Când luminile din încăpere s-au stins și concertul era pe cale să înceapă, mama s-a întors la locul ei și a descoperit că fiul său dispăruse.

Dintr-odată, cortinele au fost date la o parte și lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scenă.

Îngrozită, mama văzu că băiețelul ei se așezase la claviatură, apăsând pe clape și alegând cu grijă notele cântecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. În acea clipă, marele maestru pianist și-a făcut intrarea în scenă, a mers repede la pian și i-a șoptit băiatului la ureche: „Nu te opri. Continuă să cânți”.

Apoi, aplecându-se, marele pianist și-a întins mâna stângă și a început să completeze melodia, adăugând partea de bas. După puțin timp, și-a întins și mâna dreaptă, de cealaltă parte a băiatului și a adăugat un acompaniament cursiv. Împreună, bătrânul maestru și tânărul ucenic au transformat o situație ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasă, într-o experiență extraordinar de creativă. Cei din public au fost atât de fascinați, încât nu și-au putut aminti ce a mai cântat marele maestru după aceea. Åži-au amintit doar de piesa clasică: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate că așa stau lucrurile și cu Dumnezeu. Ceea ce poți realiza doar de unul singur este puțin probabil ceva demn de a fi reținut. Ne dăm silința să fim cât mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzică frumoasă și armonioasă. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, adică al lui Dumnezeu, lucrarea vieții noastre poate fi cu adevărat frumoasă.

Data viitoare când iți propui să faci lucruri mărețe, ascultă cu atenție: s-ar putea să auzi vocea Maestrului cum îți șoptește la ureche: „Nu te opri, continuă să cânți”, fie să-I simți brațele în jurul tău și cum te ajută să-ți transformi micile încercări în adevărate capodopere. 

Å¢ine minte, Dumnezeu nu îi cheamă pe cei pregătiți, ci mai degrabă, îi pregătește pe cei „chemați”.

Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze și să fie mereu alături de tine! Åži ține minte:

„Nu te opri. Continuă să cânți”

Åžtiați că?

Inventarea pianului, datată la 1709, îi aparține italianului Bartolomeo Cristofori, la momentul respectiv acesta fiind creator de instrumente muzicale. Instrumentul a fost denumit de acesta gravicembalo col piano e forte. Diferența dată de italian între pian și clavecin este determinată de intensitatea apăsării clapelor care aveau ca rezultat variații de volum și de durată a sunetului. 

Bach, Mozart și Haydn au fost primii compozitori care au creat arii pentru pian. Aceștia au fost urmați apoi de Beethoven, Schubert, Chopin, Schumann, Brahms.

Ulterior, creatorul englez John Broadwood (1732–1812) este cel care a reușit să dea tonurilor o notă mai răsunătoare, pianul permițând acum și repetarea rapidă a unui ton. În 1930 a fost dezvoltat și pianul electric.