Când mi s-a spus prima dată de tabăra de la Tismana am ezi­tat. Ce să caut eu cu copii în­tre 5-12 ani?

Dar când am ajuns în tabără ÅŸi am în­ceput să mă implic în organizare ÅŸi în jo­curile copiilor toate grijile au dispărut.

Tabăra se află într-un loc de poveste. Nu este internet, nici măcar semnal foarte bun pentru telefon. Te desprinzi cu totul de lume ÅŸi de ceea ce înseamnă media ÅŸi ÅŸtiri neplăcute, ÅŸi pot să spun că în toate cele zece zile pe care le-am petrecut la Tismana aceste lucruri nu mi-au lipsit deloc. Ziua începea cu o înviorare care îi trezea pe toÅ£i copiii si îi pregătea de rugăciune. După rugăciune, masa, si după masă, atelierele: de comunicare, de pictură, de lucru manual, de muzică si de teatru. Copiii au fost rugaÅ£i să îÅŸi aleagă câte un atelier la care să participe pe du­rata taberei.

În fiecare zi copiii se distrau pic­tând icoane, împletind felicitări sau învăÅ£ând un cântec autentic româ­nesc. Nici campionatele sportive nu au trecut nevăzute. Åži cu fiecare zi ce trecea deveneau mai implicaÅ£i în ceea ce au ales să facă.

Å¢in să menÅ£ionez că toÅ£i aceÅŸ­ti copii trăiesc în Å£ări diferite si că nu este întotdeauna uÅŸor să îÅ£i faci prieteni într-un loc în care eÅŸti străin. Tabăra de la Tismana le-a ofe­rit copiilor ÅŸansa de a fi înconju­raÅ£i de prieteni ÅŸi de o atmosferă caldă.

Unul dintre cele mai aÅŸteptate momente din tabără a fost jocul „ÎngeraÅŸul”, în care fiecare copil avea un altul la care să îi trimită un gând bun sau un sfat. Fie mic sau fie mare, toÅ£i au participat la acest joc. Åži nu cred că vreun sentiment pe care l-am simÅ£it până acum se poate compa­ra cu sincera bucurie pe care o re­simÅ£eam când îi vedeam pe cei mai mici, care nu ÅŸtiau să scrie, că în­cearcă să facă ceva pentru cel sau cea de care aveau grijă. Unii dintre ei au ÅŸi renunÅ£at la propriul desert pentru a-l oferi celuilalt.