Tabăra Tismana 2014

publicat in Taberele MOREOM pe 13 Septembrie 2014, 16:31

E tabăra mea dragă
Si asta nu-i de şagă
În inimă lumină
Tismana mea senină.
(refrenul imnului taberei)

Când mi s-a spus prima dată de tabăra de la Tismana am ezi­tat. Ce să caut eu cu copii în­tre 5-12 ani?

Dar când am ajuns în tabără şi am în­ceput să mă implic în organizare şi în jo­curile copiilor toate grijile au dispărut.

Tabăra se află într-un loc de poveste. Nu este internet, nici măcar semnal foarte bun pentru telefon. Te desprinzi cu totul de lume şi de ceea ce înseamnă media şi ştiri neplăcute, şi pot să spun că în toate cele zece zile pe care le-am petrecut la Tismana aceste lucruri nu mi-au lipsit deloc. Ziua începea cu o înviorare care îi trezea pe toţi copiii si îi pregătea de rugăciune. După rugăciune, masa, si după masă, atelierele: de comunicare, de pictură, de lucru manual, de muzică si de teatru. Copiii au fost rugaţi să îşi aleagă câte un atelier la care să participe pe du­rata taberei.

În fiecare zi copiii se distrau pic­tând icoane, împletind felicitări sau învăţând un cântec autentic româ­nesc. Nici campionatele sportive nu au trecut nevăzute. Şi cu fiecare zi ce trecea deveneau mai implicaţi în ceea ce au ales să facă.

Ţin să menţionez că toţi aceş­ti copii trăiesc în ţări diferite si că nu este întotdeauna uşor să îţi faci prieteni într-un loc în care eşti străin. Tabăra de la Tismana le-a ofe­rit copiilor şansa de a fi înconju­raţi de prieteni şi de o atmosferă caldă.

Unul dintre cele mai aşteptate momente din tabără a fost jocul „Îngeraşul”, în care fiecare copil avea un altul la care să îi trimită un gând bun sau un sfat. Fie mic sau fie mare, toţi au participat la acest joc. Şi nu cred că vreun sentiment pe care l-am simţit până acum se poate compa­ra cu sincera bucurie pe care o re­simţeam când îi vedeam pe cei mai mici, care nu ştiau să scrie, că în­cearcă să facă ceva pentru cel sau cea de care aveau grijă. Unii dintre ei au şi renunţat la propriul desert pentru a-l oferi celuilalt.

Zilele şi nopţile au trecut repede. Copii mai uniţi şi mai fericiţi ca niciodată.

Înaltpreasfinţitul Iosif (Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale) ne-a bu­curat cu prezenţa sa în mai multe rânduri pe parcursul taberei.

Împreună cu părinţii şi bunicii care ni s-au alăturat în cele câteva ore rămase, am putut viziona un spectacol de teatru jucat de către cei din atelierul de teatru şi pot să spun că am fost foarte mândră să îi văd că cu toţii au trecut peste emoţii, au muncit şi au reuşit împreună să aducă la viaţă sceneta numită „Înţeleptul din Oz” (o adaptare după cunoscutul roman Vrăjitorul din Oz).

Vânătoarea de comori ne-a adus binele-meritate tricouri care au fost semnate de fiecare în parte şi care ne vor rămâne ca amintire.

Diplomele au fost înmânate de Înaltpreasfinţia Sa şi cu un ultim cântec cunoscut ca şi „Imnul Taberei” această săptămână de vis s-a încheiat.

Am plecat cu gândul că a fost minunat şi că nici măcar în taberele în care am fost eu un copil nu a fost aşa de magic şi frumos ca aici. Abia aştept să mă întorc la anul şi să mă bucur de alte ateliere şi surprize.

Maria Rebrean