul Sinod a aprobat propunerea noastră și a purces la hirotonirea tânărului ieromonah Iosif întru Arhiepiscop.
Moștenirea pe care a primit-o nu era una de invidiat. Parohiile erau puține, Arhiepiscopia nu avea sediu, greutățile cu care se confrunta erau numeroase. Însă moștenirea cea mai apăsătoare era învrăjbirea din sânul comunității, prima bătălie ce trebuia câștigată pentru a pune temelia unei vieți bisericești spre folos și mântuire. Cu blândețe firească și tact pastoral, Înaltpreasfințitul Iosif a îndreptat această stare de lucruri, punând astfel început bun lucrării sale. Totodată, a creat infrastructura canonic-administrativă a Arhiepiscopiei (devenită, din 2001, Mitropolie), în toate aspectele sale: sediu, personal, activitate academică și editorială, ateliere, conferințe, evenimente și multe altele. A înființat noi episcopii acolo unde era nevoie și a încurajat stabilirea unei legături trainice și firești între episcop și preoți, între preoți și credincioși, știut fiind că relația dintre păstor și turmă este una fundamentală în timpul călătoriei noastre către Împărăția lui Dumnezeu, căci „cele ce nu se văd sunt veșnice” (2 Cor. 4, 18), iar cele ce se văd sunt spre veșnicie.
Ce pot spune mai mult la acest popas aniversar? Doar să afirm public ceea ce am spus în repetate rânduri în particular: avem un Mitropolit bun, foarte bun. Åži cu aceasta am spus mult, am spus totul.
Întru mulți ani de păstorire, Înaltprea-sfințite Părinte! Pentru că vă puneți viața pentru turmă, turma vă dăruiește iubirea ei ascultătoare și ascultarea ei iubitoare. Aceasta este Biserica pe care nici porțile iadului nu o pot birui (Mt. 16, 18).
Pr. Silviu-Petre Pufulete