AÅŸa cum s‑a întâmplat ÅŸi în 2011 după tabăra de la Tismana, nici nu ÅŸtiu cum să încep, având în vedere că sunt atâtea care mi‑au plăcut. Vreau să declar oficial că taberele MOREOM, fie la Tismana sau NeamÅ£, au devenit a doua mea familie.  

Pentru început, vreau să vă spun că este impresionant cât de prietenoÅŸi sunt copiii (nu mai spun de animatori!). Eu, după experienÅ£ele din Spania, unde copiii de vârsta mea nu socializează aÅŸa bine, am văzut că din primele minute ale taberei deja cunoÅŸti o mulÅ£ime de copii, atât de mulÅ£i încât le uiÅ£i ÅŸi numele ÅŸi astfel ai sentimentul că îi cunoÅŸti de o viaÅ£ă întreagă. AceÅŸti copii sunt ceva pe care eu nu l‑aÅŸ da pentru nimic în lume ÅŸi sunt sigură că nu numai educaÅ£ia le dă acest comportament, dar ÅŸi atmosfera în care se află, aÅŸa că mulÅ£umim pentru atmosfera atât de minunată creată de organizatori.

AÅŸ vrea să vă vorbesc un pic de ateliere. La atelierul de comunicare am învăÅ£at să analizez problemele cu calm, să fiu mai pozitivă, să nu fiu influenÅ£ată de cei din jurul meu, să mă uit în interiorul unei persoane, nu în exterior ÅŸi tot timpul să Îi mulÅ£umesc lui Dumnezeu pentru cum m‑a făcut ÅŸi să‑L văd ca pe un Prieten. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le‑am învăÅ£at este răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?”. Asta aproape că m‑a ÅŸocat. Cât de simplă era întrebarea ÅŸi cât de mult ne‑a luat să găsim răspunsul! 

Mărturisesc că mi‑au dat lacrimile când am văzut cu câtă fericire vorbeÅŸte preoteasa Iulia despre Dumnezeu. M‑a impresionat foarte tare faptul că atunci când ne uitam la ea, ne dădea o stare de liniÅŸte. A fost o bucurie să vorbim cu ea, pentru că este o femeie minunată ÅŸi chiar ne‑a învăÅ£at multe lucruri.

Atelierul de muzică de asemenea a fost frumos; chiar simt că pot cânta la biserică acum. Doar un mic amănunt: cred că ar fi fost bine ca măcar câteva zile să cântăm ÅŸi cântece de munte sau de tabără, având în vedere că au fost mulÅ£i copii cu instrumente muzicale. La dans, jive‑ul a fost super, unde din nou s‑a văzut amabilitatea copiilor, care s‑au ajutat unii pe ceilalÅ£i.

CondiÅ£iile au fost foarte bune. Aveam sală de sport unde era loc suficient atât pentru ambiÅ£ia „fotbalistică” a băieÅ£ilor ÅŸi animatorilor, cât ÅŸi pentru strigătele ÅŸi încurajările fetelor. Momentele petrecute acolo sunt de neuitat. Dacă nu aveam un interes mare pentru fotbal, se putea merge la un meci de ping‑pong, iar dacă sportul nu era pasiunea noastră, ne aÅŸtepta o pădure întreagă în jurul mănăstirii, unde ne puteam plimba când aveam chef de taclale. Aveam loc suficient în faÅ£a bisericii ca să tragem o partidă bună de badminton ÅŸi, de asemenea, aveam o fântână super frumoasă în jurul căreia ne puteam aÅŸeza să discutăm sau să facem un pic de „gălăgie” cu chitările noastre. Nu mai spun de interiorul clădirii, unde erau foarte multe săli, suficiente pentru toate atelierele. Mâncarea a fost foarte gustoasă, iar doamnele care o pregăteau erau amabile ÅŸi prietenoase, făcându‑ne să ne simÅ£im ca într‑o familie.

MulÅ£umiri speciale celui mai atipic preot văzut vreodată, părintele Adrian, care s‑a coborât la mintea noastră ÅŸi ne‑a devenit prieten; părintelui Mircea ÅŸi minunatei sale familii, pentru organizare ÅŸi pentru că tot timpul a încercat să ne înveÅ£e ce e mai bine; lui Bogdan Grecu, de asemenea pentru organizare ÅŸi pentru că este un om cu care chiar se poate vorbi; măicuÅ£elor Ioana ÅŸi Mirela, pentru că au fost mereu alături de noi; celor două talente muzicale, Andrei ÅŸi Iulian, pentru ajutorul dat la muzică ÅŸi la comunicare ÅŸi celor doi fotografi, Silviu ÅŸi Benedict, pentru pozele minunate.

