Inspirați de Domnul, ierarhii Sinodului Mitropolitan au rânduit ca anul acesta Congresul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale să aibă loc pe 4, 5 și 6 iunie 2012. Din ce cauză sunt aceste date remarcabile? Deoarece era vorba despre Lunea Pogorârii Sfântului Duh și primele zile următoare acestui mare praznic. Congresul a vădit cu adevărat prezența Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos. De ce la Roma? Deoarece acest oraș este poate cel ce adăpostește cele mai multe moaște de sfinți din Biserica primară; dar și pentru că era rândul Episcopiei Române a Italiei să organizeze acest congres bianual și să‑i primească pe membri, lucru pe care l‑a făcut în chip desăvârșit. 

Congresul MOREOM 2012 a fost un adevărat „festin”, nu numai datorită agapelor „regești” oferite de diferite parohii românești din Italia, ci și pentru că aceste zile au fost un festin de convivialitate, de dragoste frățească și de hrăniri sfinte și duhovnicești. Au fost prezenți delegații diferitelor eparhii din Mitropolia noastră (Marea Britanie, Irlanda, Belgia, Å¢ările de Jos, Franța, Elveția, Italia, Spania, Portugalia). S‑au adunat astfel câteva sute de persoane, preoți, diaconi și mireni. Cei cinci episcopi ne‑au bucurat zi de zi cu prezența lor, precum și cu mărturia lor de credință: Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif (capul duhovnicesc al Mitropoliei), Preasfințitul Părinte Episcop Marc (episcop vicar al Arhiepiscopiei Europei Occidentale), Preasfințitul Părinte Episcop Siluan (Episcopia Italiei), Preasfințitul Părinte Episcop Timotei (Episcopia Spaniei și Portugaliei), Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie (episcop vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei) s‑au dăruit credincioșilor cu o bunăvoință remarcabilă, în pofida sarcinilor pe care le au tot timpul. Le mulțumim în numele tuturor – și îi mulțumim mai ales Părintelui Episcop Siluan –, sărutându‑le dreapta și chipul plin de bucurie și de dragoste creștinească.

Luni, 4 iunie, zi însuflețită de Duhul Sfânt și Domnul, acest festival – căci cu adevărat se poate numi festival, un festival al credinței ortodoxe, al rugăciunii și al cugetării cu „gândirea lui Hristos” – a fost deschis prin săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, adevărat „cer pe pământ”, oficiată de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, ajutat de doi preoți (unul român și unul francez), precum și de către un ierodiacon iscusit din mănăstire. Troparul praznicului Pogorârii Sfântului Duh – „Binecuvântat ești, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându‑le lor Duhul Sfânt, și printr‑înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Å¢ie!” – a răsunat mereu, când în română, când în franceză. Frumusețea lui Hristos strălucea în sfintele icoane și în sfintele taine, în biserica de la sediul Episcopiei Române a Italiei.

După un mic dejun „regesc” au început lucrările în marele salon al Reședinței episcopale. Au fost susținute două conferințe privind taina Sfântului Maslu, una în limba franceză, iar cealaltă în română, care ne‑au hrănit duhovnicește de‑a lungul întregii dimineți: textul acestora va fi disponibil în curând. Să nu uităm efortul depus pentru traducerea simultană în ambele limbi! După o primă masă servită în grădina Episcopiei, sub corturi – alcătuită din bucate delicioase cu specific românesc și vinuri italiene alese! – au avut loc mai multe ateliere. Scopul lor era acela de a relua în detaliu conținutul conferințelor matinale: dările de seamă ale acestor ateliere vor fi și ele disponibile în curând. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif a trecut pe la fiecare atelier, luând parte la discuții și aducând lămuriri înțelepte. După‑amiaza s‑a încheiat cu slujba Vecerniei – urmată de o altă masă, bineînțeles!   

