FORMAREA INTELECTUALÄ‚

Teodor Simedrea, viitorul arhiereu Tit, vede lumina zilei la 4 septembrie 1886 în co­muna Naipu, din fostul judeÅ£ VlaÅŸca (astăzi Giurgiu). După absolvirea claselor primare îÅŸi face intrarea în învăÅ£ământul teologic, numărându-se printre candidaÅ£ii admiÅŸi la Seminarul „Nifon Mitropolitul”, ca mai apoi să-l aflăm absolvent al FacultăÅ£ii de Teologie din BucureÅŸti. În ceea ce priveÅŸte studiul, tânărul Teodor nu se va opri numai la Facultatea de Teologie, ci va absolvi mai târziu ÅŸi Facultatea de Drept din IaÅŸi.

La 19 septembrie 1907, tânărul Teodor Simedrea a fost hirotonit preot (căsătorit fi­ind, va avea o fiică, Venera) pe seama paro­hiei Prunaru (judeÅ£ul Teleorman), fiind mu­tat apoi la parohia Blăjesti (judeÅ£ul VlaÅŸca) si parohia Movila-PeriÅŸ (judeÅ£ul Ilfov).¹

În timpul Primului Război Mondial îl vom întâlni pe preotul Teodor pe front, unde s-a înrolat ca voluntar în armata română, având misiunea de preot militar (perioada 12 octombrie 1916 - 1 octombrie 1920). După terminarea războiului, în anul 1921, preotul Teodor Simedrea este numit sluji­tor la biserica Sfântul Nicolae Tabacu din BucureÅŸti. Cunoscându-i vrednicia, mitro­politul primat Miron Cristea îl va trimite, în anul ÅŸcolar 1922-1923, la FacultăÅ£ile de Teologie din Montpellier ÅŸi Paris, pentru completarea studiilor.

La întoarcerea în Å£ară va fi numit, de că­tre acelaÅŸi Miron Cristea, director al Cance­lariei Sfântului Sinod si slujitor la Catedra­la Mitropolitană, funcÅ£ii pe care le va împlini cu toată constiinciozitatea, în peri­oada 1923 - 1925. Datorită faptului că de mai bine de zece ani rămăsese văduv, la 24 aprilie 1924 a fost tuns în monahism la mă­năstirea Cernica cu numele Tit, această tun­dere fiind o dorinÅ£ă a sa. Între timp a fost numit în postul de redactor al publicaÅ£iei Apostolul, curierul Arhiepiscopiei Bucurestilor, ascultare ce se va adăuga de fapt la cele ce le avea deja: preot slujitor la Catedrala Mitropolitană si director al can­celariei Sfântului Sinod.

ARHIEREU VICAR, EPISCOP ÅžI MITROPOLIT

În sesiunea de toamnă a anului 1925, Sfântul Sinod al nou înfiinÅ£atei Patriarhii îl alege pe arhimandritul Tit Simedrea, datori­tă meritelor sale, Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor cu titlul de TârgoviÅŸteanul. A fost hirotonit arhiereu la sărbătoarea Bunei Vestiri a anului 1926, fiind primul vicar al Patriarhului Miron după ridi­carea Bisericii noastre la rang de Patriarhie.

Anul 1926 îi aduce noului arhiereu ÅŸi numirea, din partea Sfântului Sinod, în func­Å£ia de director al Institutului Biblic ÅŸi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, răs­punzând inclusiv de avizarea cărÅ£ilor de cult ÅŸi a celor teologice ce aveau să apară, cum ÅŸi numirea ca director, dar ÅŸi profesor al Academiei de Muzică Religioasă din BucureÅŸti ÅŸi secretar de redacÅ£ie la Revista Biserica Ortodoxă Română. În această pe­rioadă episcopul vicar Tit Simedrea a fost ales preÅŸedinte al mai multor asociaÅ£ii misi­onare din epocă. Fiind un bun cunoscător al mai multor limbi stăine (stăpânea greaca, latina, rusa, engleza, franceza, germana, dar ÅŸi slavona), episcopul Tit a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la mai multe în­tâlniri panortodoxe ÅŸi ecumenice: Lausanne (1927), Constantinopol si Sofia (1928), Muntele Athos (1930), Oxford (1937).