MulÅ£umiri ÅŸi celorlalÅ£i animatori, organizatori, bucătari, menajere, pentru că au făcut ca tabăra NeamÅ£ 2012 să fie un real succes.

Daria Avram (16 ani), Marea Britanie

Când am ajuns anul acesta în tabără am crezut că va fi ca anul trecut, că voi avea aceleaÅŸi impresii, că farmecul va fi acelaÅŸi, dar cu timpul mi‑am schimbat părerea. Fiecare an este special în felul lui, singurul lucru comun fiind atmosfera minunată de acolo. Nu pot descrie bucuria pe care am trăit‑o când am reîntâlnit prietenii ÅŸi animatorii ce au participat ÅŸi anul trecut la această tabără. PreoÅ£ii care au vegheat asupra noastră ÅŸi au stat alături de noi sunt pur ÅŸi simplu magnifici. Au făcut din această tabără un colÅ£ de Rai! Am mai participat cu ani în urmă la câteva tabere, dar n‑am văzut nicio persoană care să se implice mai mult decât părinÅ£ii din tabăra NeamÅ£.

Teodora AngheluÅ£ (13 ani), România

Amintiri de peste vară

Se întâmplă rar să găseÅŸti prietenie, înÅ£elegere, credinÅ£ă ÅŸi, mai ales, iubire îmbinate toate la un loc, aÅŸa ca în tabăra NeamÅ£, ,,refugiul” de fiecare vară a zeci de copii români, aflaÅ£i în Å£ară sau în străinătate. Timp de două săptămâni, aproape o sută de suflete, atât participanÅ£i, cât ÅŸi animatori, au convieÅ£uit în armonie, au legat prietenii, au scris un capitol din copilăria sau adolescenÅ£a lor. Nu se poate spune că au fost simpli amici sau doar niÅŸte colegi de ateliere ÅŸi de cameră, ci au împărtăÅŸit mai mult decât plastilina de la atelierul de „lucru manual” sau o masă la cantină. Au împărtăÅŸit idei, experienÅ£e, s‑au destăinuit ÅŸi ÅŸi‑au permis unul celuilalt să pătrundă măcar pentru câteva clipe în sufletul ÅŸi în viaÅ£a lor. Am ajuns la al treilea an de participare ÅŸi mereu când păÅŸesc pe poarta Seminarului de la NeamÅ£ găsesc o nouă definiÅ£ie a cuvântului „acasă”. 

Atelierele din timpul zilei ajută cel mai mult la legarea de prietenii ÅŸi, totodată, la descoperirea talentelor ÅŸi noilor hobby‑uri. Fie că alegi atelierul de ,,pictură pe sticlă” cu carismatica Teodora sau cel de ,,arte contemporane” cu ingenioasa Daria, ajungi să găseÅŸti un prieten sau, cel puÅ£in, un confident până ÅŸi în cel mai tânăr participant. Atelierele de dans ÅŸi muzică de după‑amiază, ritmul BraÅŸovencei sau al muzicii de jive, pot fi ÅŸi ele un bun mijloc de a intra în contact atât cu ceilalÅ£i tineri, cât ÅŸi cu animatorii. 

Poate te deranjează lipsa telefonului sau programul încărcat sau vizitele dese ale animatorilor pentru a da stingerea, dar în final te simÅ£i mai aproape de cei din jur, în sfârÅŸit ai observat cerul înstelat ÅŸi nici înviorarea de dimineaÅ£ă nu mai sună atât de rău. 

Ceea ce este cel mai impresionant este faptul că găseÅŸti atâta sinceritate ÅŸi înÅ£elegere în jur, încât te face să gândeÅŸti frumos ÅŸi curat. Poate ÅŸi faptul că suntem într‑un cadru religios ÅŸi că alături de noi sunt trei preoÅ£i, cărora li se alătură ÅŸi măicuÅ£ele Mirela ÅŸi Ioana, te face să îÅ£i dai Å£ie însuÅ£i o ÅŸansă la a fi sincer ÅŸi la a te accepta aÅŸa cum eÅŸti, cu calităÅ£i, defecte, secrete... Este ca ÅŸi cum ai avea ÅŸansa de a fi tu însuÅ£i, de a fi liber. De‑a lungul anilor, vor rămâne prieteniile, amintirile ÅŸi credinÅ£a ÅŸi pot spune cu sinceritate că o parte din noi s‑a construit în aceste zile de tabără. Åži nu cred că cineva nu‑şi va aminti în timp de un Părinte Mircea cântăreÅ£, de o bătaie cu tort condusă de Bogdan animatorul, de focul de tabără sau de cei care au contat pentru ei două săptămâni. 