În ziua de marți, 5 iunie, pe care o putem numi „marțea Sfântului Duh”, dimineața a fost consacrată Adunării Generale canonice a Mitropoliei, în prezența tuturor delegaților. După săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, oficiată de data aceasta de Părintele Mitropolit, care trebuia să hirotonească un diacon pe seama parohiei de la Oxford, ordinea de zi a fost consacrată unei hotărâri bisericești importante: constituirea unei noi eparhii, pentru a răspunde nevoilor pastorale ale numeroșilor români ortodocși care viețuiesc în Marea Britanie, în Irlanda și Islanda! După aceasta, Adunarea mitropolitană a avut deosebita onoare de a primi câteva personalități, mai cu seamă pe domnul Andrea Riccardi, Ministrul Cooperării Internaționale și al Integrării și pe Excelența Sa domnul Bogdan Tătaru‑Cazaban, Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun.

Diferitele intervenții au fost întru totul captivante. După amintirea valorii „românismului”, s‑a evocat dăruirea de care au dat dovadă, încă din anul 1993, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim, care pe atunci era locum‑tenens al Arhiereului, și părintele protoiereu Grégoire Bertrand‑Hardy, pentru ca viitoarea Mitropolie română să aibă nu doar o semnificație etnică, ci și un conținut local și teritorial. Cât despre domnul Ministru, acesta a evocat întâi de toate rolul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel ca fiind unul dintre „principalii lideri duhovnicești din lumea de azi”; mai apoi a salutat (într‑o franceză excelentă!) prezența românilor în Italia, spunând că aceasta reprezintă o reală bogăție pentru viața socială din această țară. Ortodoxia, a doua religie oficială din Italia, hrănește în zilele noastre nu numai existența imigranților, ci și pe cea a italienilor: ea comunică valorile duhovnicești, comunitare și culturale ale sfântului popor român. Fondator al Comunității Sant’Egidio, domnul Ministru Riccardi era deosebit de potrivit pentru a aprecia efortul emigrației românești care devine încet autohtonă și se arată loială față de legile italiene. Românii din Italia nu numai că primesc mult din partea societății, ci și ei, la rândul lor, dau societății ce au mai bun. 

După o altă masă delicioasă (!), această a doua după‑amiază a fost consacrată vizitei orașului Roma. Cele două autocare, conduse de șoferi atenți, au dus pelerinii în locurile cele mai reprezentative ale orașului (catedrala Sfântul Petru, biserica Sfântul Pavel din afara zidurilor cetății, unde se află moaștele Sfântului Apostol). Frumusețea imperială a câmpiei romane, vegetația superbă a orașului în care linia orizontală a pinilor umbrelă formează pretutindeni, dimpreună cu linia verticală a chiparoșilor, imaginea Sfintei Cruci erau impresionante, cu atât mai mult în această zi însorită și călduroasă. 

În ziua de miercuri pelerinii s‑au lăsat ghidați, într‑un ritm alert, la catacombele Sfântului Sebastian și la biserica Sfântul Ioan din Lateran. Forumul Roman, văzut de pe coline, este întru totul impresionant, și de sus se poate întrezări clădirea cu aparență inițial modestă a Senatului, unde se luau toate hotărârile imperiale. 

Joi dimineața, înainte de plecare, am putut vizita vestigiile Ostiei vechi, precum și parohia românească a Intrării Domnului în Ierusalim, după care ne‑am bucurat de un prânz la care am servit grappa și pește fript. 

Înțelepciunea duhovnicească s‑a vădit în asocierea așezării rugăciunii și lucrării ecleziale cu climatul festiv și convivial al unei adevărate agape a iubirii creștinești! Ne‑am întors acasă obosiți de o „oboseală sfântă” și mai conștienți de realitatea Bisericii în care Hristos este prezent în Persoană și în Sfântul Duh, în pofida slăbiciunilor noastre!

Părintele Marc‑Antoine Costa de Beauregard, Protoieria Franței