Vrednicul de pomenire arhimandrit Benedict Ghius mărturisea că un merit deose­bit al PresfinÅ£itului Tit Simedrea, în urma vizi­telor de la Constantinopol si Sofia, a fost soluÅ£ionarea „schismei bulgare”, schismă pro­dusă când Antim I al Vidinului a proclamat în 1872 autocefalia Bisericii Bulgare fără acordul Patriarhiei Ecumenice, care a declarat-o schis­matică. ImportanÅ£a medierii delegatului patri­arhal avea să fie menÅ£ionată si de teologul bul­gar Stefan Zankow într-o scrisoare din 7 august 1928, adresată Patriarhului Miron Cristea.²

În luna decembrie a anului 1935, PreasfinÅ£itul Visarion Puiu a fost ales mitro­polit al Bucovinei, si astfel arhiereul Vicar Tit va fi ales ca nou conducător spiritual al Episcopiei Hotinului, cu sediul la BălÅ£i, unde va continua activitatea misionară, culturală si de construire a lăcaselor de cult. Încă îna­inte de alegeri, marele istoric si om politic Nicolae Iorga, recunoscându-i valoarea cul­turală si pastorală, i-a făcut o frumoasă pre­zentare. Valoarea episcopului Tit Simedrea era recunoscută în epocă de toÅ£i marii oa­meni de cultură ai Å£ării. Astfel, mulÅ£i inte­lectuali ai timpului, din toate domeniile cul­turii si stiinÅ£ei, au legat cu el o sinceră si lungă prietenie, putând fi pomeniÅ£i aici Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, Mircea Eliade, părintele academici­an Nicolae M. Popescu etc., pentru mulÅ£i dintre ei fiind considerat ca un adevărat du­hovnic de taină.

Perioada 1935-1940 s-a dovedit pentru Episcopia Hotinului o perioadă înfloritoa­re, episcopul Tit continuând munca prede­cesorului său si contribuind la dezvoltarea învăÅ£ământului din eparhie prin îndemnul lansat de către preoÅ£i de a susÅ£ine ora de re­ligie în ÅŸcolile primare. Una dintre realiză­rile episcopului Tit pe tărâm didactic a fost înfiinÅ£area la BălÅ£i a unui liceu-seminar, care avea să pregătească viitori preoÅ£i ai eparhi­ei. Au fost, de asemenea, editate Foi dumi­nicale, Buletinul Oficialal Episcopiei Hotinului, dar si cărÅ£i ziditoare de suflet, toate acestea adăugându-se la revista epar­hială Însemnări creÅŸtine.

În anul 1940, episcopul Tit al Hotinului va urma în scaun aceluiaÅŸi Visarion Puiu, ca Arhiepiscop al CernăuÅ£ilor ÅŸi Mitropolit al Bucovinei, în urma retragerii acestuia din funcÅ£ie. La 13 iunie 1940 a fost convocat Colegiul Electoral Bisericesc în vederea ale­gerii unui alt arhiereu titular. 103 din 156 de membri ÅŸi-au exprimat votul pentru Episcopul Tit Simedrea al Hotinului. Sfântul Sinod convocat în aceeaÅŸi zi a validat alege­rea ÅŸi a hotărât să fie înaintate formele lega­le în vederea confirmării ÅŸi investirii în funcÅ£ie a PreasfinÅ£itului Tit Simedrea ca Arhiepiscop al CernăuÅ£ilor ÅŸi Mitropolit al Bucovinei.³

Dar episcopul Tit nu poate fi investit în funcÅ£ia de mitropolit din pricina faptului că la 28 iunie 1940 trupele sovietice au ocupat Basarabia ÅŸi Bucovina de nord ÅŸi Å£inutul HerÅ£a, imediat începând evacuările administraÅ£iei civile ÅŸi militare. Pe toată pe­rioada ocupaÅ£iei sovietice, reÅŸedinÅ£a mitro­politană a fost mutată la Suceava.

Numai la 13 martie 1941 a putut fi in­vestit în funcÅ£ia de mitropolit al Bucovinei, ca după 25 iulie 1941 (eliberarea provinci­ei de nord) mitropolitul Tit să poată lua în primire reÅŸedinÅ£a mitropolitană de la CernăuÅ£i.

În perioada 1941-1943, prin grija nou­lui mitropolit au fost refăcute toate biserici­le avariate, catedrala mitropolitană, dar ÅŸi clădirile mitropolitane, care au avut de su­ferit datorită războiului.

A organizat, la fel ca ÅŸi la BucureÅŸti ÅŸi BălÅ£i, conferinÅ£e generale preoÅ£eÅŸti, dar a în­treprins ÅŸi nenumărate vizite canonice, în- grijindu-se de starea duhovnicească a păstoriÅ£ilor săi

Prin săptămânile de retragere iniÅ£iate la BucureÅŸti ÅŸi continuate la CernăuÅ£i, prin săptămâna de priveghere din august 1943, mitropolitul Tit a devenit unul dintre iniÅ£iatorii miÅŸcării isihaste de revigorare ÅŸi rezistenÅ£ă spirituală, Rugul Aprins, cunos­cută ca MiÅŸcarea de la Mănăstirea Antim (BucureÅŸti).