AÅŸa că în timp totul va creÅŸte în noi ÅŸi ne va transforma în cineva cu coloană vertebrală, cineva înÅ£elegător ÅŸi sincer. Åži, precum Stephen Covey spunea: ,,SiguranÅ£a reprezintă sentimentul nostru de valoare, identitate, statornicie emoÅ£ională, respect de sine, tărie personală’’, cu toÅ£ii am reuÅŸit a ne exploata comoara interioară.

Ana Maria BădiliÅ£ă (16 ani), România

Totul în această tabără, începând de la locul în care s‑a desfăÅŸurat, activităÅ£ile etc., este de neuitat. Chiar dacă am venit pentru prima oară în tabără, am dat de oameni minunaÅ£i, care m‑au făcut să mă simt ca într‑o mare familie ÅŸi m‑au ajutat să trec peste anumite momente grele din viaÅ£a mea. Programul de rugăciuni, de asemenea, ne‑a făcut să realizăm mai multe despre modul în care ar trebui să vieÅ£uim: cu gândul la Dumnezeu, mulÅ£umindu‑I pentru toate ÅŸi slăvindu‑I bunătatea cea nemărginită. Atelierele au fost gândite astfel încât simÅ£ul artistic ÅŸi comunicativ al copilului să se dezvolte. ActivităÅ£ile din afara atelierelor au avut ca scop relaxarea noastră, făcându‑ne să uităm de grijile de zi cu zi, amintindu‑ne că încă mai suntem copii. Dumnezeu să ne ajute să ne revedem cu bine la anul!

Ioana Sîrbu (16 ani), România

Asta a fost prima mea tabără ÅŸi a fost foarte frumoasă! Animatorii erau foarte simpatici. DiscuÅ£ia cu maica Siluana a fost SUPER!!! Si vizita ÎnaltpreasfinÅ£itului Iosif la fel! Am legat multe prietenii ÅŸi a fost frumos să ascult problemele altuia ÅŸi să‑i dau sfaturi sau să‑l alin! Ce să zic de veveriÅ£ele pe care le vedeam din când în când? Natură 100%! Excursiile la mănăstiri au fost foarte educative... Nu pot să descriu totul în câteva cuvinte... EmoÅ£iile pe care le‑am avut o să le mai am doar rareori. Dacă găsesc locuri, anul viitor o să vin sigur.

Valeria PrepeliÅ£ă (11 ani), Italia

Dumnezeu ne‑a dat această ocazie de a participa la tabăra NeamÅ£ 2012. A fost foarte frumos ÅŸi am înÅ£eles mai în adânc lucrurile sufleteÅŸti ÅŸi trupeÅŸti.

Andrei TânÅ£ar (16 ani), Italia

Mi‑e dor de NeamÅ£…

Ani de‑a rândul, de când merg în tabără, am plecat de acolo plângând. AÅŸa a fost ÅŸi anul trecut, când am simÅ£it că pentru mine se terminase de tot: eram deja prea mare. De patru ani veneam în fiecare vară ÅŸi mă simÅ£eam tot mai aproape de cei de care îmi era în timpul anului atât de dor... Åži acolo, printre munÅ£i, aveam curajul să fiu copil, să mă joc, să iubesc, să fiu eu. Acolo, printre brazi, într‑un loc ferit de lumea asta în care nu mai poÅ£i să crezi ÅŸi să simÅ£i, mă întâlneam în fiecare an cu copilăria, îi spuneam iar că îmi era aÅŸa de dor de ea ÅŸi ea mă primea la fel... ÅŸi ne primea pe toÅ£i. Åži de fiecare dată, la plecare, îmi era teamă că până la anul o voi pierde, dar ea mă aÅŸtepta acolo an de an.

Vara trecută mă gândeam că n‑o voi mai găsi niciodată... Până când în întunericul care se lăsase în sufletul meu s‑a născut o rază de lumină: aflasem că mă voi întoarce ÅŸi la anul, ca animator.

Trecuse un an de atunci. Eram pe drum ÅŸi deja ne apropiam de munÅ£i, de brazi ÅŸi toate mă făceau să‑mi amintesc de anii trecuÅ£i. Dar n‑aveam timp să visez... aveam de răspuns la atâtea întrebări: Cum va fi ca animator? Ce voi face eu, cea mai mică? Dacă nu voi putea fi ca ei, cei pe care i‑am admirat aÅŸa de mult? Ce voi simÅ£i eu când voi privi tabăra altfel? Åži toate întrebările se amestecau ÅŸi năÅŸteau alte întrebări ÅŸi nu‑mi dădeau timp să răspund. Åži dintre toate, una mă frământa cel mai tare: mă voi mai întâlni ÅŸi acum cu copilăria?

