O vacanţă adevărată si crestinească în acelasi timp, încadrată de rugăciunile de dimineaţă și seară, cu Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif duminică, 28 decembrie 2014, si în noap­tea Anului Nou, când se prăznuieste Tăierea împrejur a Domnului si Sfântul Vasile cel Mare, dar și dialoguri duhovnicești cu Mitropolitul Iosif seara, după în­toarcerea de pe pârtiile de schi.

Les Houches este localitatea care a pri­mit grupul Nepsis în ultimii ani, situată pe valea Chamonix, în vecinătatea masi­vului Mont Blanc.

CUM AM PETRECUT SFÂRŞITUL ANULUI

Auzisem despre întâlnirea tinerilor orto­docşi în tabăra Nepsis de la sfârşitul anului, la Chamonix. În 2014 m-am hotărât, în sfârşit, să merg şi eu. Curioasă, un pic timidă, cu un bagaj cât toate zilele, am ajuns la Chamonix pe 27 decembrie. La Paris ploua cu găleata când am plecat. Colegii de muncă mă priveau compătimitor cu câteva zile mai înainte: „Alors, Chamonix... Mais il n’a pas trop neige cette annee...” C’est vrai, mais... miracle! Pe măsu­ră ce trenul se apropie de Chamonix, peisajul devine de basm. ninge! Prima ninsoare se­rioasă de anul acesta! Slăvit să fie Domnul, ru­găciunile noastre au fost ascultate!

Ajungem rând pe rând la cabană. Tineri veniţi din cele patru colţuri ale lumii, fami­lii cu copii, încet-încet cabana se umple şi prinde viaţă. Facem cunoştinţă, spunem fi­ecare de unde venim şi… ça y est, c’est parti! După rugăciunea de seară stăm la masă, iar seara se termină când obosim cu toţii cântând colinde.

Ziua următoare, duminică, o începem cu Sfânta Liturghie, liturghie arhierească, slujită de Înaltpreasfinţitul Iosif. După masa de prânz suntem gata pentru prima ieşire pe pârtie de anul acesta, unii la schi, alţii cu să­niuţa, alţii pur şi simplu la plimbare. Se fac deja grupuri pentru schi: începători, inter­mediari, avansaţi. Cei cu experienţă oferă cu dărnicie din timpul şi cunoştinţele lor ce­lor care abia acum descoperă plăcerea alu­necării pe zăpadă. Totul cu voie bună, dra­goste de aproapele nostru şi în spirit de comuniune.

La sfârşitul zilei ne adunăm în jurul ie­rarhului nostru pentru câteva clipe de regă­sire şi de meditaţie duhovnicească. Seara se prelungeşte mai apoi în jurul unui ceai, în cântec de chitară, la poveşti. Atâtea lucruri de povestit, atâtea cântece de cântat, atâţia prieteni de descoperit! Şi timpul care trece aşa de repede!

Cum aş putea să vă spun în câteva cu­vinte ce am trăit acolo timp de câteva zile?

Greu! Rugăciunea împreună, glumele, jo­curile, plimbările, patinoarul. Chamonix a însemnat pentru mine o deschidere spre lume, cunoaşterea unor vieţi şi experienţe atât de diferite, dar cu un punct comun: bu­curia întâlnirii în Hristos! M-am întors din tabăra Chamonix mai bogată: mai bogată sufleteşte, odihnită de bunătatea celor din jurul meu, de bucuria întâlnirii cu aproape­le meu! M-am bucurat aşa de mult să vă cu­nosc şi să fiu împreună cu voi, dragi prie­teni! Vă mulţumesc că mi-aţi dăruit nişte amintiri atât de frumoase! Sper să ne revedem cu bine şi anul ce vine! Iar pe voi, cei care poate nu ne cunoaşteţi, sper că v-am fă­cut curioşi şi, deşi anul abia începe, eu vă in­vit de pe acum să veniţi şi să petreceţi îm­preună cu noi sfârşitul lui!

Claudia

Cel mai interesant în tabăra de la Chamonix este faptul că ne adunăm într-un loc aşa minunat, magic, cum este muntele, ortodocşi veniţi din întreaga Europă, care timp de o săptămână ne punem în slujba comunităţii experienţa şi darurile noastre. Acest duh de dăruire ne îngăduie să ne ru­pem din rutina zilnică, pentru a ne dărui mai mult celorlalţi şi pentru a le da o parte din ceea ce noi suntem.

Împărtăşind aceleaşi valori creştine, ta­băra de la Chamonix este în acelaşi timp un loc al schimburilor, al dezbaterilor care ne învaţă să trăim mai bine ca şi creştini, dar şi ca Oameni.

Maria C.

Pentru mine a fost prima tabără de schi la care am participat. Mă aşteptam la multă zăpadă, la multe ore petrecu­te pe pârtie şi la multă aventură. Acestea au fost din belşug, însă pe lângă ele am primit cu mult mai mult. Am cunos­cut oameni minunaţi alături de care am petrecut momente deosebite. Fie la rugăciu­nea de seară, fie la un cântec de chitară, fie la o bătaie cu bulgări, toate aceste clipe mici au creat o atmosferă plăcută în care priete­niile s-au legat într-un mod natural. Tabăra Chamonix rămâne pentru mine un loc de basm acoperit cu o plapumă albă de zăpadă şi presărat cu multe zâmbete şi voie bună. Un loc de unde m-am întors mai bogat în prieteni şi în bucurie.

Benedict B.