MOMENTUL CERNÄ‚UÅ¢I ÅžI BAZELE MIÅžCÄ‚RII RUGUL APRINS

Mitropolitul Tit Simedrea, un vizionar, a înÅ£eles că rezistenÅ£a românească în faÅ£a pute­rii sovietice, care instala „socialismul cu faÅ£ă umană”, se putea realiza numai la nivelul ru­găciunii interioare, numai la nivelul inimii, astfel că în perioada 1-7 august a anului 1943 a organizat la CernăuÅ£i un simpozion intitulat în mod cât se poate de sugestiv „Åžapte zile de priveghere”⁴. Cel care ne oferă amănunte legate de participanÅ£ii la programul simpozionu­lui, dar ÅŸi titlurile conferinÅ£elor este mitropolitul Antonie Plămădeală⁵. Ca participanÅ£i (conferenÅ£iari), Mitropolitul Tit a invitat unele dintre cele mai luminate minÅ£i ale timpu­lui: Pr. Nicolae M. Popescu, membru al Academiei Române, profesor universitar de Istoria Bisericii, Alexandru Elian, profesor universitar de Bizantinologie, membru al Academiei Române, Alexandru Mironescu, profesor universitar de Chimie Organică, Anton Dumitru, matematician, profesor universitar de Logică, Paul Sterian, economist, secretar general în Ministerul de FinanÅ£e, filosoful Constantin Noica, jurnalistul Petru Manoliu, arhimandri­tul Benedict GhiuÅŸ ÅŸi, nu în cele din urmă, marele om de cultură Alexandru Teodorescu, cunoscut publicului larg mai degrabă ca ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor de la Rarău.

Din numele celor invitaÅ£i la Simpozion, observăm că mitropolitul Tit Simedrea, vizio­nar aÅŸa cum am afirmat mai sus, dar ÅŸi datorită schimbărilor sociale care se întrevedeau în Å£ară ÅŸi în Europa, a avut ideea înfiinÅ£ării unui grup de dialog teologico-cultural, format din monahi ÅŸi intelectuali. Mitropolitul Tit ÅŸtia, sau mai degrabă înÅ£elegea, că monahismul or­todox putea constitui un serios obstacol în calea implementării ÅŸi consolidării socialismu­lui „multilateral dezvoltat” în Å£ara noastră. Evident, această rezistenÅ£ă în faÅ£a comunismu­lui avea nevoie ÅŸi de intelectualitatea Å£ării, iar ceea ce a reuÅŸit să înfăptuiască ierarhul de la CernăuÅ£i, chiar dacă numai pentru câteva zile, a dovedit tuturor că e posibilă această con­lucrare între intelectualitate ÅŸi monahism, între oamenii de cultură ÅŸi reprezentanÅ£ii cleru­lui, în vederea rezistenÅ£ei la „fericirea impusă cu forÅ£a”, vorba filozofului Petre TuÅ£ea!

Ceea ce în mic a fost realizat la CernăuÅ£i va lua un veritabil avânt mai târziu ÅŸi se va dez­volta la Mănăstirea Antim din BucureÅŸti, prin miÅŸcarea cultural-spirituală „Rugul Aprins”, întâlnirea unică dintre intelectualitate ÅŸi cler petrecută în preajma anilor ’50. „Grupul de la Antim” a fost ultimul episod de sobornicitate reală a Bisericii noastre în anii dictaturii co­muniste. Mari intelectuali ÅŸi mari călugări au comunicat ÅŸi „cuminecat” acolo într-o neve­rosimilă libertate lăuntrică, până când autorităÅ£ile au hotărât să definească spiritul în ter­meni de penalitate, după cum scria Andre Scrima⁶.

Evident că puterea comunistă nou instalată în România nu avea să-l uite pe cel care era făÅ£iÅŸ împotriva celor fără de Dumnezeu. Pierzându-ÅŸi scaunul mitropolitan în urma reocupării Basarabiei, Bucovinei de nord ÅŸi Å£inutului HerÅ£a de către armata bolÅŸevică (în martie 1944), mitropolitul Tit Simedrea s-a retras din această înaltă funcÅ£ie la 31 ia­nuarie 1945, stabilindu-se la schitul Darvari din BucureÅŸti, iar în ultimii ani din viaÅ£ă la mănăstirea Cernica, fiind urmărit perma­nent de Securitatea Comunistă.