Am ajuns ÅŸi când am coborât din maÅŸină ÅŸi i‑am văzut pe ceilalÅ£i animatori, am simÅ£it că am ajuns acasă, iar când au venit copiii eram atât de fericită, parcă ne cunoÅŸteam toÅ£i de atâta vreme ÅŸi acum eram iar împreună.

Zilele au trecut foarte repede... Au fost dimineÅ£i în care îi priveam pe copii uimită cât de atenÅ£i erau la ateliere, ce mult îÅŸi doreau să înveÅ£e, cât de des puneau întrebări. Acum, când toÅ£i încearcă să fie independenÅ£i, să facă doar ce vor, copiii noÅŸtri mai întreabă... Au fost după‑amiezi când mă bucuram să‑i văd cântând sau dansând dansurile noastre româneÅŸti pe care aÅŸa puÅ£ini le mai preÅ£uiesc... Au fost ÅŸi seri în care îi priveam deschizându‑se unii în faÅ£a altora sau în faÅ£a noastră, spunându‑ne durerile sau bucuriile lor ÅŸi Å£esând legături puternice, pe care timpul sau distanÅ£a nu le vor putea rupe.

În fiecare dimineaÅ£ă ÅŸi seară, la rugăciune, mă simÅ£eam aÅŸa de aproape de ei, parcă ne Å£ineam toÅ£i de mâini ÅŸi priveam în aceeaÅŸi direcÅ£ie, rugându‑ne unii pentru alÅ£ii, mulÅ£umindu‑I lui Dumnezeu pentru că ne‑a scos în cale aÅŸa oameni, aÅŸa suflete, aÅŸa zâmbete ÅŸi lacrimi...

Dar toate au trecut aÅŸa de repede ÅŸi m‑am trezit uimită ÅŸi tristă în ultima zi de tabără. Plecam. Pe coridoare copiii vorbeau despre cât de mult le‑a plăcut la ateliere, despre ce prieteni ÅŸi‑au făcut, despre jocuri, despre discuÅ£iile cu ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif ÅŸi Maica Siluana ÅŸi plângeau. Plângeam toÅ£i.

Când am urcat în autocar îmi simÅ£eam inima ruptă în zeci de bucăÅ£i luate de toÅ£i cei pe care i‑am cunoscut, iar mâinile pline cu frânturi din inimile celorlalÅ£i. Pe drum am avut timp să‑mi răspund la toate întrebările: degeaba mi‑a fost teamă de tabără... A fost, poate, cea mai frumoasă dintre toate... Au fost ÅŸi momente grele ca animator, dar m‑am simÅ£it sprijinită de cei care au fost pentru două săptămâni familia mea. Poate că n‑a fost totul perfect, dar am crezut unii în alÅ£ii ÅŸi am reuÅŸit să‑i facem pe copii să zâmbească, să se bucure...

Mai aveam puÅ£in ÅŸi ajungeam, dar mai aveam timp să‑mi răspund ÅŸi la ultima întrebare: Da! Copilăria m‑a aÅŸteptat ÅŸi anul acesta. Poate că n‑am mai avut timp ca‑n alÅ£i ani să mă joc cu ea, dar am văzut‑o în sufletele copiilor cum îmi zâmbea ÅŸi mie ÅŸi înÅ£elegea că nu voi mai avea timp peste zi să stau cu ea... poate doar din când în când. Dar am simÅ£it că toÅ£i cei mari ÅŸi‑au făcut timp măcar o dată.

Ca în fiecare an, am plecat ÅŸi acum plângând din tabără. Poate că doar cei care au fost acolo mă pot înÅ£elege: am venit ghindă ÅŸi am plecat stejar... mic, cu rădăcinile abia înfipte în pământ, dar stejar.

Liana Maria Munteanu (19 ani), animator

MulÅ£umim că aÅ£i reuÅŸit să aduceÅ£i surâsul pe feÅ£ele copiilor (fără telefoane mobile, computer, etc.), ÅŸi nu un zâmbet superficial, ci din suflet. Să vă dea Dumnezeu sănătate, să reuÅŸiÅ£i ÅŸi în anii următori!

Costina Suciu, mama lui David (13 ani), România

Tabăra NeamÅ£ a fost una dintre cele mai frumoase experienÅ£e ale mele. Cu drag,

Georgian (Gigi) Vasilache (15 ani), Marea Britanie